joi, 9 mai 2013

Lavandă după ploaie

Aici a plouat. Nu tare. A dat o răpăială de vară şi acum asfaltul scoate aburi ca un trup încălzit. Încă nu am ieşit pe străzi. Miroase prea bine a cafea şi a lene la noi în cameră. E o cameră mică, cu tapet înflorat, cu tavan înalt şi cu o măsuţă în dreptul ferestrei, acoperită cu un şervet în culori pastelate. Mathilde a lăsat la plecare un pahar cu picior înalt în care se scaldă delicat un fir de roză. Lângă ea stă nelipsita farfurioară cu deux croissants făcuţi cu unt proaspăt şi cu r graseiat. Iau unul şi mă duc spre balcon. Adevărul e că atunci când am rezervat camera, am vrut-o cu balcon. Il est tout petit, a zis Mathilde. Şi ce dacă e mic?! Suficient cât să pot scoate capul afară şi să-mi înec privirea în culorile din sud. Aici, aerul e împărţit pe mirosuri: la stânga se simte lavanda, la dreapta, pământul miroase a struguri albi, de jos, din bucătăria lui Maurice, un iz de ciuperci sălbatice sotate în unt urcă până la noi în cameră, amestecându-se cu mirosul de cafea, croissant şi lene.


Poza nu-mi apartine

E amiază şi Provence-ul moţăie. Doar un greiere rătăcit în frunzele de iederă strigă plictisit pe limba lui. El ştie ce spune, ce nemulţumire o fi având. Mă aşez din nou pe pat şi stau aşa cu privirea pironită în tavan, ascultând cu jumătate de ureche ştirile din sport ce se aud de jos, din sufrageria lui Maurice. Ştiu că în două minute o să simt nişte bufnituri surde în duşumea, semn că ciupercile sunt gata. Întotdeauna ne păstrează şi nouă. Juste pour gouter! De gust, de gust, dar uite aşa ajungem să ne săturăm în fiecare zi. Ba cu un pic de camembert cu câteva boabe de strugure. Ba cu o sălăţică stropită din plin cu ulei de măsline şi servită cu felii de pâine proaspătă rumenită în cuptor. Ba cu o felie de tartă cu mere caldă şi crocantă adusă de Emilie, fata lui Maurice. Vine o dată pe zi la taică-su, cu bicicleta, se năpusteşte pe uşă mai-mai să se prăbuşească sub greutatea plaselor cu mâncare, aruncă un ochi critic prin casă şi dă din cap a nemulţumire. Merde, ce dezordine, zice şi trage un scaun de lângă masă, oftează şi îşi toarnă pe ascuns un deget de Cassis într-un păhărel ca de jucărie. Merit şi eu să-mi trag puţin sufletul că de măturat şi curăţenie, am parte de când mă ştiu!


Peste vreo două ore, soarele va începe să coboare, colorând dealurile într-un roz domol ca şi gustul viitoarelor recolte. Şi atunci, cu două pahare cu picior înalt într-o mână şi cu o sticlă de Chateau Rubine în cealaltă, vom ieşi din camera noastră mică cu tapet înflorat şi vom merge să sărbătorim încă o zi perfectă sub arcada noastră de piatră, cu câmpul de lavandă la picioare şi cerul mediteranean deasupra capului.

Aşa am face, dacă am fi acum acolo. În Provence. Oare o fi chiar atât de frumos precum se spune?

6 comentarii:

mihaela spunea...

Asa de mult imi placea vacanta aia si a trebuit sa dai cu conditionalul care ma enerveaza pe mine la final :(

Anonim spunea...

On a mangé,bu,savouré,dégusté,admiré,rêvé,contemplé et voyagé.il manquait que l'accent provençal et une belle musique pour se sentir vraiment là-bas.Plus on va vers le sud,les cœurs deviennent plus chauds.Oui ça peut être beau comme tu as raconté.

ioana spunea...

Mihaela, nici mie nu imi place conditionalul asta. Astept sa se transforme in indicativ prezent:)

ioana spunea...

Pour l'instant, ce fut plutot l'intuition et l'imagination qui ont parle a ma place, mais qui sait, peut-etre qu'un beau jour, cela va se transformer en realite!

Anonim spunea...

l'art et la littérature circulent toujours dans le sang.Très beau.Bravo!!!!

ioana spunea...

Merci:)

 
Copyright 2011-2017 Așa și-așa
Blog theme by BloggerThemes