joi, 30 martie 2017

Pe mâine!

Disclaimer: scenă de ieri, din autobuz. 

El e blond pai, cu ochii albaștri. Ea, cu părul scurt, un pic ondulat la ceafă și cu o eșarfă roz pal în jurul gâtului. Impart același scaun din autobuz și-și zâmbesc complice. Intr-o mână țin câte un corn, lăsându-și-o pe cealaltă ocupată- ea, cu un ponei micuț, din acela de la Happy Meal, el, cu un fel de cub minuscul din piese lego.
- Vlei să facem schimb? spune el și fără să mai aștepte răspunsul, apucă poneiul și-și așează cubulețul în locul lui.
Ea nu se uită la ce-a primit. Dar, ca orice fetiță, zâmbește pentru toată primăvara de afară și pentru toată atenția lui. Iar el...ei bine, el, ca orice băiețel, se bucură pentru că a obținut, încălzindu-se cu soarele din geam și cu privirea ei.
- Alin, la prima coborâm!
Si atunci el, fără nicio urmă de protest sau de regret, îi desface degetele, își recuperează cubul și-i așează la repezeală poneiul, în poală.
- Ne vedem mâine! îi țipă din ușa autobuzului, pe cale de a se deschide. Mâine, după glădiniță, o să plecăm ial împleună! Mami o să vină după mine și tanti Olga o să vină după tine. Și ele vol sta aici, pe băncuță...
- Iar tu aici, cu mine, zice ea, aproape-n șoaptă și-și desface pumnul ca să mângâie locul de lângă ea, lăsând să-i scape poneiul pe jos.
Tanti Olga culege jucăria de sub scaun și o cheamă pe fetiță:
- Hai aici, lângă mine, să-ți termini cornul!
Dar ea, ea e toată lipită de primăvara de la geam.
- Mai lasă-mă aici, un pic! Și un zâmbet i se așează pe față, în timp ce degetele țin cuminți locul ocupat și amintirea caldă.

sursa foto aici

 
Copyright 2011-2017 Așa și-așa
Blog theme by BloggerThemes