vineri, 29 noiembrie 2019

Misiune spațială

Nu se considera misogin. Ba, dimpotrivă. Era absolut de acord cu egalitatea asta dintre bărbat și femeie (na, că iar punea bărbatul pe primul loc, dar oarecum e normal să-l privilegiem, măcar un pic, pe cel cu care ne identificăm ), i se părea de la sine înțeles să meargă pe rând sau de ce nu împreună, la Mega, la piață sau la grădiniță, ca să-l ia și să-l ducă pe ăla micu'. Mă rog, asta în cazul celor care aveau copii. Ba chiar se gândea că nu era nicio rușine ca bărbatul să calce sau să spele vase și rufe. Ce mare chestie să învârți de o rotiță și să apeși pe un buton?! Că doar nu o să i se micșoreze scula  sau o să i se subțieze vocea, pe măsură ce pastila de detergent se va topi și tamburul se va învârti, scoțând zgomotul ăla care-l face, de fiecare dată, să se gândească la un avion care se pregătește de decolare !

Apropo de asta. El a fost singurul de la el, din birou, care atunci, în octombrie, a stat pe Internet să se uite la muierile alea de au zburat în spațiu, și chiar a urmărit cu atenție dacă imaginea lor acolo, cu ditamai căștile pe cap, îl va face sau nu să-și strângă buzele într-o grimasă ironică sau de dezgust. Absolut nimic de genul ăsta. A mustăcit doar când a aflat că misiunea a fost amânată câteva luni, că cică ăia de la NASA n-au avut decât un costum de femeie, și nu două. Ale dracului țoale, până și în spațiu tot despre ele e vorba! Când a zis cu voce tare că uite, bă, ce bulangii sunt ăștia cu agenția lor spațială, că nu s-au gândit să dea la făcut decât un singur combinezon de-ăla, de-al lor, pe măsura unei femei, Octavian a început să se hăhăie și să spună că las' frate, că și dacă aveau mai multe, tot aia era, că oricum le-ar fi luat câteva luni ălora două să se aranjeze, înainte să plece de acasă. După care a început o întreagă discuție despre cum o fi să fie nevastă-ta astronaut. Adică, tu să lucrezi aici, la Vânzări, ca noi, zicea Octavian și ea, mânca-ți-aș, să-ți zboare în spațiu. Cum o fi asta?  Ei bine, lui nu i se părea nimic aiurea. El nu era ca ceilalți. Râdea și frate-său de el și-i zicea auzi, băi coaie, la ce dracu' ți-ai luat nevastă, dacă oricum faci totul de unul singur? Mă rog, Radu, că așa-l cheamă pe frate-său mai mare, nu era neapărat misogin, cât ofticat pentru că n-avea gagică. După ce el a plecat de acasă și s-a mutat în Berceni, cu chirie și cu Oana, Radu s-a instalat în camera lui și i-a lăsat-o maică-sii pe aia de lângă bucătărie, să doarmă ea în miros de rântaș și de ceapă prăjită. Las' că tu o să dormi în miros de căcat, i-a zis mă-sa, arătând spre baia lipită de noua lui cameră.

Pe ta-su nu-l cunoscuse. Poate și de aici să i se tragă spiritul ăsta de egalitate între sexe, non discriminator și non sexist. Oana era cu doi ani mai mică și cu doi centimetri mai înaltă decât el și lucra la o bancă. De altfel, așa s-au și cunoscut. În ziua când s-a dus la ea, în birou, să semneze hârtiile pentru credit, avea pe ea o fustă din aia, creion, un sacou bleumarin și o eșarfă cu buline galbene, de ziceai că e de la Tarom. În fine, nu că ar fi fost ceva rău. Doar se gândea și el, așa, și rămase cumva, agățat de zâmbetul ei care avea să dispară abia peste câteva luni, mai precis șapte. Dar chiar și fără zâmbet, tot frumoasă era. Dar mai ales, era deșteaptă, bună profesionistă, empatică, atentă la nevoile celorlalți și extrem de cultivată. Asta-mi place la tine, i-a zis într-o seară și ea s-a uitat pătrat, s-a dat jos din pat, a trântit ușa și i-a strigat de-astea să-i spui lu' mă-ta aia de te-a crescut lipită de ea! Eu vreau să-mi zici că am țâțe și cur mișto, că deșteaptă știu și eu că sunt! Peste vreo jumătate de oră, s-a întors în pat, dar nici că a mai zâmbit ca înainte. Degeaba a încercat să o mângâie acolo, pe gât, unde-i plăcea ei. Ba chiar a încercat să aplice metoda pe care o văzuse la maică-sa, de fapt, nu pe care o văzuse, ci cu care-l crescuse și care, în cazul lui, funcționa de minune. Și anume, să apese ușor pedala empatiei, să se victimizeze și să o facă pe Oana să se pună-n locul lui. Așa că atunci când ea a rămas cu ochii la el, așteptând să zică ceva, a decis să o întrebe cu o voce ușor copilăroasă: dar tu când mi-ai spus ultima dată ceva drăguț? Știu și eu, că am ochi frumoși, de exemplu, sau că sunt sexi? N-a mers. Oana și-a mușcat buza de jos, a spus printre dinți "las' că-ți spun acum: ești un bou!" și s-a întors pe partea cealaltă. În noaptea aceea, a dormit tare rău și a visat urât.

A doua zi, a tăcut din gură, a pus de cafea, a lăsat-o pe ea prima la baie și și-a notat în telefon să nu uite să-i cumpere niște flori, când se va întoarce acasă. Dar chiar și în momentele alea, găsea absolut normal să aibă și ea voie să se supere, să fie furioasă și să nu aibă chef de vorbă. Când l-a sunat pe Radu să-i povestească, ăla s-a mulțumit să-i spună, râzând, "păi, bă, eu de când erai tu mic ți-am tot spus că ești bou și tu nu m-ai crezut!". După care a început să-i țină o prelegere întreagă despre femei și despre cum trebuie să te porți cu ele, ca să nu și-o ia în cap. Ăsta seamănă cu ta-su, zicea maică-sa de fiecare dată când Radu se pornea să bată câmpii, enervând până la urmă, pe toată lumea.  Oana de pildă, nici că voia să-l mai vadă-n ochi din seara aia de vară când se treziseră cu el la ușă, cu câte două sticle de vin în fiecare mână - direct de la producător, tati - și când, instalat confortabil în balconul lor, de la etajul patru, cu fața spre bulevard, se apucase să le povestească fel de fel de prostii, plasând, la intervale regulate de timp, câte un "ce să-i faci, coaie, asta e!".

După ce a adunat în gând vreo douăzeci de testicule, pe puțin, Oana a răbufnit. "Auzi, mă, care e faza cu vorba asta? La ce naiba o tot spuneți cu toții? Vă e frică să nu uităm că le aveți? Cum ar fi să vorbesc și eu cu prietenele cu auzi băi, țâțe sau băi, ovare?" Radu s-a oprit nedumerit din povestit, s-a uitat la frate-său și s-a mulțumit să spună păi, ce treabă am eu cu felul în care vorbești tu cu prietenele tale?! Auzi, dar măcar au țâțe mișto? Asta l-a făcut până și pe el să izbucnească în râs, iar pe Oana să-l fulgere cu privirea. Și tu, de ce dracu' râzi?, l-a întrebat ea și el a a lăsat capul în jos să nu i se mai vadă gura, a ridicat din umeri și a sperat cumva, că o să treacă. Mai târziu, în bucătărie, când Radu plecase deja, își trase un taburet de sub masă și se apucă să o asculte pe nevastă-sa care încerca acum să-i explice, aproape cu lacrimi în ochi, că tu nu înțelegi că mă deranjează? Că nu e nimic amuzant în vorbele astea urâte și că mi se pare că frate-tău face mișto de mine, iar ție nu-ți pasă, de parcă nici nu aș conta! Totuși, sunt femeie, vreau și eu un pic de respect! Și-așa vorbiți doar de-ale voastre, iar eu tac și dau din cap, ca proasta! Data viitoare, eu zic să vă vedeți la tine-acasă! Așa treci și pe la maică-ta, că tot se plânge că nu o suni niciodată și toată lumea va fi fericită! Dă din cap că da, că așa e, că are perfectă dreptate, că o să-i spună și lui frate-său să vorbească mai frumos, deși, să fim serioși, Oana, e doar un căcat de cuvânt, de ce atâtea discuții pentru un căcat de cuvânt?!, iar tu nu ești proastă, să nu mai spui așa ceva!

Și ea nu o va mai spune și nici Radu nu va mai veni și calmul se va reinstala în apartamentul lor din Berceni. Doar el nu se simțea neapărat mai fericit, dar până la urmă și chestia asta cu fericirea era relativă. Chiar zicea cineva pe facebook că oamenii pierd o grămadă de timp așteptând o fericire din aia, copleșitoare, când de fapt, nici nu există așa ceva, ci doar mici momente de bucurie de care trebuie să te agăți și să te ții bine, ca de sfoara unui balon, imaginându-ți cum ar fi să-ți iei zborul. Și iar își aduse aminte de alea două din spațiu. Oare or fi măritate? Or fi având copii? Le-o fi fost dor de casă cât moșmondeau pe acolo, pe la stația aia spațială? Normal că le-a fost, își zise singur și-și dădu seama că a moșmondi nu era cel mai bun cuvânt pentru ce au avut femeile alea de făcut. Chiar erau de toată isprava și se gândi că el ar fi fost mândru să fie căsătorit sau, măcar împreună, cu una dintre ele. Mai degrabă cu aia mai tânără și cu țâțe mai mișto. Deși, se gândi, dracu știe cum arătau de fapt, sub costumele alea ale lor, de Baymax, cu care erau îmbrăcate. Începu să râdă, singur, ca prostu', puse mâna pe telefon și-l sună pe Radu.

                                                              photo credit by NASA

0 comentarii:

 
Copyright 2011-2017 Așa și-așa
Blog theme by BloggerThemes