tag:blogger.com,1999:blog-50823640896822132442024-03-13T19:34:06.711+02:00Așa și-așaDespre Ioana si uneori despre AnaBogdanhttp://www.blogger.com/profile/12233100963688646272noreply@blogger.comBlogger1279125tag:blogger.com,1999:blog-5082364089682213244.post-28058495107606196202021-12-25T10:25:00.000+02:002021-12-25T10:25:48.260+02:00Abia apoi vin sarmalele<p> <!--[if gte mso 9]><xml>
<o:OfficeDocumentSettings>
<o:AllowPNG/>
</o:OfficeDocumentSettings>
</xml><![endif]--><!--[if gte mso 9]><xml>
<w:WordDocument>
<w:View>Normal</w:View>
<w:Zoom>0</w:Zoom>
<w:TrackMoves/>
<w:TrackFormatting/>
<w:PunctuationKerning/>
<w:ValidateAgainstSchemas/>
<w:SaveIfXMLInvalid>false</w:SaveIfXMLInvalid>
<w:IgnoreMixedContent>false</w:IgnoreMixedContent>
<w:AlwaysShowPlaceholderText>false</w:AlwaysShowPlaceholderText>
<w:DoNotPromoteQF/>
<w:LidThemeOther>EN-US</w:LidThemeOther>
<w:LidThemeAsian>X-NONE</w:LidThemeAsian>
<w:LidThemeComplexScript>X-NONE</w:LidThemeComplexScript>
<w:Compatibility>
<w:BreakWrappedTables/>
<w:SnapToGridInCell/>
<w:WrapTextWithPunct/>
<w:UseAsianBreakRules/>
<w:DontGrowAutofit/>
<w:SplitPgBreakAndParaMark/>
<w:EnableOpenTypeKerning/>
<w:DontFlipMirrorIndents/>
<w:OverrideTableStyleHps/>
</w:Compatibility>
<m:mathPr>
<m:mathFont m:val="Cambria Math"/>
<m:brkBin m:val="before"/>
<m:brkBinSub m:val="--"/>
<m:smallFrac m:val="off"/>
<m:dispDef/>
<m:lMargin m:val="0"/>
<m:rMargin m:val="0"/>
<m:defJc m:val="centerGroup"/>
<m:wrapIndent m:val="1440"/>
<m:intLim m:val="subSup"/>
<m:naryLim m:val="undOvr"/>
</m:mathPr></w:WordDocument>
</xml><![endif]--><!--[if gte mso 9]><xml>
<w:LatentStyles DefLockedState="false" DefUnhideWhenUsed="true"
DefSemiHidden="true" DefQFormat="false" DefPriority="99"
LatentStyleCount="267">
<w:LsdException Locked="false" Priority="0" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" QFormat="true" Name="Normal"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="9" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" QFormat="true" Name="heading 1"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="9" QFormat="true" Name="heading 2"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="9" QFormat="true" Name="heading 3"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="9" QFormat="true" Name="heading 4"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="9" QFormat="true" Name="heading 5"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="9" QFormat="true" Name="heading 6"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="9" QFormat="true" Name="heading 7"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="9" QFormat="true" Name="heading 8"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="9" QFormat="true" Name="heading 9"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="39" Name="toc 1"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="39" Name="toc 2"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="39" Name="toc 3"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="39" Name="toc 4"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="39" Name="toc 5"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="39" Name="toc 6"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="39" Name="toc 7"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="39" Name="toc 8"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="39" Name="toc 9"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="35" QFormat="true" Name="caption"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="10" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" QFormat="true" Name="Title"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="1" Name="Default Paragraph Font"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="11" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" QFormat="true" Name="Subtitle"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="22" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" QFormat="true" Name="Strong"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="20" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" QFormat="true" Name="Emphasis"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="59" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Table Grid"/>
<w:LsdException Locked="false" UnhideWhenUsed="false" Name="Placeholder Text"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="1" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" QFormat="true" Name="No Spacing"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="60" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Light Shading"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="61" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Light List"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="62" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Light Grid"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="63" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Medium Shading 1"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="64" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Medium Shading 2"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="65" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Medium List 1"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="66" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Medium List 2"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="67" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Medium Grid 1"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="68" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Medium Grid 2"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="69" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Medium Grid 3"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="70" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Dark List"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="71" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Colorful Shading"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="72" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Colorful List"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="73" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Colorful Grid"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="60" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Light Shading Accent 1"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="61" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Light List Accent 1"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="62" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Light Grid Accent 1"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="63" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Medium Shading 1 Accent 1"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="64" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Medium Shading 2 Accent 1"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="65" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Medium List 1 Accent 1"/>
<w:LsdException Locked="false" UnhideWhenUsed="false" Name="Revision"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="34" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" QFormat="true" Name="List Paragraph"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="29" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" QFormat="true" Name="Quote"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="30" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" QFormat="true" Name="Intense Quote"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="66" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Medium List 2 Accent 1"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="67" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Medium Grid 1 Accent 1"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="68" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Medium Grid 2 Accent 1"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="69" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Medium Grid 3 Accent 1"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="70" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Dark List Accent 1"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="71" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Colorful Shading Accent 1"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="72" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Colorful List Accent 1"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="73" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Colorful Grid Accent 1"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="60" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Light Shading Accent 2"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="61" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Light List Accent 2"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="62" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Light Grid Accent 2"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="63" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Medium Shading 1 Accent 2"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="64" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Medium Shading 2 Accent 2"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="65" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Medium List 1 Accent 2"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="66" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Medium List 2 Accent 2"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="67" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Medium Grid 1 Accent 2"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="68" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Medium Grid 2 Accent 2"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="69" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Medium Grid 3 Accent 2"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="70" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Dark List Accent 2"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="71" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Colorful Shading Accent 2"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="72" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Colorful List Accent 2"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="73" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Colorful Grid Accent 2"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="60" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Light Shading Accent 3"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="61" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Light List Accent 3"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="62" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Light Grid Accent 3"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="63" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Medium Shading 1 Accent 3"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="64" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Medium Shading 2 Accent 3"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="65" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Medium List 1 Accent 3"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="66" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Medium List 2 Accent 3"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="67" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Medium Grid 1 Accent 3"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="68" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Medium Grid 2 Accent 3"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="69" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Medium Grid 3 Accent 3"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="70" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Dark List Accent 3"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="71" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Colorful Shading Accent 3"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="72" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Colorful List Accent 3"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="73" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Colorful Grid Accent 3"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="60" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Light Shading Accent 4"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="61" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Light List Accent 4"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="62" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Light Grid Accent 4"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="63" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Medium Shading 1 Accent 4"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="64" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Medium Shading 2 Accent 4"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="65" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Medium List 1 Accent 4"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="66" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Medium List 2 Accent 4"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="67" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Medium Grid 1 Accent 4"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="68" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Medium Grid 2 Accent 4"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="69" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Medium Grid 3 Accent 4"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="70" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Dark List Accent 4"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="71" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Colorful Shading Accent 4"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="72" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Colorful List Accent 4"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="73" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Colorful Grid Accent 4"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="60" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Light Shading Accent 5"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="61" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Light List Accent 5"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="62" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Light Grid Accent 5"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="63" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Medium Shading 1 Accent 5"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="64" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Medium Shading 2 Accent 5"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="65" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Medium List 1 Accent 5"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="66" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Medium List 2 Accent 5"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="67" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Medium Grid 1 Accent 5"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="68" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Medium Grid 2 Accent 5"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="69" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Medium Grid 3 Accent 5"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="70" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Dark List Accent 5"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="71" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Colorful Shading Accent 5"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="72" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Colorful List Accent 5"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="73" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Colorful Grid Accent 5"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="60" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Light Shading Accent 6"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="61" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Light List Accent 6"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="62" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Light Grid Accent 6"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="63" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Medium Shading 1 Accent 6"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="64" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Medium Shading 2 Accent 6"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="65" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Medium List 1 Accent 6"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="66" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Medium List 2 Accent 6"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="67" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Medium Grid 1 Accent 6"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="68" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Medium Grid 2 Accent 6"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="69" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Medium Grid 3 Accent 6"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="70" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Dark List Accent 6"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="71" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Colorful Shading Accent 6"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="72" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Colorful List Accent 6"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="73" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Colorful Grid Accent 6"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="19" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" QFormat="true" Name="Subtle Emphasis"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="21" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" QFormat="true" Name="Intense Emphasis"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="31" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" QFormat="true" Name="Subtle Reference"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="32" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" QFormat="true" Name="Intense Reference"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="33" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" QFormat="true" Name="Book Title"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="37" Name="Bibliography"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="39" QFormat="true" Name="TOC Heading"/>
</w:LatentStyles>
</xml><![endif]--><!--[if gte mso 10]>
<style>
/* Style Definitions */
table.MsoNormalTable
{mso-style-name:"Table Normal";
mso-tstyle-rowband-size:0;
mso-tstyle-colband-size:0;
mso-style-noshow:yes;
mso-style-priority:99;
mso-style-parent:"";
mso-padding-alt:0in 5.4pt 0in 5.4pt;
mso-para-margin-top:0in;
mso-para-margin-right:0in;
mso-para-margin-bottom:10.0pt;
mso-para-margin-left:0in;
line-height:115%;
mso-pagination:widow-orphan;
font-size:11.0pt;
font-family:"Calibri","sans-serif";
mso-ascii-font-family:Calibri;
mso-ascii-theme-font:minor-latin;
mso-hansi-font-family:Calibri;
mso-hansi-theme-font:minor-latin;
mso-bidi-font-family:"Times New Roman";
mso-bidi-theme-font:minor-bidi;}
</style>
<![endif]-->
</p><p class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span lang="RO" style="mso-ansi-language: RO;">Încerc să-mi imaginez cum se vede acolo, pe dinăuntru. Îmi imaginez în
culori, multe culori, zvâcnind nebune în jurul unei molecule care stă de una
singură pe ringul de dans, acolo, în capul meu, și unduiește din șolduri. S-a
descoperit că există molecula tristeții, cu un nume ca de haltă pentru
trenurile de marfă: CRF1. Cât ea dansează, eu stau. Nu foarte mult, și nu foarte
comod. Deja că muzica din capul meu și culorile alea care pulsează haotic mă
fac să vreau să închid ochii, dar apoi, mai sunt și ceilalți care nu pot să
rămână așa, pe loc, cu brațele încrucișate și să aștepte pur și simplu să se
termine melodia și o moleculă istovită să se așeze la locul ei. Și-atunci mă
zoresc, bat din picior, se răstesc sau după caz, își iau vocea aia
plângăcioasă, tu nu mă mai iubești, mă rog, <span style="mso-spacerun: yes;"> </span>nu o spun chiar așa, în cuvinte, dar așa se
aude, de parcă e lucru voit. Urmează salata de boeuf, apoi conversația băltește
un pic ca mătasea broaștei, <span style="mso-spacerun: yes;"> </span>iar faci fața
aia, iar fac fața aia, hop și replica cu oamenii care mor de foame, cu cei care
sunt bolnavi, apoi cu cei singuri, și cât molecula dansează și dansează, ne
luăm de mâini și împreună, musai împreună, facem turul lumii în o sută de
nenorociri mult mai mari decât ale noastre, de fapt, decât ale mele. <span style="mso-spacerun: yes;"> </span>Abia apoi vin sarmalele.</span></p><p class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span lang="RO" style="mso-ansi-language: RO;"> </span></p>
Ioanahttp://www.blogger.com/profile/05124876632256138411noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-5082364089682213244.post-68015603381912111582021-12-11T09:45:00.004+02:002021-12-11T09:48:47.245+02:00Cu spatele la ușă<p> <span class="d2edcug0 hpfvmrgz qv66sw1b c1et5uql lr9zc1uh a8c37x1j keod5gw0 nxhoafnm aigsh9s9 fe6kdd0r mau55g9w c8b282yb d3f4x2em iv3no6db jq4qci2q a3bd9o3v b1v8xokw oo9gr5id hzawbc8m" dir="auto">De
Crăciun e cel mai greu, de parcă i-aș cere din nou să stea acolo, cu
spatele la ușa din camera ei pe care lipisem o bucată de hârtie
colorată, un fel de panglică cu modele de ursuleți pe margine pe care o
gradasem cu pixul, imaginând un metru cu care să măsurăm copilul. S-a
rupt într-o zi, am agățat-o cu peria de la aspirator și mi-a căzut la
picioare, o amestecătură de cifre și ursuleți colorați, trăgând în
cădere și niște vopsea gălbejită de pe ușă. Oricum la momentul acela
creșterea se terminase sau aproape, așa încât în locul centimetrilor
care obișnuiau să se adauge în sus începuseră acum cei de jos, din
platformele bocancilor sau cizmelor comandate pe amazon. Țin minte că-mi
plăcea să intru în magazinele de jucării, să mă uit la păpuși, deși ea
nu s-a jucat niciodată cu păpuși, sau la Lego-uri pentru fetițe, cu
mașinuțe roz și căsuțe cu bucătărie și dormitor, de Crăciun mi se
deschidea un fel de poartă pe care o puteam împinge, ajungând de partea
cealaltă, într-o altă viață, cum spune mama, o mea, nu a ei. Cât timp
creștetul îi rămânea sub ultimul ursuleț, cel cu pantalonași cu bretele,
Sărbătorile puteau să vină liniștite, mersul în magazine nu mă speria,
ba dimpotrivă mă încăpățânam să le iau la rând, să nu care cumva să
ratez vreo jucărie care iată, ar fi putut fi cea mai bună sau cea mai
frumoasă, care ar fi putut să-mi placă cel mai tare. Mie. Acum însă
lucrurile s-au schimbat. Nici acum nu știe să-mi spună ce vrea să
primească, deși pare că orice ar primi nu e chiar ce trebuie. Sau nu e
de la cine trebuie. Eu nu mai intru în magazine cu jucării, probabil că
nici nu o s-o mai fac, cel puțin niște ani de-acum încolo. Mă mai uit la
vitrine, mai cumpăr un cadou pentru vreo fetiță care iubește păpușile
și rozul. Dar în perioada asta a anului, în dimineți ca cea de azi, îmi
place să mă lipesc cu spatele de ușa de la camera ei și să mă uit
departe, în altă viață, ciulind urechea și încercând să aud din nou,
râsul ăla de copil mic pentru care cea mai mare fericire din lume e să
fie mama acasă.</span></p><p><span class="d2edcug0 hpfvmrgz qv66sw1b c1et5uql lr9zc1uh a8c37x1j keod5gw0 nxhoafnm aigsh9s9 fe6kdd0r mau55g9w c8b282yb d3f4x2em iv3no6db jq4qci2q a3bd9o3v b1v8xokw oo9gr5id hzawbc8m" dir="auto"></span></p><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><span class="d2edcug0 hpfvmrgz qv66sw1b c1et5uql lr9zc1uh a8c37x1j keod5gw0 nxhoafnm aigsh9s9 fe6kdd0r mau55g9w c8b282yb d3f4x2em iv3no6db jq4qci2q a3bd9o3v b1v8xokw oo9gr5id hzawbc8m" dir="auto"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/a/AVvXsEh91JYGq7fhi5pw-mt3LAj-K87SzywBw5NzUafZzTcCOEd2jWCRvfl8Ttt_64IzVwqpXr2gAGr2gjX87rMq6_sZ2iDUlG07tKn2Qd-shBIpqKwwBO0OMfIJq-441ortC86761KjHEDO3EJJjEudWJY8t0XtDv9MKlGDPkMa4xANWiOKyDLs-EG6UQGm=s640" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="423" data-original-width="640" height="305" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/a/AVvXsEh91JYGq7fhi5pw-mt3LAj-K87SzywBw5NzUafZzTcCOEd2jWCRvfl8Ttt_64IzVwqpXr2gAGr2gjX87rMq6_sZ2iDUlG07tKn2Qd-shBIpqKwwBO0OMfIJq-441ortC86761KjHEDO3EJJjEudWJY8t0XtDv9MKlGDPkMa4xANWiOKyDLs-EG6UQGm=w460-h305" width="460" /></a></span></div><span class="d2edcug0 hpfvmrgz qv66sw1b c1et5uql lr9zc1uh a8c37x1j keod5gw0 nxhoafnm aigsh9s9 fe6kdd0r mau55g9w c8b282yb d3f4x2em iv3no6db jq4qci2q a3bd9o3v b1v8xokw oo9gr5id hzawbc8m" dir="auto"><br /> </span><p></p>Ioanahttp://www.blogger.com/profile/05124876632256138411noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-5082364089682213244.post-21272230818057519392021-11-07T09:21:00.002+02:002021-11-07T09:21:54.695+02:00Pe neve<br />
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO" style="mso-ansi-language: RO;">M-am întâlnit cu
un orb pe stradă<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO" style="mso-ansi-language: RO;">Doar eu îl
vedeam, aşa credeam.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO" style="mso-ansi-language: RO;">Stătea pe loc, ca
o ameninţare sau<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO" style="mso-ansi-language: RO;">ca un trunchi de
mesteacăn,<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO" style="mso-ansi-language: RO;">alb de <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO" style="mso-ansi-language: RO;">bătrâneţe, de
neputinţă şi de câte şi mai câte.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO" style="mso-ansi-language: RO;">-Ce faci măi, orbule?
l-am întrebat<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO" style="mso-ansi-language: RO;">Iar el a zâmbit
de parcă vocea mea era lumină.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO" style="mso-ansi-language: RO;">Apoi s-a întors cu spatele și a plecat spre apus,<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal"><span lang="RO" style="mso-ansi-language: RO;">Lăsând să-mi cadă,
la picioare,<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO" style="mso-ansi-language: RO;">Umbra lui
inutilă, ca o piele de şarpe.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO" style="mso-ansi-language: RO;">Să calc pe ea ca
pe un covor roşu<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO" style="mso-ansi-language: RO;">Şi să văd și eu cum se
simte.<o:p></o:p></span></div><p>
</p><p><br /></p><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://cdn.pixabay.com/photo/2017/08/03/01/21/people-2574506_960_720.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="532" data-original-width="800" height="532" src="https://cdn.pixabay.com/photo/2017/08/03/01/21/people-2574506_960_720.jpg" width="800" /></a></div>source photo pixabay.com<br />Ioanahttp://www.blogger.com/profile/05124876632256138411noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-5082364089682213244.post-44946826151361750822021-07-15T09:15:00.000+03:002021-07-15T09:15:01.635+03:00Salata de vinete ca la mama acasă<p> </p><p>Vara se înmulțesc cererile de prietenie</p>
<p class="MsoNormal"><span lang="FR">De la bărbații de pe facebook.<o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal"><span lang="FR">Probabil că e mai complicat să mergi la mare
de unul singur<o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal"><span lang="FR">Sau să nu mergi deloc <o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal"><span lang="FR">când toată lumea merge. <o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal"><span lang="FR">sau poate că e vorba despre salata de vinete<o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal"><span style="mso-ansi-language: EN-GB;">ardeii copți și
pepenele întotdeauna prea mare <o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal"><span lang="FR">pentru a putea fi mâncat de unul singur.<o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal"><span lang="FR">Deși la Mega se vinde și la bucată.<o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal"><span lang="FR">(dacă ai card, e chiar ieftin<o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal"><span lang="FR">dacă n-ai, îți poți face în orice moment).
Soluții există<o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal"><span lang="FR">totul este să știi unde să le cauți.<o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal"><span style="mso-ansi-language: EN-GB;">Bărbatul din această
dimineață<o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal"><span style="mso-ansi-language: EN-GB;">Are barbă și prenume
care începe cu S.<o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal"><span lang="FR">S de la sanie<o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal"><span lang="FR">de la sictir<o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal"><span lang="FR">de la salată.<o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal"><span lang="FR">La Mega au salată de vinete gata făcută. Cu
ceapă sau fără.<o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal"><span style="mso-ansi-language: EN-GB;">Remove request. <o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal"><span style="mso-ansi-language: EN-GB;">Cu ceapă.<o:p></o:p></span></p>Ioanahttp://www.blogger.com/profile/05124876632256138411noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-5082364089682213244.post-39718110110915056932020-11-28T17:42:00.002+02:002020-11-28T17:42:59.580+02:00Cărțile Ioanei mici sau Povești din copilăria mea: Și acasă și pe stradă<p> <span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-size: 14pt; line-height: 150%; text-align: justify;">E</span><span lang="FR" style="background: white; color: #050505; font-family: "Times New Roman", serif; font-size: 14pt; line-height: 150%; text-align: justify;">u am crescut nu doar cu această carte, dar și cu
autorul ei la noi în casă. Până să mă nasc eu, ai mei îl strigau Dan. Sau, mai
bine zis, Dane. După aceea însă, a devenit "tataluLucicu". Spus chiar
așa, într-un cuvânt. Lucicu este un purceluș care locuiește împreună cu
elefantul Remuluș și cu ursulețul Arhibald în casă cu autorul. Despre ei este
și această carte și despre prietenii lor. Toți sunt animale, toți au nume
trăznite - cine a mai pomenit un iepure pe care să-l cheme Menelau sau un
măgăruș pe nume Eufrosin - mai puțin autorul și moș Pavel, "paznic la
depozitul de butoaie din fața grădiniței". Mă gândesc acum cine știe ce
pariu o fi pierdut bietul Pavel Popescu de a ajuns personaj în cartea asta!
Căci acest Pavel chiar a existat. Era fotograf și traducător de carte
franțuzească și era prieten cu ai mei. Era chel, mărunțel, cu un simț al
umorului de două mai mare decât el, îi plăceau copiii doar la grătar, cum i-a
zis odată lui tata, dar pe mine mă adora fiindcă mă dădeam mare cu
înțelepciunea mea.</span></p>
<p class="MsoNormal" style="line-height: 150%; text-align: justify;"><span style="background: white; color: #050505; font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 14.0pt; line-height: 150%; mso-ansi-language: EN-GB; mso-fareast-font-family: "Times New Roman"; mso-fareast-language: EN-GB;">Cât despre Dan Bihoreanu,
mulți ani am fost convinsă că el chiar are acasă un purcel, un elefant și un
urs vorbitor. Și că elefantul este într-adevăr înnebunit după cornuri. Într-o
zi, m-a întrebat dacă aș vrea să stau un pic locului, să mă deseneze pentru o
altă carte de a lui. Pentru că el își făcea singur ilustrațiile. M-am uitat la
el, m-am uitat la tata și am dat din cap că nu. </span><span lang="FR" style="background: white; color: #050505; font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 14.0pt; line-height: 150%; mso-fareast-font-family: "Times New Roman"; mso-fareast-language: EN-GB;">De ce? a vrut să știe. Nu pot să stau nemișcată
decât dacă mă adormi. Din păcate, când m-au trimis ai mei la culcare, s-a luat
cu altele și mi-am ratat șansa "să joc într-o carte" cum am zis a
doua zi la școală.</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 14.0pt; line-height: 150%;"><o:p></o:p></span></p><div><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://www.targulcartii.ro/galerie/cache/I081/dan-bihoreanu-si-acasa-si-pe-strada-ion-creanga-1979-l-128382-510x510.JPG" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="510" data-original-width="354" src="https://www.targulcartii.ro/galerie/cache/I081/dan-bihoreanu-si-acasa-si-pe-strada-ion-creanga-1979-l-128382-510x510.JPG" /></a></div><br /><span style="background-color: white; color: #050505; font-family: "Segoe UI Historic", "Segoe UI", Helvetica, Arial, sans-serif; font-size: 15px; white-space: pre-wrap;"><br /></span></div>Ioanahttp://www.blogger.com/profile/05124876632256138411noreply@blogger.com3tag:blogger.com,1999:blog-5082364089682213244.post-3259803551973298842020-04-03T15:04:00.006+03:002022-09-11T12:56:37.264+03:00Bunica mea
<div class="MsoNormal" style="text-align: center;">
<span face="" lang="RO" style="background: white none repeat scroll 0% 0%; color: #1c1e21; font-size: 10.5pt; line-height: 115%;">1</span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<span face="" lang="RO" style="background: white none repeat scroll 0% 0%; color: #1c1e21; font-size: 10.5pt; line-height: 115%;">Avea bunică-mea fel de fel de obiceiuri de la care nu se
abătea niciodată. Așa învățase ea să traiască, cu ideea că oricând ceva se
putea schimba și ea trebuia musai să se descurce. Probabil că așa a simțit și-n
noaptea aia de iarnă când s-a trezit, la ușă, cu mătușă-sa de la oraș, venită
val-vârtej peste ea și sor-sa mai mică să le spună că tocmai ce rămăseseră
orfane. După ce mama îi murise la nașterea celei mici, acu' oamenii îl găsiră
și pe taică-su mort, în zăpadă. Așa c<span class="textexposedshow">ă bunica mea
care avea nouă ani pe atunci, a luat-o pe sor'sa mai mică de mână și s-a dus să
slujească în casa mătușii care nu o iubea, dar avea nevoie de ea. La școala s-a
dus puțin. Cât să învețe să citească, să scrie greoi și să priceapă că orice
lucru poate deveni folositor. Când am cunoscut-o, bunica își păstra pensia în
bancnote noi, într-o cutie de la capul patului, aduna toate pungile de un leu
și nu arunca pâinea. Firimiturile le presăra pe marginea balconului de la
bucătărie, să le mănânce porumbeii. Iar feliile uscate le așeza pe o tavă și le
băga la cuptor, să facă pesmeți. Când pregătea supa ei cremă de cartofi, cu
smântână și frunze de țelină, îmi dădea câte un pesmet d-ăla să mi-l fac
crutoane. M-am gândit azi la ea cât prăjeam pâinea în cuptor, să am în casă. O
să vă mai spun despre bunică-mea, căci așa, cu povești, parcă trece timpul mai
ușor.</span></span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: center;">
<span class="textexposedshow"><span face="" lang="RO" style="background: white none repeat scroll 0% 0%; color: #1c1e21; font-size: 10.5pt; line-height: 115%;">2</span></span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<span face="" lang="RO" style="background: white none repeat scroll 0% 0%; color: #1c1e21; font-size: 10.5pt; line-height: 115%;">Bunica mea nu ieșea din casă decât foarte rar. Fusese operată
de varice în vreo două rânduri și cred că o dureau picioarele destul de tare.
Eu nu știam asta și nici nu o întrebam. Doar îi auzeam târșâitul picioarelor
de-a lungul holului lung dintre baie și bucătărie și câte un oftat cu care
aprindea lumina ba-ntr-o parte, ba în alta. Vă ziceam ieri că bunica asta a mea
avea niște reguli de la care nu se abătea niciodată. Uite, de <span class="textexposedshow">pildă, ea nu suporta aspiratorul. Ce atâta modernism, îi
zicea mamei când o vedea că se apropie cu inamicul. Și pac îi trântea ușa-n nas
aspiratorului albastru, ca o țestoasă pe roți, și se apuca să dea ea cu mătura
cum știa mai bine. După ce termina, lua câte o revistă d-aia cu China din care
primea taică-miu la birou, se așeza pe marginea patului, cu picioarele ușor
crăcănate și se apuca să dea paginile una câte una, zicând din când în când: ia
uite, dom'ne, și la ei toate bune și frumoase ca și la noi, doar ochii ce le
sunt mai alungiți!.</span> <span class="textexposedshow">Bunica mea avea foarte
puțini prieteni. Un unchi din partea mamei, Nicu, care de câte ori se certa cu
ai lui, acasă, venea la noi și se plângea bunică-mii, poștașul și tanti
Magdalena, o femeie care locuia într-un bloc din Intrarea Ursulețului și care
mă ducea pe mine-n parc când eram mică. Femeia asta avea un coc ca o chiftea în
creștetul capului, o nepoată blondă care fugise cu un sirian și niște ochelari
imenși care m-au făcut să o încadrez definitiv la categoria urâtă din prima
clipă când am cunoscut-o.</span></span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: center;">
<br /></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: center;">
<span class="textexposedshow"><span face="" lang="RO" style="background: white none repeat scroll 0% 0%; color: #1c1e21; font-size: 10.5pt; line-height: 115%;">3</span></span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<span face="" lang="RO" style="background: white none repeat scroll 0% 0%; color: #1c1e21; font-size: 10.5pt; line-height: 115%;">În fiecare dimineață, după ce-și împletea părul lung într-o
coadă pe care o făcea ghemotoc la spate și o prindea cu ace, bunică-mea se
ducea târșa-târșa la bucătărie și-și punea de cafea. Avea un ibric special
pentru asta, cumpărat de la un evreu bătrân care-i fusese vecin, acolo, pe
strada Pacienței. Nu am prins casa aia. Când m-am născut eu, bunica locuia deja
la noi, în camera cu geamuri către bulevard și cu dulap mare, în care mă
ascundeam când voiam să mă joc cu ai mei. <span class="textexposedshow">Așadar,
punea bunica niște apă pe foc și apoi, când începea să fiarbă, adăuga două
lingurițe rase de cafea sau de ce era prin casă și aștepta să se umfle.
Caimacul îl aduna cu o linguriță cu coadă lungă și-l lăsa să se prelingă pe
fundul cănii înainte să toarne cafeaua. Apoi, își trăgea un scaun de sub masă,
se așeza cu ochii pe geamul de afară, acolo unde un castan își făcea de cap în
funcție de anotimp și aștepta. Habar nu am la ce se gândea. Nu vorbea despre
ea. Din când în când, în zilele când probabil se simțea împăcată și
încrezătoare că și bătrânețea avea un farmec al ei, se apuca și-mi povestea de
când era ea mică. Cum a sărit la un moment dat gardul de la curtea mătușii și a
căzut cu fundul în niște urzici sau cum a făcut baie în Argeș și era să se
înece. Altădată, îmi povestea despre sora ei care a murit de tifos parcă, și
cumva, de pe la jumătatea poveștii, cuvintele nu-i mai ieșeau cum trebuie și
bunica tăcea, își lega cu încă un nod șorțul la spate, se uita la mine cu
sprâncenele împreunate și mă trimitea la joacă. Lasă-mă, că mă încurc de tine!</span></span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: center;">
<span class="textexposedshow"><span face="" lang="RO" style="background: white none repeat scroll 0% 0%; color: #1c1e21; font-size: 10.5pt; line-height: 115%;">4</span></span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<span face="" lang="RO" style="background: white none repeat scroll 0% 0%; color: #1c1e21; font-size: 10.5pt; line-height: 115%;">Toamna, când frunzele castanului începeau să semene cu niște
mâini bătrâne cu degete răsfirate, bunica începea să-și facă ordine prin
dulapul cel mare, de la ea din cameră. Pe vremea aia nu știam noi de dressing,
dar cred că de fapt, cam asta era. Un dressing avant la lettre. Din lemn masiv,
întinzându-se pe tot peretele, dulapul avea o parte cu sertare și una cu
umerașe, agățători și sforicele special prinse pe interiorul celor două uși
mari, ca să se așeze acolo panglicile <span class="textexposedshow">mamei
sau curelele și cravatele tatei. În partea cealaltă, aia dinspre geam,
sertarele se înșirau pe verticală, adânci ca niște secrete de familie, de mâna
mea de copil nici nu ajungea până la capătul lor. Acolo își avea bunica
lucrurile. Nu multe, pentru că ce să mai fi făcut cu ele? De ieșit din casă, nu
prea ieșea, iar pentru statul la bucătărie sau la televizor, o fustă sau două
îi erau de ajuns. Dar avea bunica asta a mea o întreagă colecție de șorțuri și
basmale, de parcă la vârsta ei asta îi mai rămăsese ca singură doză de
cochetărie. Cel mai mult îmi plăcea basmaua cea verde, de și-o înnoda la spate
de două ori, "să-mi rămâie fruntea liberă, să nu fac riduri ca tanti
Rădița!" despre care o să vă povestesc cu altă ocazie. Odată, când stăteam
cu bunica, una lângă alta și ne uitam pe geam, la oameni și la mașini, mi-a zis
că cel mai mult îi place culoarea verde, că e ca iarba. Vie. Habar nu am dacă
fularul, căciula și mănușile de iarnă îi erau și alea tot verzi pentru că așa
și le dorise, sau pentru că așa se nimerise. Oricum, un lucru e cert: bunica
n-avea decât un singur set. Sigur, ar fi putut să mai ceară unul, măcar lui Moș
Crăciun, mă gândeam eu, dar ce-o să fac cu două căciuli, spunea ea, că doar nu
am două capete?! Chiar și acum, când vă vorbesc de bunica, tot așa o văd:
verde. Și vie.</span></span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: center;">
<span class="textexposedshow"><span face="" lang="RO" style="background: white none repeat scroll 0% 0%; color: #1c1e21; font-size: 10.5pt; line-height: 115%;">5</span></span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<span face="" lang="RO" style="background: white none repeat scroll 0% 0%; color: #1c1e21; font-size: 10.5pt; line-height: 115%;">Cred că aveam vreo doi ani când Rada sau tanti Rădița cum îi
ziceau ai mei ajunsese să doarmă la noi, în bucătărie, pe un pat pliant cu care
aveam să mă împrietenesc și eu mai târziu, când mergeam cu toții în vacanță, la
Cumpătu. Habar n-am ce căuta băbuța aia la noi, în casă, dar ce știu cu
siguranță este că nu-mi plăcea de ea și că o strigam tanti Lădița, pentru că,
nu-i așa, copiii au nevoie ca lucrurile să însemne ceva. Rada era bătrână,
stafidită și săracă. Avea o față m<span class="textexposedshow">ică și zbârcită,
ca un măr pădureț, și o nepoțică pentru care mama tot punea în pungi fel de fel
de hăinuțe rămase de la mine și cu care tare-mi mai plăcea să-mi îmbrac
păpușile. Cel mai greu a fost cu o rochiță de catifea vișinie, cu mânecuțe
bufante și guler răsfrânt. I-o dai Radei pentru fetiță?, m-a întrebat bunica,
cu degetele deja lipite de bucata de catifea. I-am dat-o, ce să fi făcut, dar
tare nu mi-a plăcut de femeie în ziua aia. Într-o zi a plecat. Bunica și-a dus
mâinile la ceafă, a tras un pic cele două capete ale basmalei verzi înainte să
intre în bucătărie, a strâns patul rămas gol și a pus pe foc ibricul de cafea
cumpărat, după cum v-am povestit ieri, de la evreul cel bătrân. Era vară deja
și aerul cald plutea pe deasupra covoarelor ca un fel de ceață. Până și
păpușile puteau rămâne în chiloți, de parcă s-ar fi pregătit de plajă. Când
parchetul se încingea de la cum bătea soarele pe el precum nisipul de la 2 Mai,
le scoteam și chiloții și le înșiram pe jos, în fundul gol, să se bronzeze. Ce
le faci, mă?, întreba bunica. Ridicam din umeri. Le făceam ca pe mine. Te joci
cu mine?, o întrebam. Că tu crezi că toată lumea are timp de pierdut, zicea ea
și pleca târșa-târșa la bucătărie. Doar uneori venea după mine și mă gâdila
când îi strigam din pragul ușii "bunicaaa- violonistaaa".
"bunicaaaa- pianistaaaa". Habar n-am de unde și până unde. Bunica mea
nu cânta. Niciodată.</span></span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<span face="" lang="RO" style="background: white none repeat scroll 0% 0%; color: #1c1e21; font-size: 10.5pt; line-height: 115%;"><span class="textexposedshow"></span></span></div>
<a name='more'></a><br />
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: center;">
<span class="textexposedshow"><span face="" lang="RO" style="background: white none repeat scroll 0% 0%; color: #1c1e21; font-size: 10.5pt; line-height: 115%;">6</span></span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<span face="" lang="RO" style="background: white none repeat scroll 0% 0%; color: #1c1e21; font-size: 10.5pt; line-height: 115%;">Bălășoieni. Așa se numea satul de unde venea bunica și la
vremea aia, mi se părea cel mai urât și totodată cel mai caraghios nume de
localitate. Nu se ducea prea des pe acolo. Trebuie să meargă cu mașina, cu tata
și când viața ta liberă era doar de duminică dimineață până duminică seara, era
greu să vrei să mai sacrifici timp. Odată am fost și eu cu ei doi. Nu-mi plăcea
acolo. Tot ce-mi aduc aminte era curtea Mărioarei, o nepoată aproape la fel de
bătrână ca și bunica și care<span class="textexposedshow"> avea o casă cu
verandă, unde se înșirau ghivece ciobite cu mușcate roșii. Miroseau într-un fel
frunzele lor verzi, cu găurele făcute de cine știe ce purici de parcă aveau
model. Când nu mă vedea nimeni, harș rupeam câte una și o striveam între
degete, ducând-o apoi la nas și trăgând puternic pe nări aerul ăla cu iz
acrișor pe care, bucureșteanca de mine, nu-l mai întâlnise. M-ați luat de la
casa mea și m-ați adus aici, cu voi, zicea bunica atunci când bătrânețea o
speria și o întuneca pe dinăuntru. Unde să te fi lăsat, măi mamă, de una
singură, într-o casă cu bucătărie la comun?, spunea tata care, ca orice copil,
găsea fel de fel de explicații și de scuze. În zilele bune, bunica îmi povestea
de Mițulică. Un pisic pe care îl avusese ea demult și care sărise gardul și
fugise. Și nu s-a mai întors?, o întrebam. Ei, ba cum, a venit după vreo trei
zile cu coada-ntre picioare. Și tu ce-ai zis atunci?, întrebam eu, doar-doar
făceam povestea mai lungă. Mițulică, i-am zis, Mițulică, unde ai fost,
golanule? Dar el nu se supăra că-i vorbeai așa, nuuuu?! Ce să se supere, mă,
zicea bunica, că doar era animal, nu om! Dar eu nu știam cum se vorbește cu
animalele, că mie nu voiau să-mi ia nimic. Iar bunica tăcea în loc să-i roage
și ea odată cu mine. Tăcea și se gândea la ale ei.</span></span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: center;">
<br /></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: center;">
<span class="textexposedshow"><span face="" lang="RO" style="background: white none repeat scroll 0% 0%; color: #1c1e21; font-size: 10.5pt; line-height: 115%;">7</span></span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<span face="" lang="RO" style="background: white none repeat scroll 0% 0%; color: #1c1e21; font-size: 10.5pt; line-height: 115%;">Știa bunica asta a mea să facă un chec cum nu mai văzusem
nicăieri, pe vremea aceea. Cu bucățele de coajă de portocală confiată, cu
stafide lăsate în rom și tăvălit apoi prin zahăr, checul bunicii era, imediat
după imambayaldî-ul și borșul de lobodă, acel lucru care dădea identitate
neamului Lazăr, cum se numeau ai mei când eram eu mică. Și nu era tot. Când
aveam norocul să găsească mama, la Casa de comenzi, vreo pungă de cacao, se
apuca bunica să facă prăjitura Cartof. O mod<span class="textexposedshow">ela
bucată cu bucată, în palme, și o așeza apoi, pe un platou pus la rece, în
cămară. Nu dădeam buzna să fur, că am uitat să vă spun, dar cu bunica asta a
mea nu era de glumă. S-a înfuriat odată pe mine, nu mai știu cu ce ocazie, de
m-a apucat de guler și m-a proptit fix în dulapul cu tigăi și polonice din
bucătărie. Avea optzeci de ani și mi-a zis printre dinți " ai grijă, că eu
nu știu de glumă!". Avea dreptate. Glumea rar și când o făcea, râdea de
tine, nu cu tine. De cele mai multe ori, tăcea din gură și-și vedea de ale ei.
Serile, când îi mai căutam de vorbă, mă lăsa să rămân pe un scaun, la ea în
cameră, și-mi recita din Muma lui Ștefan cel Mare. Știa doar începutul și mi-l
spunea de fiecare dată când îi ceream să-mi zică o poezie. Povești nu știa.
Nu-i spusese nimeni, niciodată. Așa că nici ea nu zicea. Când mergeam cu ea, în
vacanță, la Breaza, mă băga seara, în pat și-mi zicea: acum închide ochii și
dormi! Și adormeam până la urmă și visam la prăjiturile ei!</span></span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: center;">
<span class="textexposedshow"><span face="" lang="RO" style="background: white none repeat scroll 0% 0%; color: #1c1e21; font-size: 10.5pt; line-height: 115%;">8</span></span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<span face="" lang="RO" style="background: white none repeat scroll 0% 0%; color: #1c1e21; font-size: 10.5pt; line-height: 115%;">Habar nu am dacă așa fusese toată viața sau dacă lucrurile se
așezaseră în felul ăsta de la o vârstă încolo, dar bunica mea trăia după niște
ritualuri bine stabilite. În fiecare zi, către prânz, punea la fiert un pic de
țuică pe care apoi, o bea pe îndelete, dintr-un păhărel anume, cumpărat
probabil de la același evreu vecin cu ea, în casa din Pacienței. Momentul când
bucătăria se înveselea de aburii alcoolului forfotind pe foc, era momentul ei.
Dacă eram prin preajmă, mă tri<span class="textexposedshow">mitea în camera mea
și ea se așeza tacticoasă la masă și aștepta vizita vecinei. Habar nu am despre
ce puteau vorbi căci pe vremea aia eram prea cuminte să trag cu urechea, dar le
auzeam vocile întinerite cumva și asta îmi dădea un sentiment de siguranță.
Bunica nu mânca de seară. Sau mai bine zis, nu mânca ce mâncam și noi. Se
mulțumea cu un iaurt și cu doi biscuiți, să nu mă îngraș, zicea ea, după care
mai rămânea cu ochii la televizor vreo oră, să se uite la Ceaușescu sau, cu un
pic de noroc, la vreun film cu Florin Piersic. Înainte de culcare, bunica lua
un flacon cu glicerină, își turna un pic în palme și se dădea pe mâini. Le avea
frumoase pentru un om bătrân. Fără pete, cu vene albăstrui, proeminente și cu piele
fină de parcă timpul se decisese să-i lase totuși ceva, al ei, care să-i aducă
aminte de vremurile când nu era bunica nimănui.</span></span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: center;">
<span class="textexposedshow"><span face="" lang="RO" style="background: white none repeat scroll 0% 0%; color: #1c1e21; font-size: 10.5pt; line-height: 115%;">9</span></span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<span face="" lang="RO" style="background: white none repeat scroll 0% 0%; color: #1c1e21; font-size: 10.5pt; line-height: 115%;">Bunica mea vorbea cu porumbeii, vorbea cu polonicele, vorbea
cu geamurile atunci când le spăla, cu crutoanele din supă, cu morcovii pe
care-i decojea, cu cârpele de vase, cu scrobeala pe care o fierbea, cu apa din
oală când o căra la baie, să se spele - "ia vezi, să nu mă opărești, că te
ia mama naibii", cu poștașul care îi aducea pensia, cu nucile trimise de
bunicul Tudor, de la Hunedoara, cu Tanti Magdalena, vecina care locuia la
parter, într-un bloc din Intrarea Ursulețulu<span class="textexposedshow">i, cu
gunoierii de pe stradă, cu mătura și cu fărașul, cu clanțele pe care abia
reușea să le mai rotească, cu sârmele de rufe pe care le ștergea întotdeauna cu
o cârpă umedă, înainte să întindă haine, cu Irina Loghin, când o vedea la
televizor, cu profesoara mea de franceză când era la noi, cu șorțul de
bucătărie când și-l dădea jos, cu furculițele dacă-i cădeau din mână, cu vreo
pisică de prin curtea blocului, cu ea când se zărea în vreo oglindă, cu
Dumnezeu în fiecare seară. Și câteodată și cu mine.</span></span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: center;">
<span class="textexposedshow"><span face="" lang="RO" style="background: white none repeat scroll 0% 0%; color: #1c1e21; font-size: 10.5pt; line-height: 115%;">10</span></span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<span face="" lang="RO" style="background: white none repeat scroll 0% 0%; color: #1c1e21; font-size: 10.5pt; line-height: 115%;">O dată la câteva săptămâni, bunica se închidea la ea în
cameră, se punea în pat și rămânea acolo, pe întuneric, singură cu migrena. Nu
lupta, nu se zbătea, nu se ridica să se vaite sau să ceară ajutor. Doar stătea
și aștepta să treacă, să se plictisească, să o lase-n pace, să se ducă-n treaba
ei, alungată de rugăciuni și pastile de piramidon. Medicamentele și le lua din
banii ei. Când venea poștașul cu pensia, îl poftea înăuntru și-l omenea, cum
zicea ea, cu o țuiculiță și o <span class="textexposedshow">monedă de
cincizeci de bani. La schimb, îi cerea bancnote nou nouțe pe care le aranja
într-un portmoneu albastru, ascuns sub niște cârpe, în comoda de la capul
patului. Din când în când, mama dădea târcoale și-i spunea soacră-sii:
"măi mamă, dă-mi și mata niște bani, dacă tot vrei să-ți iau
medicamente!". Îi dădea, că fără pilule, greu trecea durerea de cap.
Ridica cu o mână capacul de la comodă, scotea portmoneul, căuta hârtia cea mai
mototolită și pe-aia i-o dădea maică-mii. Pe-alea bunele și le ținea acolo,
lângă ea, să fie de înmormântare.</span></span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: center;">
<span class="textexposedshow"><span face="" lang="RO" style="background: white none repeat scroll 0% 0%; color: #1c1e21; font-size: 10.5pt; line-height: 115%;">11</span></span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<span face="" lang="RO" style="background: white none repeat scroll 0% 0%; color: #1c1e21; font-size: 10.5pt; line-height: 115%;">Bunica adormea la filme. Avea fotoliul ei în sufragerie,
aproape lipit de ușa cu glazvand, cu brațe suficient de solide cât să se poată
prinde de ele și ridica sau așeza cu un icnet scurt, de nu știai cine geme -
bunica sau mobila. Nu se punea la televizor decât după ce termina de spălat pe
jos în bucătărie, de împăturit cârpele de vase, de adunat în palma făcut căuș
firimiturile de pe masă, de frecat aragazul, de șters și aranjat la locul lor
oalele și farfuriile. Abia apoi,<span class="textexposedshow"> bunica se
oprea cu o mână pe clanță, mai arunca o privire în urmă și ieșea pe ușă de
parcă pleca de la birou. Când începea vreun film, bunica se uita așa, preț de
vreun sfert de oră, și apoi, se întorcea către noi, ceilalți, strânși unii-n
alții, pe canapeaua cea verde și zicea, spre disperarea maică-mii: măi, eu nu
înțeleg, despre ce e vorba aici? Mă gândesc că de fapt, nici nu se uita la
ecran. De fapt, în primul sfert de oră, ea era cumva, pe drum spre casă în
mintea ei și încă nu-și lăsase suficient de în urmă, serviciul. De la o vreme,
nici că mai erau cine știe ce filme la televizor. Oricum, ei îi plăceau alea
românești, unde nu trebuia să se chinuie să citească și unde se luptau românii
cu turcii. Ia uite bieții căluți, zicea bunica, ce mai trebuie ei, drăguții, să
tot alerge! Când mai era puțin și câștigau ai noștri bătălia, bunica adormea.
Stătea cu ochii-nchiși, în tăcere, și brațele fotoliului păreau un fel de
margini de cuib. Mami, zicea tata, mami, hai, du-te și te culcă! Nu răspundea.
Deschidea doar ochii, se apuca de brațele fotoliului și rămânea cu privirea
lipită de ecran, în tăcere, de parcă încerca să se dumirească pe unde a ajuns.
Apoi, inevitabil, ne întreba: voi ați înțeles despre ce e vorba în filmul
ăsta?.</span></span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: center;">
<span class="textexposedshow"><span face="" lang="RO" style="background: white none repeat scroll 0% 0%; color: #1c1e21; font-size: 10.5pt; line-height: 115%;">12</span></span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<span face="" lang="RO" style="background: white none repeat scroll 0% 0%; color: #1c1e21; font-size: 10.5pt; line-height: 115%;">Bunica mea se numea Maria. Pe bunicul meu nu știu cum îl
chema. Într-o zi, pe când tata era mic, a plecat și gata. Atât mi s-a spus
despre el. Și că e mort. Bunica mea nu s-a mai recăsătorit. Nu a mai avut alt
bărbat, presupunând că fusese căsătorită cu primul. Deși nu cred. Cred că s-a
dus fără să se uite în urmă. Sau poate că ea a plecat. Era orgolioasă, ca toți
cei care știu că nu datorează nimic, nimănui. Maică-sa murise la nașterea
surorii, taică-su sfârșise înghețat, în<span class="textexposedshow">tr-o iarnă,
când se întorcea de la cârciumă, sor'-sa aia mică a murit de tuberculoză. Cum
să datorezi cuiva, ceva? Bunica a lucrat fată-n casă la niște oameni bogați.
Avea optsprezece ani când a născut copilul. Feciorul acelor oameni a tăcut. Așa
că tata avea o linie lungă și neagră în certificatul de naștere. Bunica l-a
crescut cu mâna, cum zicea ea. A cusut goblenuri cu Maica Domnului la care se
ruga în fiecare seară. Când s-a căsătorit cu mama, tata a vândut casa bunicii
și a luat-o cu el. Pe dinăuntru, tata rămăsese mic. Doar așa o ținea pe bunica
tânără. Doar așa.</span> </span></div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: center;">
<br /></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: center;">
<span face="" lang="RO" style="background: white none repeat scroll 0% 0%; color: #1c1e21; font-size: 10.5pt; line-height: 115%;">13</span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<span face="" lang="RO" style="background: white none repeat scroll 0% 0%; color: #1c1e21; font-size: 10.5pt; line-height: 115%; mso-bidi-font-family: "Times New Roman"; mso-bidi-theme-font: minor-bidi;">Când
eram eu mică, la grădiniță, ieșeam după-amiezele cu bunica, în părculețul de la
Facultatea de Drept. Dacă ați locuit vreodată în zonă, știți despre ce vorbesc.
Dacă nu, vă spun că părculețul era, de fapt, un fel de rond cu câțiva pomi și
câteva bănci pe care se adunau bătrânii din cartier sau studenții de la cămin,
să se pupe. Copii nu prea erau și nici leagăne. În schimb, erau multe tufe cu
fel de fel de bobițe pe care le <span class="textexposedshow">culegeam, pe
șest, când nu se uita bunica și le dădeam apoi, de mâncare, păpușii din
cărucior. Când mergeam cu bunica în parc, întotdeauna aveam o păpușă cu mine.
Asta pentru că bunica nu se juca, nu știa nici jocuri, nici povești și nici nu
părea să-și dorească să învețe. Se așeza pe câte o bancă și-și găsea un
pensionar, ca ea, cu care să-și aduca aminte de tinerețe. Uneori, nu era nimeni
și atunci stătea pur și simplu, cu mâinile-n poală și gândurile aiurea. Dar, de
fiecare dată, când mergeam la Drept, bunica îmi cumpăra langoși. Era o
langoșerie cum ieșeai din blocul nostru, pe aceeași parte cu magazinul de
ochelari și de blănuri. Nimic nu era mai bun decât aluatul acela crocant și
unsuros, dat prin zahăr pudră și așezat pe un pătrățel de hârtie maro, să nu te
frigă la degete. Stai, mă haplea, nu vezi că ies aburi? Vedeam, dar nici că-mi
păsa. Langoșul fierbinte era, după bananele verzi, de Crăciun, cel mai bun
lucru din lume. Nici că mai aveam nevoie de povești. Odată, când eram mare și
începusem să fiu și obraznică, i-am spus bunicii, într-o ceartă de-a noastră
"tu, toată viața, nu mi-ai cumpărat decât langoși, nimic altceva!".
Și uite că-acum, fix de langoșii ei îmi aduc aminte, nu de altceva.</span></span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: center;">
<span face="" lang="RO" style="background: white none repeat scroll 0% 0%; color: #1c1e21; font-size: 10.5pt; line-height: 115%;">14</span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<span face="" lang="RO" style="background: white none repeat scroll 0% 0%; color: #1c1e21; font-size: 10.5pt; line-height: 115%; mso-bidi-font-family: "Times New Roman"; mso-bidi-theme-font: minor-bidi;">Bunica
mea nu mergea niciodată la cumpărături, nu stătea la coadă, nu ieșea mai deloc
din casă, iar când o făcea, era ba cu mine, ba cu tata. Așa era felul familiei
de a avea grijă de ea, iar bunica, de la o vârstă-ncolo, și-a dat seama că
n-are niciun rost să se mai lupte pentru libertatea ei. Oricum nu avea ce face
cu ea, și oricum la noi în casă era un du-te vino de oameni. Pe unii din
prietenii tatei îi știa de pe vremea când fi-su era la liceu, la Spiru. Pe
alții, îi avu<span class="textexposedshow">sese la mese și petreceri, în
tinerețe. O strigau Mutti, deși bunica nu știa germană. Nici altă limbă. Dar
cumva, în felul ei bizar de a se descurca, ajunsese la un moment dat să
comunice cu o franțuzoaică venită la noi, în casă, după revoluție. Le-am găsit
pe amândouă la bucătărie, bunică-mea spunându-i ça va bien, ça va bien, timp în
care cealaltă o ajuta să curețe niște spanac.</span><br />
<span class="textexposedshow">Când aveam musafiri, în tinerețea alor mei, bunica
nu stătea cu noi. Cumva, ne vedea mici pe toți, așa că ne lăsa să ne distrăm
singuri, în casă, cât ea stătea la bucătărie și pregătea "farfurii".
Așa le spunea ea la platourile cu bucățele de telemea, jumătăți de ouă fierte,
felii de salam, ceapă roșie și măsline, care tronau printre paharele de
Stalinskaya.</span></span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: center;">
<span class="textexposedshow"><span face="" lang="RO" style="background: white none repeat scroll 0% 0%; color: #1c1e21; font-size: 10.5pt; line-height: 115%; mso-bidi-font-family: "Times New Roman"; mso-bidi-theme-font: minor-bidi;">15</span></span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<span face="" lang="RO" style="background: white none repeat scroll 0% 0%; color: #1c1e21; font-size: 10.5pt; line-height: 115%; mso-bidi-font-family: "Times New Roman"; mso-bidi-theme-font: minor-bidi;">Bunica
nu era frumoasă. Nici în tinerețe nu fusese. I-am găsit odată niște poze, în
comoda de la capul patului, chiar lângă portofelul albastru unde-și păstra
banii de pensie. Într-una dintre ele era îmbrăcată într-un fel de costum
popular și stătea sprijinită de o roată de tors, cu o țigară în mână. Tu ai
fumat?, am întrebat-o și cumva, mi-aș fi dorit să spună da, să aflu că nu era
un fel de Maica precistă cum zicea ea de multe ori despre sine "eheee,
dac-ar fi toate femeile<span class="textexposedshow"> ca mine, altfel ar sta
lucrurile pe lume!". De fapt, zicea asta doar ca să o scoată din minți pe
maică-mea, că știa și ea că nu era nicio sfârâială să fii bătrână, singură, cu
un copil făcut la nici douăzeci de ani, cu patru clase și cu amintiri din
copilărie ce o făceau să se scuture când mai povestea. Din toată femeia care
fusese demult, la bătrânețe bunicii îi mai rămăsese doar părul. Lung până peste
fund, negru și drept, părul bunicii părea aproape viu. Aș fi putut sta zile în
șir să mă joc cu el, să-l coafez, să-l împletesc cozi, să i-l dau într-o parte,
să-l strâng la spate și să-l desfac din nou. Aș fi putut, dacă m-ar fi lăsat.
Când eram mică, în vacanțe, mă duceam dimineața la ea în pat și stăteam acolo,
turcește, uitându-mă la părul ei ireal de lung. Tu piaptănă-ți păpușile, îmi
zicea cât își descâlcea firele cu un pieptene cu dinți deși, pe care-l ținea
într-o cutie rotundă de pe măsuța de toaletă. Apoi, curăța zimții, strângea
firele de păr căzute, le răsucea pe deget, le făcea cocoloș și-mi spunea sec:
ia și tu ăsta și aruncă-l la veceu. Și nu uita să te speli pe mâini dup-aia!</span></span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: center;">
<span class="textexposedshow"><span face="" lang="RO" style="background: white none repeat scroll 0% 0%; color: #1c1e21; font-size: 10.5pt; line-height: 115%; mso-bidi-font-family: "Times New Roman"; mso-bidi-theme-font: minor-bidi;">16</span></span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<span face="" lang="RO" style="background: white none repeat scroll 0% 0%; color: #1c1e21; font-size: 10.5pt; line-height: 115%; mso-bidi-font-family: "Times New Roman"; mso-bidi-theme-font: minor-bidi;">Nu
știu de unde îl cunoștea bunica pe Nenea Costel, dar știu că de câteva ori pe
an, mai ales înainte de Crăciun și de Paște, suna la ușă, încă din zori,
trezind toată casa cu vocea lui și mai ales cu mirosul de vin care ieșea din
damigenele care se bălăngăneau când într-o parte, când în alta. Nenea Costel
era din Focșani, habar nu am cum se cunoscuse cu bunică-mea, dar un lucru era
sigur: femeia asta care nu bea mai deloc era, din nu știu ce motive bizare, pe
lista lui de cl<span class="textexposedshow">ienți fideli. Ani mai târziu, a
ajuns fecioru-su să se ocupe de vie și dacă ei sunt acum la doua generație de
viticultori, familia mea, este deja la a treia de băutori. Chiar acum, cât am
în minte imaginea damigenelor grăsulii ce se întindeau pe jos, în debara
noastră lipită de bucătărie, mi-am pus un pahar de vin roșu pe care-l beau în
cinstea unor zile de care aproape că uitasem și a unor oameni despre care nu
m-am gândit să povestesc vreodată.</span></span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: center;">
<span class="textexposedshow"><span face="" lang="RO" style="background: white none repeat scroll 0% 0%; color: #1c1e21; font-size: 10.5pt; line-height: 115%; mso-bidi-font-family: "Times New Roman"; mso-bidi-theme-font: minor-bidi;">17</span></span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<span face="" lang="RO" style="background: white none repeat scroll 0% 0%; color: #1c1e21; font-size: 10.5pt; line-height: 115%; mso-bidi-font-family: "Times New Roman"; mso-bidi-theme-font: minor-bidi;">Femeia
care se numea Maria Lazăr și pe care eu o strigam "bunica" avea spre
optzeci și cinci de ani când a murit și vreo șaizeci când a încetat să-și mai
ducă propria ei viață, mulțumindu-se cu cea pe care i-o rezervase fi-su. Tata a
decis că el nu se mișcă de lângă mă-sa sub nicio formă, ceea ce a obligat-o pe
maică-mea, extrem de îndrăgostită la vremea respectivă, să-și ia valiza,
bărbatul și soacra și să se instaleze într-un apartament de patru camere, din
centru. Deși ave<span class="textexposedshow">a camera ei, cu ferestre către
bulevard și cu mobilă stil adusă din casa cea veche, din strada Pacienței,
bunica a decis că a fost smulsă dintr-un loc unde îi era bine și despre care nu
înceta să vorbească de fiecare dată când se certa cu ai mei. Pe fi-su continua
să-l trateze ca pe un plod neîndemânatic, iar faptul că reușise să aibă la
rândul lui un copil -- adică pe mine-- nu o impresiona defel. Cum bucătăria din
apartamentul de patru camere se întindea mai degrabă pe lungime decât pe
lățime, masa la care mâncam era neîncăpătoare pentru toată familia. Așadar,
mâncam pe rând, întâi eu cu tata, serviți fiecare de mama lui și abia apoi cele
două mame, una într-un capăt, cealaltă în celălalt, cu ochii în farfurie și cu
gândurile făcute ghem și ținute bine, pe dinăuntru, să nu ajungă la urechile
celor doi copii.</span></span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: center;">
<span class="textexposedshow"><span face="" lang="RO" style="background: white none repeat scroll 0% 0%; color: #1c1e21; font-size: 10.5pt; line-height: 115%; mso-bidi-font-family: "Times New Roman"; mso-bidi-theme-font: minor-bidi;">18</span></span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<span lang="RO">Bunica mea nu
vorbea niciodată despre bunicul meu. Bunicul meu era doar tatăl fiului ei și nu
avea nume. Singura poveste pe care mi-a zis-o despre el se întâmpla pe vremea
când tata avea doi ani și breton și stâlcea cuvintele. Și cică într-o zi,
taică-su s-a prefăcut că vrea să mănânce cu furculița lui, iar tata s-a apucat
să urle "e furtulița meaaaaa!". Așa povestea bunica și începea să
râdă, bucurându-se că uite, tata e încă mic acolo, la ea în cap și că
"ăla" e încă prezen<span class="textexposedshow">t și face glume.
Într-o zi însă, a plecat sau poate că ea a plecat. Nu știu. Nu mi-a zis. Bunica
mea nu părea să fi avut niciun fel de tinerețe. Între momentul când era copil
și se juca pe malurile Argeșului și cel în care tata era la liceu, nu părea să
se fi întâmplat mare lucru. Poate așa, una-două povești cu câte un vecin sau cu
câte vreo rudă de prin satul ei. După care, brusc, amintirile reîncepeau să
apară, ca și pozele. Tata avea imaginație. Îi plăcea să se joace, să ia
realitatea și să facă diverse cu ea până când reușea să deschidă porțile lumii
ăleia din capul lui. Poate și d-aia i-o fi zis lui maică-sa, auzi, ia
îmbracă-te tu în hainele astea și lasă-mă să-ți fac o poză. Hai, măi, mamă,
serios, nu o să râdă nimeni! Și bunică mea l-a lăsat, doar un băiat avea și ea.
Al ei și numai al ei, că "ăla" trăsese linie acolo unde ar fi trebuit
să pună un nume.</span></span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: center;">
<span class="textexposedshow"><span lang="RO">19</span></span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<span lang="RO">Când se punea la
televizor, bunica își trăgea de sub măsuța din sufragerie un scăunel din lemn,
mititel, pe care-și întindea cu un oftat, picioarele înfășate în ciorapi
medicinali. Scăpa un "of, Doamne!" și se apuca apoi să-și
"fricționeze" cum zicea ea, mâinile cu vene proeminente și piele
moale și curată. La noi acasă, aveam două astfel de scăunele aduse dimpreună cu
o covată, de undeva, de prin zona Bihorului. Tot de-acolo aveam și un costum
popular bărbătesc pe care-l țin<span class="textexposedshow">eau ai mei într-o
ladă de zestre, d-aia adevărată, cumpărată de mama mamei, de pe cine știe unde.
Lada era așezată în camera mea, la perete, și se transforma ba în cal, ba în
elefant, în funcție de-a ce mă jucam. Bunica nu înțelegea prea bine ce fac eu
acolo, călare, cu un cordon de-al mamei petrecut printr-un mâner, pe post de
dârlog. Stai, drace, potolit, că mai cazi de acolo și naiba te ia și pe tine,
și pe mine, că n-am avut grijă! O lăsam să iasă din cameră și cum auzeam pașii
târșâiți pe holul dinspre bucătărie, mă urcam înapoi și dădeam bice. Cred că
știa și ea că puțin îmi pasă și probabil că nici ei nu-i păsa prea tare. Dar
na, își făcea datoria de bunică așa cum credea ea că se face. Doar că ea nu
avusese niciodată o bunică. Abia avusese o mamă de care nu vorbea niciodată. Și
nici eu nu întrebam.</span></span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: center;">
<span class="textexposedshow"><span lang="RO">20</span></span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<span lang="RO">Puține meserii o
impresionau cu adevărat, pe bunica mea. Printre ele, cea de poștaș și de
doctor. Exact în ordinea asta, pentru că, spunea ea, la vârsta mea degeaba ai
nevoia de al doilea, dacă nu vine întâi primul, să-ți aducă pensia. Poștașul
nostru, cum îi spuneam noi, era un bărbat rotofei, cu fața roșie și zâmbitoare,
ochi albaștri și părul lins, blond și cu cărare într-o parte. Conversația
bunică-mii cu el începea în ușă, se continua în hol și sfârșea invariabil, în
buc<span class="textexposedshow">ătărie, la o dulceață de cireșe amare cum
"nu mai știu femeile din ziua de azi să facă!"Doctorul era unul și
același. Generalist, vecin, plin de umor, se știa cu bunica din tinerețe. Ce
mai faci, Coană Mare?, îi spunea și se retrăgeau apoi, la ea în cameră,
chipurile s-o consulte. De fapt, se așeza într-un fotoliu, în dreptul geamului
și o asculta cum se vaită. Cum o doare capul uneori zile în șir de e nevoită să
rămână în pat, pe întuneric, cu draperiile trase, cum alteori simte niște
crampe în picioare și ia uite, parcă iarăși s-au umflat venele astea păcătoase,
cum pare-i-se că nu mai aude bine, deși la televizor nu are probleme, doar cu
ăștia de prin casă de zici că toți au prune-n gură când vorbesc! Doctorul dădea
din cap, mai spunea din când în când câte un "aha", iar la sfârșit,
înainte să iasă din camera ei, îi repeta "tu ești mai puternică decât
viața, o să trăiești mult!". Și-așa a și fost. Chiar și când a murit, nu
s-a întâmplat pur și simplu. Ci a cerut-o ea. Gata, Doamne, nu mai vreau, a
spus într-o zi și Dumnezeu a fost bun și n-a mai obligat-o.</span></span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: center;">
<span class="textexposedshow"><span lang="RO">21</span></span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<span lang="RO">Bunica mea nu făcea
cumpărături. Niciodată. Dacă avea nevoie de ceva, cerea sau o lăsa moartă. O
dată la câteva săptămâni, îi dădea maică-mii o listă scrisă cu litere strâmbe,
de tipar, să se ducă cu ea la farmacie. Păi și banii?, zicea mama și bunica
pornea târșa-târșa către camera ei, bodogănind după cum îi era obiceiul
"zgârcită te-a făcut mă-ta aia!". Nimeni nu avea voie să-i umble
bunicii în portofel. Abia dacă umbla ea și asta, de cele mai multe ori, doar ca
să-și numer<span class="textexposedshow">e banii și să-i vadă acolo, la adăpost.
Ce faci mami, cu ei, dacă nu ieși din casă?, o întreba mama mea. Mami, așa-i
spunea, dar nu era fraieră să creadă o iotă din ce scotea pe gură. "Eu
m-am înțeles foarte bine cu bunică-ta până te-ai născut tu", așa-mi zicea
"și apoi, nu știu ce s-a întâmplat, dar s-a stricat totul între noi".
Doi copii în aceeași casă e bine. Chiar și mai mulți. Dar niciodată două mame.
Până la urmă, una dintre ele trebuie să dispară, să renunțe. Mama mea pleca des
de acasă. Atunci bunica era regină. Iar eu, stăteam prin camera mea, jucându-mă
cu vreo păpușă. Abia când mă chema la masă, bunica își aducea aminte de mine și
punea în mâncărurile ei tot ceea ce nu putea să pună în cuvinte.</span></span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<br /></div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><i>În total sunt 80 de episoade. Incă nu m-am decis ce să fac cu ele. Până mă hotărăsc, pe celelalte 59 le găsiți împrăștiate, pe pagina de fb a blogului. </i><br /></div>
<!--[if gte mso 9]><xml>
<o:OfficeDocumentSettings>
<o:AllowPNG/>
</o:OfficeDocumentSettings>
</xml><![endif]--><!--[if gte mso 9]><xml>
<w:WordDocument>
<w:View>Normal</w:View>
<w:Zoom>0</w:Zoom>
<w:TrackMoves/>
<w:TrackFormatting/>
<w:PunctuationKerning/>
<w:ValidateAgainstSchemas/>
<w:SaveIfXMLInvalid>false</w:SaveIfXMLInvalid>
<w:IgnoreMixedContent>false</w:IgnoreMixedContent>
<w:AlwaysShowPlaceholderText>false</w:AlwaysShowPlaceholderText>
<w:DoNotPromoteQF/>
<w:LidThemeOther>EN-GB</w:LidThemeOther>
<w:LidThemeAsian>X-NONE</w:LidThemeAsian>
<w:LidThemeComplexScript>X-NONE</w:LidThemeComplexScript>
<w:Compatibility>
<w:BreakWrappedTables/>
<w:SnapToGridInCell/>
<w:WrapTextWithPunct/>
<w:UseAsianBreakRules/>
<w:DontGrowAutofit/>
<w:SplitPgBreakAndParaMark/>
<w:EnableOpenTypeKerning/>
<w:DontFlipMirrorIndents/>
<w:OverrideTableStyleHps/>
</w:Compatibility>
<m:mathPr>
<m:mathFont m:val="Cambria Math"/>
<m:brkBin m:val="before"/>
<m:brkBinSub m:val="--"/>
<m:smallFrac m:val="off"/>
<m:dispDef/>
<m:lMargin m:val="0"/>
<m:rMargin m:val="0"/>
<m:defJc m:val="centerGroup"/>
<m:wrapIndent m:val="1440"/>
<m:intLim m:val="subSup"/>
<m:naryLim m:val="undOvr"/>
</m:mathPr></w:WordDocument>
</xml><![endif]--><!--[if gte mso 9]><xml>
<w:LatentStyles DefLockedState="false" DefUnhideWhenUsed="true"
DefSemiHidden="true" DefQFormat="false" DefPriority="99"
LatentStyleCount="267">
<w:LsdException Locked="false" Priority="0" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" QFormat="true" Name="Normal"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="9" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" QFormat="true" Name="heading 1"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="9" QFormat="true" Name="heading 2"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="9" QFormat="true" Name="heading 3"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="9" QFormat="true" Name="heading 4"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="9" QFormat="true" Name="heading 5"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="9" QFormat="true" Name="heading 6"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="9" QFormat="true" Name="heading 7"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="9" QFormat="true" Name="heading 8"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="9" QFormat="true" Name="heading 9"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="39" Name="toc 1"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="39" Name="toc 2"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="39" Name="toc 3"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="39" Name="toc 4"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="39" Name="toc 5"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="39" Name="toc 6"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="39" Name="toc 7"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="39" Name="toc 8"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="39" Name="toc 9"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="35" QFormat="true" Name="caption"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="10" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" QFormat="true" Name="Title"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="1" Name="Default Paragraph Font"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="11" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" QFormat="true" Name="Subtitle"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="22" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" QFormat="true" Name="Strong"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="20" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" QFormat="true" Name="Emphasis"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="59" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Table Grid"/>
<w:LsdException Locked="false" UnhideWhenUsed="false" Name="Placeholder Text"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="1" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" QFormat="true" Name="No Spacing"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="60" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Light Shading"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="61" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Light List"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="62" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Light Grid"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="63" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Medium Shading 1"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="64" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Medium Shading 2"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="65" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Medium List 1"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="66" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Medium List 2"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="67" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Medium Grid 1"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="68" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Medium Grid 2"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="69" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Medium Grid 3"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="70" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Dark List"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="71" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Colorful Shading"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="72" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Colorful List"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="73" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Colorful Grid"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="60" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Light Shading Accent 1"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="61" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Light List Accent 1"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="62" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Light Grid Accent 1"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="63" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Medium Shading 1 Accent 1"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="64" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Medium Shading 2 Accent 1"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="65" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Medium List 1 Accent 1"/>
<w:LsdException Locked="false" UnhideWhenUsed="false" Name="Revision"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="34" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" QFormat="true" Name="List Paragraph"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="29" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" QFormat="true" Name="Quote"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="30" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" QFormat="true" Name="Intense Quote"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="66" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Medium List 2 Accent 1"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="67" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Medium Grid 1 Accent 1"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="68" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Medium Grid 2 Accent 1"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="69" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Medium Grid 3 Accent 1"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="70" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Dark List Accent 1"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="71" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Colorful Shading Accent 1"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="72" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Colorful List Accent 1"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="73" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Colorful Grid Accent 1"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="60" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Light Shading Accent 2"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="61" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Light List Accent 2"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="62" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Light Grid Accent 2"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="63" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Medium Shading 1 Accent 2"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="64" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Medium Shading 2 Accent 2"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="65" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Medium List 1 Accent 2"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="66" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Medium List 2 Accent 2"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="67" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Medium Grid 1 Accent 2"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="68" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Medium Grid 2 Accent 2"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="69" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Medium Grid 3 Accent 2"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="70" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Dark List Accent 2"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="71" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Colorful Shading Accent 2"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="72" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Colorful List Accent 2"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="73" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Colorful Grid Accent 2"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="60" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Light Shading Accent 3"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="61" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Light List Accent 3"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="62" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Light Grid Accent 3"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="63" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Medium Shading 1 Accent 3"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="64" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Medium Shading 2 Accent 3"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="65" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Medium List 1 Accent 3"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="66" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Medium List 2 Accent 3"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="67" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Medium Grid 1 Accent 3"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="68" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Medium Grid 2 Accent 3"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="69" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Medium Grid 3 Accent 3"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="70" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Dark List Accent 3"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="71" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Colorful Shading Accent 3"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="72" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Colorful List Accent 3"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="73" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Colorful Grid Accent 3"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="60" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Light Shading Accent 4"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="61" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Light List Accent 4"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="62" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Light Grid Accent 4"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="63" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Medium Shading 1 Accent 4"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="64" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Medium Shading 2 Accent 4"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="65" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Medium List 1 Accent 4"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="66" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Medium List 2 Accent 4"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="67" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Medium Grid 1 Accent 4"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="68" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Medium Grid 2 Accent 4"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="69" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Medium Grid 3 Accent 4"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="70" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Dark List Accent 4"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="71" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Colorful Shading Accent 4"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="72" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Colorful List Accent 4"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="73" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Colorful Grid Accent 4"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="60" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Light Shading Accent 5"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="61" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Light List Accent 5"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="62" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Light Grid Accent 5"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="63" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Medium Shading 1 Accent 5"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="64" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Medium Shading 2 Accent 5"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="65" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Medium List 1 Accent 5"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="66" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Medium List 2 Accent 5"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="67" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Medium Grid 1 Accent 5"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="68" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Medium Grid 2 Accent 5"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="69" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Medium Grid 3 Accent 5"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="70" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Dark List Accent 5"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="71" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Colorful Shading Accent 5"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="72" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Colorful List Accent 5"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="73" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Colorful Grid Accent 5"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="60" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Light Shading Accent 6"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="61" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Light List Accent 6"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="62" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Light Grid Accent 6"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="63" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Medium Shading 1 Accent 6"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="64" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Medium Shading 2 Accent 6"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="65" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Medium List 1 Accent 6"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="66" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Medium List 2 Accent 6"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="67" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Medium Grid 1 Accent 6"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="68" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Medium Grid 2 Accent 6"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="69" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Medium Grid 3 Accent 6"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="70" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Dark List Accent 6"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="71" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Colorful Shading Accent 6"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="72" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Colorful List Accent 6"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="73" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Colorful Grid Accent 6"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="19" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" QFormat="true" Name="Subtle Emphasis"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="21" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" QFormat="true" Name="Intense Emphasis"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="31" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" QFormat="true" Name="Subtle Reference"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="32" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" QFormat="true" Name="Intense Reference"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="33" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" QFormat="true" Name="Book Title"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="37" Name="Bibliography"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="39" QFormat="true" Name="TOC Heading"/>
</w:LatentStyles>
</xml><![endif]--><!--[if gte mso 10]>
<style>
/* Style Definitions */
table.MsoNormalTable
{mso-style-name:"Table Normal";
mso-tstyle-rowband-size:0;
mso-tstyle-colband-size:0;
mso-style-noshow:yes;
mso-style-priority:99;
mso-style-parent:"";
mso-padding-alt:0cm 5.4pt 0cm 5.4pt;
mso-para-margin-top:0cm;
mso-para-margin-right:0cm;
mso-para-margin-bottom:10.0pt;
mso-para-margin-left:0cm;
line-height:115%;
mso-pagination:widow-orphan;
font-size:11.0pt;
font-family:"Calibri","sans-serif";
mso-ascii-font-family:Calibri;
mso-ascii-theme-font:minor-latin;
mso-hansi-font-family:Calibri;
mso-hansi-theme-font:minor-latin;
mso-bidi-font-family:"Times New Roman";
mso-bidi-theme-font:minor-bidi;
mso-fareast-language:EN-US;}
</style>
<![endif]-->Ioanahttp://www.blogger.com/profile/05124876632256138411noreply@blogger.com4tag:blogger.com,1999:blog-5082364089682213244.post-23571867004444941562020-03-03T08:42:00.001+02:002020-03-03T08:42:40.314+02:00PerspectiveVorbesc despre copil ca despre<br />
cea mai mare spaimă<br />
sau cea mai mare<br />
dorință.<br />
- La tine, totul e o chestiune de perspectivă<br />
ziceai cu o mână pe coapsa mea goală <br />
cât eu trăgeam din țigară<br />
și așteptam să termini<br />
de vorbit. <br />
Un copil ca o țigară<br />
ai nevoie de ea ori de câte ori<br />
ceva se întâmplă,<br />
ori de câte ori ceva nu se întâmplă.<br />
Ai nevoie<br />
pentru că<br />
pur și simplu<br />
nu mai știi cum era pe vremea<br />
când tu îți erai de ajuns.<br />
Strig copilul: <br />
- Vino la mama, îi spun<br />
Și el vine.<br />
Râzând sau nu,<br />
dar vine<br />
și asta este tot ceea ce contează.<br />
În curând se fac patru ani<br />
de când m-am lăsat<br />
de fumat<br />
și de făcut copii.<br />
Iar tu vorbești în continuare<br />
cât eu mă joc cu perspectivele.<br />
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://1.bp.blogspot.com/-77YX3i0wB50/Xl38KSg328I/AAAAAAAANyg/Sx8orlIl_iguMNsjzMLyWT35xh6-oogLACLcBGAsYHQ/s1600/cigarette.webp" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="900" data-original-width="1350" height="266" src="https://1.bp.blogspot.com/-77YX3i0wB50/Xl38KSg328I/AAAAAAAANyg/Sx8orlIl_iguMNsjzMLyWT35xh6-oogLACLcBGAsYHQ/s400/cigarette.webp" width="400" /></a></div>
credit photo Ander BurdainIoanahttp://www.blogger.com/profile/05124876632256138411noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-5082364089682213244.post-35105999076263870592020-02-26T09:46:00.001+02:002020-02-26T09:46:36.642+02:00De vinăDe ce trebuie să spun? <br /> Nu tu mă obligi. Eu simt că așa trebuie, că așa e corect, <br /> că așa e frumos și așa și fac.<br /> Spun. Tot.<br /> Ca și cum aș fi tot timpul de vină. Doar eu. E vina mea. <span class="text_exposed_show"><br /> Nu o zic, dar o cred. Nu o zici, dar o crezi. <br /> Dar chiar și așa,<br /> chiar dacă, să zicem,<br /> aș fi doar eu de vină,<br /> de ce trebuie să povestesc, <br /> să explic, să te aștept să zici alo, <br /> să te aud, întrebând și tu ce mai faci?<br /> de parcă ai împinge o ușă prin care<br /> aș putea, în sfârșit, să arunc cu toate cuvintele<br /> în tine, pe partea ta de lume,<br /> acolo unde tu ba le aduni, ba calci pe ele<br /> ba nu faci nimic<br /> și asta e greu de privit.<br /> Acum, de pildă,<br /> te văd<br /> cum tocmai dai din cap că e în regulă<br /> că înțelegi<br /> și că mă iubești<br /> exact așa cum sunt. <br /> Ba chiar îmi spui: te iubesc exact așa cum ești,<br /> cu toate greșelile tale.<br /> Pe care ți le mărturisesc în fiecare seară<br /> de parcă de-acolo, de pe partea ta<br /> de lume<br /> și de pat<br /> te-ai transforma<br /> în mama și în tata<br /> și m-ai lăsa să vorbesc<br /> vrute și nevrute<br /> și să mă simt cât pot eu de vinovată.</span><br />
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://1.bp.blogspot.com/-X4hCabu2lNM/XlYiUOJqDUI/AAAAAAAANxY/eqRxyVR2STsQV1sK4izt_TAfjc3CH_rJQCLcBGAsYHQ/s1600/guilty.webp" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="885" data-original-width="1600" height="220" src="https://1.bp.blogspot.com/-X4hCabu2lNM/XlYiUOJqDUI/AAAAAAAANxY/eqRxyVR2STsQV1sK4izt_TAfjc3CH_rJQCLcBGAsYHQ/s400/guilty.webp" width="400" /></a></div>
Ioanahttp://www.blogger.com/profile/05124876632256138411noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-5082364089682213244.post-91253120399899147852020-02-24T11:52:00.000+02:002020-02-24T11:52:18.776+02:00Portret De fiecare dată când nu mi-e bine<br />
Țip la mama.<br />
Să ajungă la ea<br />
ce mă sufocă pe mine.<br />
Să mestece ea,<br />
să mai ia o îmbucătură,<br />
să se sature<br />
să tacă<br />
Apoi<br />
să-și ceară iertare<br />
să se șteargă cu mâneca halatului cu flori<br />
la gură<br />
și la ochi<br />
și să pună ciorba la încălzit<br />
poate între timp<br />
mi s-o fi făcut și mie<br />
foame.<br />
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://1.bp.blogspot.com/-Jt402VjAVRs/XlOck9qm9mI/AAAAAAAANww/EVyQ3xTs2wsOSlrv2EhvdZs1gcOcsBsIgCLcBGAsYHQ/s1600/Portrait%2Bof%2Bwoman%2BReni.webp" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="869" data-original-width="707" height="320" src="https://1.bp.blogspot.com/-Jt402VjAVRs/XlOck9qm9mI/AAAAAAAANww/EVyQ3xTs2wsOSlrv2EhvdZs1gcOcsBsIgCLcBGAsYHQ/s320/Portrait%2Bof%2Bwoman%2BReni.webp" width="260" /></a></div>
Portrait of a woman by Guido ReniIoanahttp://www.blogger.com/profile/05124876632256138411noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-5082364089682213244.post-79322370914784663262020-02-14T08:59:00.000+02:002020-02-14T08:59:37.513+02:00Love<br />
mama<br />iese din mine<br />
mai puternică decât <br />
voi putea fi eu, vreodată! <br />
- Ce faci mamă aici?<br />
îmi vine să o întreb<br />
cât ea îmi împăturește cu grijă<br />
chiloții cu dantelă,<br />
așezându-i la locul lor <br />
în cutia cu lucruri de vară și de demult.<br />
Mama tace<br />
și-mi lasă pe pat <br />
pantalonii de pijama<br />
de la H&M. <br />
<br />
În fiecare seară<br />
ne înfășurăm<br />
fiecare,<br />
în câte o pătură<br />
eu în dreapta<br />
tu în partea cealaltă <br />
și adormim<br />
spate-n spate,<br />
în patul nostru cald și bun<br />
ca un uter.<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://1.bp.blogspot.com/-J59Q-hECEEs/XkZCyJynpuI/AAAAAAAANv0/OVjLVv_0M9smjRyCda37BefX8vN6J9VmACLcBGAsYHQ/s1600/Gemeni.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="299" data-original-width="300" src="https://1.bp.blogspot.com/-J59Q-hECEEs/XkZCyJynpuI/AAAAAAAANv0/OVjLVv_0M9smjRyCda37BefX8vN6J9VmACLcBGAsYHQ/s1600/Gemeni.jpg" /></a></div>
<br />
<br />Ioanahttp://www.blogger.com/profile/05124876632256138411noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-5082364089682213244.post-6626375696703513582020-02-13T08:38:00.002+02:002020-02-13T08:38:17.984+02:00UșileDin fiecare ochi, o linie invizibilă<br />
Ţâşneşte aproape perpendicular<br />
Pe peretele din faţa mea<br />
şi pare că tot corpul<br />
mi se sprijină<br />
acum<br />
pe acest ceva care nu se vede<br />
nu se aude<br />
nu se ştie<br />
dar e acolo. <br />
M-am urcat pe un scăunel<br />
să schimb neonul din baie.<br />
Mă uit drept înainte<br />
să nu-mi pierd echilibrul. <br />Deschid capacul<br />
clic clac<br />
apuc, răsucesc, trag afară<br />
iese.<br />
- Ai văzut că poţi?<br />
a zis femeia cu sânge pe mâini<br />
şi mi-a aşezat copilul pe piept<br />
ca pe o medalie.<br />
Sub degetele mele<br />
Lumina izbucnește ca un hohot de râs.<br />
E plin de optimism la mine-n baie!<br />
Doar la mine-n cap<br />
se tot aud,<br />
închizându-se<br />
uși după uși<br />
după uși.<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://1.bp.blogspot.com/-0BOVqPoC_j4/XkTuuLHUxTI/AAAAAAAANvo/dVYkZaPQCUUsXwzt51DzNyhLB_jcExGygCLcBGAsYHQ/s1600/portes.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="768" data-original-width="489" height="320" src="https://1.bp.blogspot.com/-0BOVqPoC_j4/XkTuuLHUxTI/AAAAAAAANvo/dVYkZaPQCUUsXwzt51DzNyhLB_jcExGygCLcBGAsYHQ/s320/portes.jpg" width="203" /></a></div>
clic clac clic clac.<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
<br />Ioanahttp://www.blogger.com/profile/05124876632256138411noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-5082364089682213244.post-63431847381435672022020-02-11T12:31:00.000+02:002020-02-11T12:31:12.770+02:00By my ownAm o veste rea<br />
nici măcar nu e pentru tine.<br />
Am primit-o și eu,<br />
mi-a fost spusă de cineva care, la rândul lui,<br />
a primit-o de la altcineva,<br />
și a dat-o mai departe <br />
ca pe o moștenire genetică.<br />
O veste rea ca alunița<br />
din spatele urechii<br />
care există de nu se știe când<br />
în familia noastră.<br />
Este de-a dreptul fascinant<br />
Circuitul veștilor proaste în natură.<br />
Ele țin lucruri împreună<br />
copiii lângă mame,<br />
tații lângă mame,<br />
mamele lângă mame,<br />
amanții lângă amante<br />
atunci când mamele sunt prea bătrâne. <br />
- Hai, vino la mine-n brațe,<br />
îți spun<br />
Și tu vii <br />
și mă lași<br />
să-ți șterg urmele<br />
dezastrului<br />
pe care-mi place<br />
să ți-l provoc<br />
de fiecare dată<br />
când am nevoie să știu că mă iubești.<br />
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://1.bp.blogspot.com/-uvVQkma5tEM/XkKCFxMmXvI/AAAAAAAANvY/lEk4K5Yb2soD-Jk3mk4UJzVNbK6O8B5MQCLcBGAsYHQ/s1600/Bateau.webp" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="853" data-original-width="1280" height="266" src="https://1.bp.blogspot.com/-uvVQkma5tEM/XkKCFxMmXvI/AAAAAAAANvY/lEk4K5Yb2soD-Jk3mk4UJzVNbK6O8B5MQCLcBGAsYHQ/s400/Bateau.webp" width="400" /></a> </div>
photo credit Engin Akyurt<br />
<br />Ioanahttp://www.blogger.com/profile/05124876632256138411noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-5082364089682213244.post-68350216367690368422020-02-09T11:56:00.001+02:002020-02-09T11:56:40.562+02:00Monștrii<div style="text-align: justify;">
Nu era vorba de răutate, deși la prima vedere așa părea. Era pur și simplu un sentiment în plus, ceva copleșitor și greu de definit care-i crescuse pe dinăuntru, odată cu burta, de parcă era gravidă cu gemeni: un copil și încă ceva la fel de prețios și de important. Nimeni nu-i spusese vreodată că sentimentul ăsta, al maternității, poate să fie și altfel decât minunat. Și iată că acum, tocmai descoperea cum el nu se hrănea, cum credea ea, cu sângele ei sau cu ce o mai fi avut pe-acolo, prin minte și prin corp, ci creștea, sugând cu poftă din ceilalți. De fapt, din celelalte. Cu cât ele erau mai demne de milă, mai neștiutoare, mai greșite și mai fraiere, cu atât ea se simțea mai vie și mai fericită. Acum era la o petrecere de copii undeva, la cineva acasă. Stătea la o masă, cu încă niște femei și-și lăsase sub scaun, geanta imensă în care avea de toate: tricou de schimb, foehn, o mașinuță, niște biscuiți bio, cu ovăz, ba chiar și o sticlă cu apă. Al ei era cel mai deștept. Nu era nevoie să i-o spună nimeni. Era evident. Și ea era cea mai deșteaptă, pentru că altfel al ei nu ar fi avut cum să iasă așa. Mă rog, semăna puțin și cu taică-su, dar decisese să nu se gândească la asta. Așa că zâmbea și le lăsa să vorbească. Dădea din cap doar ca să le inducă în eroare, să le facă să creadă că e de acord cu ele și, cum închideau un pic gura cât să-nghită în sec și să-și umezească buzele, cum pornea la atac. Vorbea cu voce joasă și avea grijă să nu gesticuleze deloc, pentru că știa că nu are nevoie de nimic în plus ca să-și atingă scopul. Nu voia să aibă dreptate, oricum avea, ci să i se dea dreptate, iar nevoia era așa de mare de parcă ar fi avut pe dinăuntru un fel de arătare ce urla de foame și pe care trebuia să o hrănească de câteva ori pe zi, doar ca să o sature și să o lase să doarmă noaptea, cu sentimentul datoriei împlinite.</div>
<div style="text-align: justify;">
Apoi, cineva, probabil mama sărbătoritului, a venit cu niște platouri și le-a pus pe masă. Brusc, toate cele patru sau cinci femei s-au ridicat de pe scaun, s-au uitat cu atenție la feliuțele de șuncă, jumătățile de ou, bucățelele de cașcaval, roșiile, măslinele, mini pizzele și chifteluțele cu susan și s-au pornit să facă, fiecare în farfuria ei, diferite aranjamente, pregătindu-se să-și hrănească, așa cum doar ele știau, copiii din camera de-alături și monștrii de pe dinăuntru. </div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://1.bp.blogspot.com/-pBD9ipCnU5U/Xj_XMMQQoOI/AAAAAAAANu8/0rqH1JkObLIkKhyPCrTi7yA0P35vhWm0gCLcBGAsYHQ/s1600/Monster.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="900" data-original-width="675" height="400" src="https://1.bp.blogspot.com/-pBD9ipCnU5U/Xj_XMMQQoOI/AAAAAAAANu8/0rqH1JkObLIkKhyPCrTi7yA0P35vhWm0gCLcBGAsYHQ/s400/Monster.jpg" width="300" /></a></div>
<div style="text-align: justify;">
(photo credit by Tobi Feder)</div>
Ioanahttp://www.blogger.com/profile/05124876632256138411noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-5082364089682213244.post-1202979535656524142020-02-08T13:19:00.000+02:002020-02-08T13:19:02.565+02:00UlysseAm citit Ulysse când aveam paisprezece ani. Nu am înțeles nimic. Nici nu mai știu dacă l-am citit din scoarță-n scoarță, cum se zice, sau dacă dădeam câte două pagini deodată, să-l termin mai repede. Scopul cărții nu era cartea în sine. Mi se rupea de Molly și de problemele ei, deși, îmi aduc aminte, că abia când vorbea ea, chiar și doar în capul ei, chiar și fără semne de punctuație, abia atunci reușeam să aud ce se spune în carte și să nu mă mai uit la sfârșit, să văd cât mi-a mai rămas. Alesesem Joyce pentru că aveam nevoie de ceva palpabil, de o dovadă incontestabilă că sunt mai matură decât eram și că, deși nu făceam sex, eram suficient de interesantă cât să mă placă băiatul ăla dintr-a X-a care era deștept, scria foarte bine și citea foarte mult. Am ieșit cu el abia după ce am terminat cartea. Când am dat și ultima pagină, am mai stat cu ea în mână, să mai citesc o dată numele traducătorului, al celui care a semnat coperta, adresa tipografiei, lucruri mărunte care mă țineau încă un pic pe loc, bucurându-mă de momentul acela de glorie înainte să trebuiască să mă duc la biblioteca mare din sufragerie și să iau altă carte care să mă facă să mă simt și mai inteligentă, chiar dacă la fel de virgină. La prima întâlnire, băiatul mi-a zis că am ochi frumoși. L-am întrebat auzi, da' tu ai citit Joyce? Și el a dat din cap că nu, m-a luat de mână și a început să-mi povestească despre Cioran și Pe culmile disperării. Era la modă în anii ăia. Eu n-o citisem. Vorbea doar el. Eu tăceam și-mi țineam discursuri în minte. Ca Molly.<br />
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://1.bp.blogspot.com/-ltJWyNbbwzU/Xj6ZHM0wUtI/AAAAAAAANus/VJgwR0zbuI40Tvp2Hz1EI_U9ns47RBEywCLcBGAsYHQ/s1600/ulysse.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="356" data-original-width="570" height="248" src="https://1.bp.blogspot.com/-ltJWyNbbwzU/Xj6ZHM0wUtI/AAAAAAAANus/VJgwR0zbuI40Tvp2Hz1EI_U9ns47RBEywCLcBGAsYHQ/s400/ulysse.jpg" width="400" /></a></div>
<br />Ioanahttp://www.blogger.com/profile/05124876632256138411noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-5082364089682213244.post-75568202817939894582020-02-07T08:01:00.002+02:002022-09-11T09:20:38.931+03:00DansDe când am decis<br />
să-mi aduc tot universul<br />
la mine în cameră,<br />
să nu dorm singură,<br />
să nu-mi fie urât<br />
Nopțile mele (de fapt și zilele,<br />
atunci când nu sunt plecată)<br />
arată ca dulăpiorul cu sertare<br />
de la bunica, din cameră.<br />
În primul sertar - pensia<br />
în al doilea- cutii goale de pudră și de parfum franțuzesc.<br />
Pe al treilea îl deschidea doar seara, la culcare,<br />
când nu o vedea nimeni.<br />
- Ce e acolo? o întrebam.<br />
- Nimic, spunea zâmbind<br />
și-mi dădea un bănuț<br />
din primul sertar. <br />
Azi noapte, am stat în camera mea<br />
cât un univers.<br />
La radio, cânta muzică italienească<br />
din anii 80.<br />
Am recunoscut-o pe Gianna Nannini și pentru câteva minute<br />
am început să dansez <br />
Iar cel de-al treilea sertar<br />
s-a deschis de unul singur<br />
la mine-n cap.<br />
- Ce e acolo? m-a întrebat copilul<br />
- Nimic, i-am răspuns<br />
și l-am tras lângă mine<br />
să dansăm împreună.<br />
<br />
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://1.bp.blogspot.com/-o-9jbdTxJHY/Xjz9MkF8rjI/AAAAAAAANuc/7Nxz-pFnExoFb1lCBu_WpvsVyU9qXyJiQCLcBGAsYHQ/s1600/Tiroirs.jpg" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="412" data-original-width="735" height="223" src="https://1.bp.blogspot.com/-o-9jbdTxJHY/Xjz9MkF8rjI/AAAAAAAANuc/7Nxz-pFnExoFb1lCBu_WpvsVyU9qXyJiQCLcBGAsYHQ/s400/Tiroirs.jpg" width="400" /></a></div>
<br />Ioanahttp://www.blogger.com/profile/05124876632256138411noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-5082364089682213244.post-63986233480934427852020-02-06T19:05:00.001+02:002020-02-06T19:10:30.987+02:00Iarna lu' 88<br />
<div style="text-align: justify;">
Iarna mă trezesc cu o jumătate de oră mai devreme. Împing cu grijă cărămida înfăşată în cârpe, un fel de bebeluş din piatră cu care dorm la picioare, îmi pun pe mine halatul cel urât, de molton și aștept să se încălzească oala cu apă. Când începe să fiarbă, mama o apucă cu doi chiloți vechi, făcuți cârpe, de toartele cu smalţ sărit şi o cară până-n baie. Împinge uşa cu umărul, aşază oala roşie pe marginea căzii, dă drumul la aerotermă şi pleacă. Mă spăl <i>cu bucăţica</i>, cum se zice la noi în casă, deasupra unui lighean de plastic. De îmbrăcat, mă îmbrac tot în baie. E cea mai mică încăpere şi cea mai uşor de încălzit. Hai odată, zice mama, nu pentru că aş întârzia, ci pentru că se răceşte cu totul apa din oală şi mai e şi taică-tu de spălat! Peste chiloţi, îmi trag ciorapii albi, de bumbac, ăia de la uniforma de pionier. Puneţi şi fâşu' ţipă mama din spatele uşii. Nu intră peste mine în baie să nu se facă curent. Urlăm unii la alţii ca surzii. Sarafanul e cu două numere mai mare, să încapă sub el tot ceea ce ar putea ţine de cald. Fâşu mă strânge pe burtă, iar când mă așez în bancă, capsa se deschide cu un pocnet scurt. Colegul din faţă râde. Şi colega de bancă. Măcar nu mi-e frig. Alți pantaloni groși nu mai am. Vânzătoarea de la Romarta, aia de o tutuia pe maică-mea, s-a pensionat. Sau a murit. În orice caz, ultima dată când am fost la magazin, era una făcută permanent care a dat din umeri şi a zis <i>n-am decât ce se vede</i>. Cealaltă ne zicea hai, fetelor, în spate şi noi ne luam după ea şi o lăsam să ne zică cum voia şi la sfârşit plecam cu un pachet învelit în hârtie maro și mama zâmbea. A nins toata noaptea. In pauză, ne repezim cu toţii afară, în curte şi începem ă urlăm şi să ne împingem. Băieţii ne trântesc la pământ, iau zăpadă în pumni şi ne-o bagă pe sub fuste, pe sub fulare, în cap, în gură, în nas, ca apucații. Ţipăm la ei. Nu se opresc. Măi, copii, vouă nu vă e ruşine?! Nu ne e. Pe scări, o profesoară cu o ditamai căciula de blană trasă pe frunte, bate din palme şi imprimă un fel de ritm bizar pe care ne ridicăm, rând pe rând, de jos, ne scuturăm, ne dezlipim bucăţile de zăpadă închegată de pe manşete şi intrăm în şcoală. Fleoşc, fleoşc ne face apa din cizme. Am zăpadă până-n chiloți. Mi-a intrat pe acolo pe unde s-a desfăcut capsa. Colegul din față râde. Și colega de bancă. Mi-e frig, dar râd și eu. Râdem cu toții. Patruzeci și cinci de minute și se sună. Ce frumoasă este iarna!</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<br />
<br />Ioanahttp://www.blogger.com/profile/05124876632256138411noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-5082364089682213244.post-84526134761449966692020-02-05T11:41:00.003+02:002020-02-05T11:48:19.238+02:00Miros de papaya<div style="text-align: justify;">
Copilul se uită la televizor. La Disney Chanel. E un serial cu o familie unde toată lumea face glume și nimeni nu se supără. Și chiar dacă se supără, toată lumea râde. Copilul râde și el. Pare fericit, cu prețul propriei inteligențe. O să te tâmpești de atâta stat cu ochii-n ecran, îi spun și el nu mai râde. Iși ascunde zâmbetul jenat, sub palma cu degete răsfirate. Degete mici, degețele. Copilul este mic. Stă pe canapea și eu stau lângă el. Aș putea să plec, să mă duc la baie, să-nchid ușa, să dau drumul la robinet, să mă dezbrac, să mă bag sub jetul de apă caldă, să desfac flaconul de gel, să-l duc la nas, să mă gândesc că miroase frumos și să mă bucur că și eu o să miros frumos. Dar nu. Nu plec. Mă uit și eu la Disney Chanel și râd pentru că îmi vine să râd. Vezi că și tu râzi, zice copilul și pentru o clipă râdem amândoi. Acum nu mai sunt mama lui. Nu mai sunt mama nimănui. Nu trebuie să am grijă. Nu-mi pasă de ecrane. Să stea cât vrea! Ecranul e bun. Oamenii de pe el fac glume. Părinții din film au patru copii și fiecare copil pare fericit. Pe-al meu nu l-am întrebat niciodată așa, direct: auzi, băi, tu ești fericit? Și nici n-o să-l întreb. Încă cinci minute, îi zic, apoi te duci la lecții. Lecțiile sunt importante. Cu cât ele durează mai mult cu atât eu sunt o mamă mai bună pentru că îmi doresc să am un copil deștept. Pentru părinți, copiii deștepți sunt cei mai minunați copii. Pentru că deșteptăciunea e ereditară sau așa scria cineva pe facebook. Și pentru că te ajută în viață. La fel ca și inteligența emoțională. Acum e pauză de publicitate. Ar fi un moment bun să închid televizorul și fiecare dintre noi, pe partea lui de canapea, să-și ia rolul în serios. El, pe cel de copil cuminte și eu, pe cel de mamă responsabilă. Mă dau mai spre el și-l pup. Mă pupă și el. Îi zâmbesc. Ia mâna de la gură și-mi zâmbește și el. Încă cinci minute și după aceea să știi că-l sting! Negociez. Nu e bine, dar o fac. De dimineață m-am trezit de la patru. Am facut un pipi, am intrat la copil în cameră, l-am învelit, am luat o jucărie de pe jos, am ținut-o în brațe și am așezat-o pe fotoliul de lângă pat. Apoi nu am reușit să mai adorm. Nu-i nimic, vor mai fi ocazii. La televizor, băiatul cel mare din serial a pierdut-o în parc pe sora cea mică. Lumea râde. Mama râde. Polițistul râde. Copilul meu râde. Eu râd și iau telecomanda. Nuuuu!, zice copilul. Au trecut cinci minute, gata! Ți-a ajuns! Nu vreau să mai negociez. Copilul pleacă. E trist. Mă privește cu ură. Trântește ușa. Trântește caietul. Trântește încă ceva. Potolește-te! Acum e liniște. Se mai aude doar apa curgând la baie. Aleg un gel de duș cu miros de papaya, mă dezbrac și rămân acolo pentru ceva vreme. La sfârșit voi mirosi frumos. A mamă.</div>
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://1.bp.blogspot.com/-I27Jjd1mM6A/XjqPV-Rh10I/AAAAAAAANuI/mINdpuMdb7YrA-CYAe22lml6c1WyHdDvACLcBGAsYHQ/s1600/papaya.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="196" data-original-width="258" height="243" src="https://1.bp.blogspot.com/-I27Jjd1mM6A/XjqPV-Rh10I/AAAAAAAANuI/mINdpuMdb7YrA-CYAe22lml6c1WyHdDvACLcBGAsYHQ/s320/papaya.jpg" width="320" /></a></div>
<br />Ioanahttp://www.blogger.com/profile/05124876632256138411noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-5082364089682213244.post-26337654798662198292020-02-05T09:35:00.000+02:002020-02-05T09:35:03.330+02:00Din vara lui '85Să tot fie vreo treizeci și ceva de ani de când<br />
îmi rod unghiile.<br />
Dacă citiți până la capăt<br />
poate o să aflați și ce vârsta am acum<br />
sau poate vreți să socotim împreună<br />
cât timp petrec în fiecare zi<br />
cu fiecare deget în parte,<br />
de la fiecare mână, <br />
să-i ronțăi pielițele<br />
să dezlipesc de pe fiecare falangă<br />
fâșii subțiri, ca firul de păr, de cheratină,<br />
de parcă aș decoji fructe exotice<br />
și m-aș pregăti să le mănânc.<br />
- Doar copiii nefericiți își rod unghiile!<br />
mi-a zis o doamnă într-o vară,<br />
pe plaja de la Amfiteatru.<br />
Avea blugi albi, mulați pe fund, <br />
și-un băiețel de mână.<br />
Imi plăcea de el<br />
Dar și mai mult îmi plăcea de mine.<br />
Atunci am râs,<br />
mi-am băgat arătătorul de la mâna dreaptă<br />
în gură<br />
și harș<br />
am mai smuls o bucățică din mine.<br />
Aveam zece ani<br />
nicio pereche de blugi <br />
și habar nu aveam cum arată<br />
copiii nefericiți.<br />
Doar cei flămânzi.<br />
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://1.bp.blogspot.com/-XXnlvHhXwKg/Xjpv1_PIwDI/AAAAAAAANt8/nT7woX-B068SZ-YXFtSwjttM0uzqABYdQCLcBGAsYHQ/s1600/comunism%2Bmare.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="594" data-original-width="857" height="276" src="https://1.bp.blogspot.com/-XXnlvHhXwKg/Xjpv1_PIwDI/AAAAAAAANt8/nT7woX-B068SZ-YXFtSwjttM0uzqABYdQCLcBGAsYHQ/s400/comunism%2Bmare.jpg" width="400" /></a></div>
<br />
<br />
<br />
<br />
Ioanahttp://www.blogger.com/profile/05124876632256138411noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-5082364089682213244.post-62435148243442467442020-02-04T09:29:00.001+02:002020-02-04T09:29:24.225+02:00În picioare<div style="text-align: justify;">
Când tu erai mică, nimic nu mă făcea să mă simt o mamă atât de bună cum reușea să o facă o pereche nouă de ghetuțe. Îmi croiam un plan. Mai întâi, mă duceam eu prin magazine. Singură. În prospecție. Ca un câine de vânătoare, luam urma tuturor locurilor unde aș fi putut să găsesc încălțările acelea care să-mi aducă zâmbete, să mă facă aproape fericită, dacă nu chiar de-a dreptul fericită, să fie din piele, cu talonetă, să țină glezna, să se asorteze, să am banii, să mă facă să ard de nerăbdare să ajungem acasă, să-ți cer să te mai încalți o dată, să-ți fac poză, să-ți cer să te descalți și să le fac poză, să o sun pe mama și să aștept cu sufletul la gură să mă întrebe și aia mică, ce mai face? ca să-i povestesc ce ghete minunate are aia mică și ce mândră sunt că eu, aia mare, am reușit să le găsesc, să fie ale noastre, acum pot să stau liniștită, și vocea mamei, atât de moale și de caldă, bravo, iubitele mele, bravo! În ziua când urma să te iau cu mine să încerci ghetuțele pe care le rezervasem deja, ba uneori le și plătisem - să nu uitați că nu se dau banii înapoi, da, da, înțeleg, iau altceva, dar poate îi vin că dac-ați ști de când umblu, iar aia nu știa, doar se prefăcea, în ziua aia, mi-era cel mai frică. De tine. Când împingeam ușa magazinului, îmi țineam respirația. Ați venit, zicea vânzătoarea și întotdeauna îți zâmbea de parcă încercam amândouă - ea de-o parte a tejghelei, eu de cealaltă - să te îmbunăm, să te facem să fii drăguță și blândă. Cu noi. Apoi, momentul acela când îți luam piciorul mic și gras și ți-l vâram în ghetuță. Hai, mergi un pic, stai să bag un deget la spate, să văd că intră. Sunt bune, mami? Îți plac? Le luăm? Și întrebările cădeau și cădeau și eu mă țineam de răspunsurile tale ca de cârje și ieșeam șontâc-șontâc din magazin, cu cutia de ghete la subraț, cu tine de mână și cu un singur gând în minte: s-ajung odată acasă și s-o sun pe mama.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://1.bp.blogspot.com/-94NT55oiKkQ/XjkdL_wO4zI/AAAAAAAANtY/zYPWuxB2lBode2kC_g9IIycZy0RvoSc3gCLcBGAsYHQ/s1600/ghetute.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="700" data-original-width="1000" height="280" src="https://1.bp.blogspot.com/-94NT55oiKkQ/XjkdL_wO4zI/AAAAAAAANtY/zYPWuxB2lBode2kC_g9IIycZy0RvoSc3gCLcBGAsYHQ/s400/ghetute.jpg" width="400" /></a></div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
Ioanahttp://www.blogger.com/profile/05124876632256138411noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-5082364089682213244.post-45731596122954268432020-02-03T09:35:00.001+02:002020-02-03T09:35:13.391+02:00Aproape sâmbătăSunt zile, ca cea de azi, de exemplu, care se urnesc greu și aproape brutal, smulgând-o cu forța nu din pat, ci direct din somn, aruncând-o în picioare, împingând-o până la bucătărie, obligând-o să ia realitatea în piept încă de la șase fără un sfert și să rămână așa, îmbrățișate - ea cu părul nepieptănat, cu buzele crăpate de peste noapte când aerul din cameră devine greu și acru și realitatea aia a ei în culori terne, fără zvâc, nici bună, nici proastă, de care se ține ca de o bară - și să petreacă din zori și până în ceilalți zori, ăia de a doua zi și tot așa până sâmbătă, când lucrurile aveau să pară diferite. Dar deocamdată e abia la început și începutul ăsta nu-i place. Copilul mănâncă un sandvici. Bea un ceai. Bâțâie din picior. Își scapă papucul pe covor și acesta face un zgomot teribil. Trebuie neapărat să-l acopere cu ceva. Zgomotul ăla, nu se poate să-l lase acolo, în fața ei, în casa ei, lângă copilul ei. Chiar așa: cum îndrăznește cineva atât de mic să facă un zgomot atât de mare și atât de devreme? De ce nu e atent? De ce nu-i pasă? De ce tuturor li se rupe, de ce-i doare în cur? De ce faci, mă, zgomote, la ore din astea? Chiar așa, nu te gândești deloc? Și vezi că ești nepieptănat! Unde vrei să pleci așa nepieptănat? Tu nu te uiți în oglindă? Copilul tace. Copilul își vâră laba piciorului în papuc și tace. Copilul se piaptănă în tăcere. În cameră, zgomotul de adineauri s-a scurs de-a lungul pereților, s-a băgat sub covor, s-a infiltrat în podele și a dispărut. Acum tace și ea. E stoarsă de parcă ar fi alergat kilometri. Ea nu aleargă. N-are timp. Mai bine țipă. Aproape șapte. Se duce la baie, deschide dulăpiorul de deasupra chiuvetei, ia un strugurel, se dă pe buze. Și tace. Aproape sâmbătă.<br />
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://1.bp.blogspot.com/-BXyzBOluR6w/XjfNHcMK43I/AAAAAAAANtM/dyOE8TGrniQ-2p-vO1itAoRO9LFYDkwKQCLcBGAsYHQ/s1600/papuc.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="183" data-original-width="275" height="266" src="https://1.bp.blogspot.com/-BXyzBOluR6w/XjfNHcMK43I/AAAAAAAANtM/dyOE8TGrniQ-2p-vO1itAoRO9LFYDkwKQCLcBGAsYHQ/s400/papuc.jpg" width="400" /></a></div>
<br />
<br />Ioanahttp://www.blogger.com/profile/05124876632256138411noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-5082364089682213244.post-76290727266127010962020-01-31T09:57:00.002+02:002021-11-07T09:28:04.775+02:00La mama în bucătărie<p>Dimineața de astăzi<br />
începuse bine.<br />
Oamenii vorbeau despre ei,<br />
despre alții,<br />făceau politică<br />
și planuri de weekend.<br />
Acasă la ea, mama dă drumul la radio<br />
și curăță morcovi pentru supă.<br />
E felul ei de a călători și de a se simți utilă.<br />
Nu mai e mult și va veni iarna.<br />
- Te bucuri, mamă, că o să ningă? <br />
Intotdeauna ultima vacanță e cea mai frumoasă.<br />
Ea vine la timp să o șteargă pe cea de dinainte<br />
care, la rândul ei,<br />
a îngropat până și amintirea celei care a fost.</p><p>vacanța</p><p>mama.</p><p><br />
Și uite așa, uneori,<br />
Parisul este mai bun decât Roma<br />
Berlinul mai frumos ca Lisabona<br />
Nu există o ordine,<br />
ci doar oferte.<br />
În mintea mea, orașele sunt ca amanții<br />
Ultimul șterge tot <br />
și câștigă.</p><p><br />
- Ia zi, mamă, ce mai spun ăștia la radio?<br />
<br />
</p><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://1.bp.blogspot.com/-ST52OIae8JI/XjPd0ypC-cI/AAAAAAAANs8/xKM29SO5KSAAkZxzOxd4OCHIl2rxcB92gCLcBGAsYHQ/s1600/supa-crema-de-dovleac-si-morcovi.jpg" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="630" data-original-width="840" height="240" src="https://1.bp.blogspot.com/-ST52OIae8JI/XjPd0ypC-cI/AAAAAAAANs8/xKM29SO5KSAAkZxzOxd4OCHIl2rxcB92gCLcBGAsYHQ/s320/supa-crema-de-dovleac-si-morcovi.jpg" width="320" /></a></div>
<br />
<br />Ioanahttp://www.blogger.com/profile/05124876632256138411noreply@blogger.com1tag:blogger.com,1999:blog-5082364089682213244.post-89339274719539949332020-01-30T08:41:00.002+02:002020-01-30T08:41:43.721+02:00La blocÎn blocul de peste drum de blocul meu<br />
(habar nu am de ce îi spun așa, nu eu l-am construit<br />
nu eu l-am dorit, nu eu l-am ales, eu doar am venit și m-am instalat)<br />
Vecinii își prăjesc visele de peste noapte<br />
În bucătăriile lor minuscule ca niște crematorii de păpuși,<br />
Cu sau fără centrale proprii,<br />
Unde cafea se face în diverse moduri<br />
de parcă asta ar putea schimba ceva.<br />
De dimineață<br />
am aflat șapte motive pentru care<br />
nutrebuiesănetememdecoronavirus<br />
care este doar un alt virus cu niște litere în plus, o boală cu două prenume,<br />
un fel de Ana-Maria a virușilor.<br />
Am citit despre o promoție la bilete de avion, o jurnalistă moartă în Tunisia, o prietenă dată afară de la job, o carte a unei africance cu nume complicat, o reducere la noptiere<br />
dacă aplici un cod promoțional.<br />
N-o să-l aplic, e bine? <br />
Eu o să beau expresso și o să mă uit la poze<br />
cu Hugh Grant în tinerețe<br />
imaginându-mi <br />
că blocul de peste drum de al meu<br />
nici măcar nu există. <br />
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://1.bp.blogspot.com/-1xv1GIGAB1s/XjJ4WocqhPI/AAAAAAAANsw/DC1NMTGdBPMo4gmYxD00jI1WXs_1g6RwACLcBGAsYHQ/s1600/Bloc.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="480" data-original-width="640" height="300" src="https://1.bp.blogspot.com/-1xv1GIGAB1s/XjJ4WocqhPI/AAAAAAAANsw/DC1NMTGdBPMo4gmYxD00jI1WXs_1g6RwACLcBGAsYHQ/s400/Bloc.jpg" width="400" /></a></div>
<br />
<br /><br />
Ioanahttp://www.blogger.com/profile/05124876632256138411noreply@blogger.com1tag:blogger.com,1999:blog-5082364089682213244.post-10365840567522831032020-01-28T08:50:00.000+02:002020-01-28T08:50:23.859+02:00Ritual matinalE șapte și un sfert (de data asta chiar așa și este, nu am pus ora din burtă,<br />
cum mai vezi prin cărți, filme și alte lucruri pline de imaginație).<br />
Aștept să pleci, să pot întoarce zăvorul de două ori, clic, clic,<br />
din hol voi fugi apoi, pe balcon (de fapt, voi face trei pași, așa de aproape e balconul și de mic, holul) și acolo, cu mâna stângă făcută gheară, îmi voi ține halatul strâns, în jurul gâtului<br />
lăsându-mi liberă dreapta, să dau din ea,<br />
just in case, poate te întorci și te uiți.<br />
Mamateiubește, voi spune în gând<br />
și tu o vei ști deja<br />
pentru că noi<br />
așa funcționăm în fiecare dimineață.<br />
E ritualul nostru,<br />
toate familiile au câte unul inventat de o mamă în criză de timp<br />
sau pur și simplu, în criză.<br />
În curând va veni vara,<br />
iar pe balcon vom avea panseluțe, regina nopții<br />
și flori din acelea mici și galbene care nu știu niciodată cum se numesc.<br />
dar pe care le plantez în fiecare an<br />
(pentru că și ele fac parte din felul nostru de a funcționa ca un tot),<br />
Apoi, dezbrăcată de halatul aranjat în cutia de pe dulap,<br />
aia pe care scrie: lucruri pentru iarnă,<br />
Voi sta în pijama <br />
trecându-mi prin păr<br />
mâinile rămase libere.<br />
<br />
<br />Ioanahttp://www.blogger.com/profile/05124876632256138411noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-5082364089682213244.post-80466334617752634302020-01-07T09:57:00.002+02:002020-01-07T09:57:38.529+02:00Made in ChinaÎn ceașca cu flori mari și roșii, <br />
Adusă de tata tocmai din China<br />
Cafeaua păstrează gustul bun<br />
al lucrurilor calde <br />
cu care îmi place<br />
să-mi încep ziua.<br />
Ce gust e ăsta?, m-ai întrebat.<br />
În ultimul timp, întrebările tale<br />
Taie aerul din cameră<br />
ca niște aripi uriașe și frânte<br />
ce se târăsc pe parchet<br />
și pe care calc, cu grijă,<br />
în fiecare dimineață,<br />
nu cumva să le strivesc<br />
cât timp le las<br />
să-mi intre în carne. <br />
- Într-o zi o să-ți aduc micul dejun la pat,<br />
ai zis,<br />
Iar aripile au foșnit<br />
Și m-au gâdilat în talpă,<br />
Cât timp tu ai plecat, grăbit,<br />
să iei cafea<br />
de la Starbucks.<br />
<br /><br />
<br />
<br />
<br />Ioanahttp://www.blogger.com/profile/05124876632256138411noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-5082364089682213244.post-56873227481481810332019-12-27T09:32:00.000+02:002019-12-27T09:40:20.332+02:00Pentru tineȘii, iubitule<br />
că eu, de multe ori<br />
(de fapt, de cele mai multe ori)<br />
spun "iubitule"<br />
doar ca să fac lucrurile<br />
să pară<br />
mai simple,<br />
de parcă ar fi pentru tine<br />
când, de fapt, tu nici nu exiști? <br />
Am observat că,<br />
atunci când sunt pentru alții,<br />
lucrurile din capul meu prind viață<br />
și se întâmplă cu adevărat<br />
iar lumea din jur aplaudă<br />
și asta mă face să continui<br />
să-ți dedic versuri, proză,<br />
nopți, sărbători<br />
și fel de fel de mâncăruri<br />
care miros ca cele din copilăria mea.<br />
- Iar e despre tine,<br />
spui tu,<br />
numai și numai despre tine.<br />
De parcă eu nici n-aș exista!<br />
Iar eu mă mir de fiecare dată<br />
cât de bine reușești <br />
să-mi citești gândurile. <br />
<br />Ioanahttp://www.blogger.com/profile/05124876632256138411noreply@blogger.com0