Când eram mică, îmi aduc aminte că ori de câte ori păţeam ceva rău, mă duceam la mama şi o întrebam: e grav? Şi ştiam că dacă ea zice că nu, atunci toate aveau să se rezolve. Ca în vorba aia cele rele să se spele, cele bune să se adune. Şi acum fac la fel şi mama e singura care ştie să facă vrăji şi să facă să plece spaima şi tristeţea. Nu vreau să vă necăjesc, fiindcă ştiu că din păcate, sunt printre voi câţiva care au deja ochii în lacrimi citind ce am scris.

Vreau doar să încerc astăzi să fac şi eu o vrajă. Nu, nu s-a întâmplat nimic grav şi nimic rău. De aceea vraja nu trebuie să fie complicată. E de ajuns o vrajă mică, simplă, pentru începători şi mame de copii mici. O vrajă care să oprească vulcanul ăla nou din Islanda să bubuie prea curând şi care să alunge norii de ploaie de prin alte părţi ale Europei.

Ce ziceţi, încercăm împreună?

Dacă iese, vă anunţ săptămâna viitoare. Mai multe nu spun, să nu mă audă vulcanul.