luni, 18 aprilie 2011

Dessine-moi un mouton!

- Mami, vreau şi eu o căsuţă ca asta de la Minimax!
Mă duc să văd despre ce e vorba. Mda, nu e rea. O căsuţă de păpuşă cu tot ceea ce-i trebuie domnişoarei Barbie. Aş vrea şi eu una, îmi spun în gând. Fac un calcul în minte şi dau să spun pe un ton sec : nu se poate. Mă uit la Ana. Are lumini în ochi şi se vede deja că-şi face fel de fel de calcule: "uite, aici ar dormi păpuşica, aici ar sta la măsuţă".
Bine, zic, îţi face şi ţie mama una.
Copilul bate din palme. Eu ma gândesc îngrozită la ceea ce tocmai am spus. Îmi aduc aminte de profa de lucru manual de la şcoală care îmi promisese un zece cu condiţia să nu mă ating de nimic în timpul orei. Parcă o aud: "te rog, nu pune mâna că tu strici tot".
Apoi mă gândesc că e duminică şi că aş prefera să mergem în parc, cu rolele sau cu bicicleta.
O vocişoară subţirică mă trezeşte la realitate: Mami, dar cum o să fie căsuţa?
Nu mai pot da înapoi. O iau pe Ana în oraş, mergem la un magazin, îi iau o pereche de adidaşi că tot era desculţă şi mă milogesc de vânzătoare pentru cea mai mare cutie pe care o are în depozit. Cu copilul de mână şi monstrul de carton la subraţ reintegrăm domiciliul conjugal frânte de oboseală.
În sfârşit vine seara şi nu mai am scăpare. Mă apuc de căsuţă. Asamblez cutia, o acopăr cu hârtie creponată în cât mai multe culori, tai, lipesc, Ana se învârte ca un titirez şi nu conteneşte cu laudele: mami, e aşa de frumoasă! Apoi e rândul ei să o decoreze cu abţibilduri şi bucăţele de hârtie cu lipici. Gata! Am terminat!
Mami, dar nu am mobilă pentru păpuşi!
Face mama! Iau o cutie de la un joc, o tai, pun un prosopel înăuntru şi gata şi pătuţul. Găsesc chiar şi o cutiuţă pe care o învelesc în hârtie creponată şi fac şi o măsuţă.
După părerea mea e o cutie mare şi foarte pestriţă cu multe cutiuţe mici înăuntru.
Dar Ana e fericită. Ea, care nu se joacă cu păpuşile, şi le-a adunat pe toate în cutie, pardon, căsuţă, şi nu se dă dusă la culcare de dragul noului joc.
E cea mai frumoasă căsuţă din lume! Eşti grozavă, mami!
Îmi aduc aminte de oaia lui Saint Exupery. Poate dacă deschid cutia o găsesc înăuntru, dormind cuminte un somn de copil.
 
Copyright 2011-2017 Așa și-așa
Blog theme by BloggerThemes