Diseară vine Alex. În vizită, la noi acasă, după 6 ani de Canada. Ne-am văzut deja în week-end, pe fugă, căci noi fetele avem încă oră de culcare. Dar diseară vine la noi acasă, să facem paste şi să desfacem un vin din Toscana ţinut special pentru depănat amintiri.

O să ne aducem aminte cum eram când ne-am cunoscut la terasa Andu de lângă Arcul de Triumf, cum am realizat amândoi că ne cunoaştem din copilărie şi cum încercam să leg o conversaţie prietenoasă în timp ce nu aveam ochi decât pentru prietenul lui. Şi pe care am şi pus gheara şi-l ţin bine de vreo 11 ani.

O să ne hăhăim gândindu-ne la toate nopţile nedormite, la toate barurile unde adormeam cu capul pe masă căci băieţii nu terminau bârfa, la plecările la munte unde admiram brazii de după mormanele de cutii de bere, la certurile din miez de noapte când aburii de alcool ţineau loc de gânduri.

Şi parcă văd că exact în clipa când mă voi simţi ca la 20 de ani, o vocişoară se va face auzită:
- Mami, cine e domnul?