Aş putea să vă povestesc despre ce am făcut în astea trei zile de relaş. Aş putea, de exemplu, să vă spun ce fericită a fost Ana când am scos-o în oraş vineri, la o pizza, doar noi două, ca fetele. Sau, aş putea să vă povestesc despre cum a decurs partea a treia din aventura noastră pantofească soldată, again, cu un eşec. Sau poate, aş putea să vă zic despre după-amiaza din parc, cu Ana şi vecina ei de la 5, alergând ca doi căţei scăpaţi din lesă şi chiuind fericite a libertate.

Sau poate, ar fi momentul să vă povestesc despre expoziţia de la Muzeul de istorie numită Fabuloasa lume a banilor, despre care am aflat de la Mara. Şi da, a fost minunat şi distractiv şi interesant şi spre surprinderea mea, am reuşit să nu mă fac de râs în faţa copilei şi am răspuns corect la aproape toate quiz-urile. Mai puţin la cel despre fair trade. Recunosc că habar n-aveam ce e chestia asta, dar ştiu acum. Ha!

Sau, aş putea să vă spun despre bruschetele de le făcui aseară, la cină, sau despre fâşiile de curcan rumenite, stropite cu sos de roşii cu busuioc şi împărţind farfuria cu o porţie bună de orez integral pe care le voi băga azi, la înaintare.

Sau am putea vorbi despre dictările Anei, despre teme uitate sau greşite, despre nenumăratele ei oops-uri, ăăă-uri, aaa-uri şi ooo-uri atunci când o întreb pe un ton cât se poate de blajin "măi mămică, unde ţi-a fost capul?".

Dar nu am chef. Nu am chef să vorbesc despre nimic. Nu mi-aş dori decât să stau în pat, cu o cană de ciocolată caldă şi o carte bună. Am răcit.