joi, 4 mai 2017

Ca pe vremuri


Cei care ați prins anii de comunism, vă mai aduceți aminte cum de fiecare dată când se băga zahăr, ulei, făină sau alte alimente ce puteau fi păstrate, cumpăram compulsiv, cât puteam de mult, doar "ca să fie"? Sigur, asta în București unde nu era totul pe cartelă și unde toate cele enumerate mai sus se găseau mai usor, mai pe sub mână și mai ales, mai pe la celebrele case de comenzi. Imi aduc aminte că și în primii ani de după revoluție, mama încă se ducea în magazine să-și refacă periodic stocul de alimente de primă necesitate, căci, zicea ea, nu se știe niciodată cum riscă să se întoarcă vremurile apuse.

Ei bine, vreau să vă zic că este momentul să punem și noi în aplicare metodele strămoșești de aprovizionare și să dăm iama în farmacii ca să cumpărăm...tot. Adică, normal că nu vă doare chiar tot acum, dar cum autoritățile noastre mizericordioase au decis într-un avânt populist să scadă prețurile la medicamente, producătorii au decis, la rândul lor, să-și facă bagajele și să plece de pe piața românească. Concluzia? Nu se mai găsesc diverse. De exemplu, o pastiluță care se dă în anumite afecțiuni, pe termen lung. Fără ea, ai cam încurcat-o. Dacă ai ghinionul și cineva din familie trebuie să înghită la pastiluțe d-astea zilnic, ani și ani, nu poți decât să speri că ăștia cu Catedrala neamului se vor grăbi să termine construcția înainte să se termine ultima pastilă din stoc și că Cel de sus va fi acasă și disponibil pentru tine și familia ta. Totuși, am găsit în anumite farmacii niște rămășițe din acest medicament, dar "este varianta necompensată, produsă în Bulgaria", mi-a zis farmacista, spunându-mi că "medicamentul de pe rețetă, făcut în Germania, nu a mai fost importat de luni bune". Bineînțeles că medicul specialist habar nu are, că deh, asta e, e și el om și nu le știe nici el pe toate. Si da, cu scuzele de rigoare, tonul este ironic, căci mi-am cam pierdut optimismul și simțul umorului după ce am bătut farmaciile în lung și-n lat.

Din păcate, nu e vorba doar de pastiluțele mele. Pe lângă ele, mai sunt și altele. Eu am aflat de anumite vaccinuri, de tratamente oculare și de citostatice care lipsesc din spitale. Cică ar fi vreo 18 medicamente pentru chimioterapie dintre care unele, se pare, s-ar găsi în depozitul Unifarm, dar nu s-a stabilit prețul de achiziție și deci, zac acolo în timp ce bolnavii speră să nu moară între timp.

Nu știu să vă spun ce soluții ar fi. Niște idei găsim la Simona Tache.Eu zic însă să vă faceți o listă cu cele necesare, să vă duceți la farmacie și să cumpărați compulsiv, ca pe timpul lui Nea Nicu, "ca să fie". Căci nu se știe niciodată cum riscă să se întoarcă vremurile apuse.

0 comentarii:

 
Copyright 2011-2017 Așa și-așa
Blog theme by BloggerThemes