Disclaimer: acesta este un guest post scris de soț.

Ultima noapte de vacanță, prima noapte de muncă (mutatis mutandis). Este trecut de miezul nopții și sunt într-o pensiune de pe lângă Sibiu cu ultima bere de vacanță în față; fetele dorm alături, iar "mâine" plecăm cu adevărat către casă, școală, dentiști, muncă și rutină. Ioana abia așteaptă să-și deșarte tolba de povești și nu vreau să-i stric plăcerea, așa că nu vă povestesc nimic (sâc!).

Vă spun totuși una scurtă de actualitate, cu speranța că va fi observată de cineva din presa mare: în urma scandalului cu câinii vagabonzi, am aflat din sat că acum îi iau cu camionul din oraș și-i deșartă la marginea drumului prin comune -- à la roumaine.



În altă ordine de idei, Ioana mea mai este și Maria. Adicătelea nu-i ajunge că are un nume de la un apostol, mai are și unul de la însăși mama lu' Doamne-Doamne! Carevasăzică, eu am ziua de naștere ș-atât, pe când ea are zi de naștere, ziua de Sfântul Ion, ziua de Sfânta Maria (mare) și ziua de Sfânta Maria (mică). Adicătelea scorul e 1-4 (eu servesc, după cum am explicat la început). Mie -- care nu am nicio zi de nume -- mi se par complet superflue zilele de nume și consider că nu trebuie sărbătorite în vreun fel. Ioanei  -- care are 3 (trei) zile de nume -- i se pare că trebuie să folosim oportunitatea pentru cadouri sau ceva ("măcar ia și tu un buchet de flori!"). Surprinzător, situația generează tensiuni în familie de trei ori pe an.

Incidental (și surprinzător, cel puțin pentru mine), sărbătoarea de Sfânta Maria Mare (15 august) comemorează moartea Fecioarei Maria ("Adormirea"), pe când Sfânta Maria Mică (8 septembrie) sărbătorește nașterea ei. Oare de ce comemorarea morții este considerată o sărbătoare mai importantă decât sărbătorirea nașterii? În tot cazul, dacă sunteți o Marie, un Marian sau ceva adiacent și nu aveți niciun fel de scrupule, veți găsi ocazii de a petrece aproape tot anul pe baza a o mie de sărbători creștine (deși nu neapărat ortodoxe, de unde cerința absenței scrupulelor).

Acestea fiind spuse, trebuie să recunosc la rândul meu că ziua mea este în plină iarnă, când toți prietenii noștri sunt în București, pe când ziua de naștere a Ioanei este, dimpotrivă, în plină vară, când nu numai prietenii, dar și noi înșine suntem întotdeauna plecați prin vacanțe -- prin urmare, eu îmi sărbătoresc ziua în mod consecvent cu familia și prietenii de zeci de ani, pe când Ioana își "sărbătorește" ziua pe drumuri, prin vacanțe, când nu prea avem cum să organizăm ceva special. Bașca, din cele trei zile de nume ale ei, două sunt iarăși în perioadă de vacanță (numai Sfântul Ion e iarna). Atât de pregnantă este frustrarea asta a Ioanei încât și Ana a ajuns să știe că avem "o tradiție de familie: ziua mamei e pe drumuri". Iar astăzi, pe 8 septembrie, nu numai că suntem pe drumuri (în sensul că nu suntem acasă), dar chiar suntem literalmente pe drum (de la Sibiu la București).

Prin urmare, cadoul pe care i-l fac Ioanei de ziua ei este rugămintea către voi să-i urăm cu toții "La mulți ani!" Deci băgați mare la comentarii, că eu flori n-am de unde să iau, și iar mă cert cu nevastă-mea!

La mulți ani, Ioana!