Am trei veşti: două bune şi una proastă. Partea bună e că vestea proastă e proastă doar pentru mine. Adică pe voi nu o să vă afecteze în niciun fel. Vreţi să v-o spun? Mă rog, având în vedere că sunt oarecum la mine acasă, o să fac cum vreau eu şi o s-o spun. Dintr-o suflare, ca să mă scap de ea: Ana şi-a pierdut în aceeaşi zi adidaşii, şapca, eşarfa şi stiloul Pilot. Gata! Am pârât-o! Şi nu, nu am certat-o prea tare. Mă rog, nu am fost nici prea fericită, dar am încercat să număr rar, în gând, până la zece şi să-mi aduc aminte cum am pierdut şi eu puloverul maică-mii. Era pe vremea când nu se găsea nimic de cumpărat. Anii 1980. Şi puloverul era de mohair. Şi era singurul. Şi mama mi l-a dat pentru că în şcoală era frig. Şi eu l-am uitat în bancă. Şi gata. Dacă a fost vreo ceartă, nu mi-o amintesc, aşadar nu s-a lăsat cu sechele. Mă rog, deşi mama îmi mai aduce aminte şi azi de el.

Hai să începem şi cu cele două veşti bune. De data asta, sunt bune pentru voi. Prima se referă la o carte. Nu, nu v-o dau cadou, doar vă sugerez să o citiţi. Cu o condiţie. Să fiţi femei şi să aveţi undeva spre patruzeci de ani. Cred că sunt două condiţii obligatorii pentru a vă bucura cu tot sufletul de cartea asta. Este aproape perfectă, aş îndrăzni să spun. Te surprinde ca un gând şi apoi te plimbă prin toate ungherele din minte şi din inimă, ca la sfârşit să te lase nedumerită şi totuşi atât de fericită că exişti şi că eşti femeie. Se numeşte Pavilionul femeilor de Pearl S. Buck şi v-o recomand cu tot sufletul. Este surprinzător de înţeleaptă, dar fără să-şi propună să dea lecţii. Subiectul este foarte simplu: în ziua în care împlineşte patruzeci de ani, doamna Wu decide să se retragă din viaţa de cuplu şi să-i ia soţului o concubină, urmând ca ea să se ocupe de treburile gospodăriei ca şi până atunci. Doar că această femeie deosebit de inteligentă şi cultă începe treptat să pună sub semnul întrebării vechile obiceiuri şi tradiţii. Şi de aici începe o prea frumoasă poveste de iubire. În primul rând faţă de sine. Credeţi-mă, deşi premiza cărţii pare cel puţin ciudată, este foarte interesant felul în care personajul se schimbă.

Şi pentru că tot vorbim de autoarea asta, vă recomand şi Mama.  Am citit-o când nu aveam copil şi sincer, parcă mi-e frică să o recitesc acum. M-a impresionat foarte tare încă de la prima lectură, aşa că nu vreau să-mi imaginez cum va fi acum.

Şi acum ultima veste. Cea mai bună. Doar pentru voi. Şi e cu cadou. Dragii mei, am pentru voi o invitaţie de două persoane la un spectacol, la alegere, din cele două de mai jos, puse în scenă în cadrul proiectului Teatru la cinema. Despre Little Impro am scris aici. Pe celălalt nu l-am văzut pentru că premiera va avea loc abia sâmbătă, pe 4 aprilie. Ce trebuie voi să faceţi ca să câştigaţi invitaţia: să-mi povestiţi o întâmplare amuzantă pe care aţi văzut-o sau aţi trăit-o la teatru. Orice. Din copilăria voastră, din a altora, din cea a copiilor voştri sau chiar de la serbările celor mici. Şi să nu uitaţi să precizaţi în comentariu şi pentru care dintre cele două piese optaţi. Cel mai haios răspuns va câştiga, iar câştigătorul va fi anunţat joi, pe blog. Să curgă poveştile!