Dragii mei, nu stau mult cu voi, că sunt pe fugă. Dar m-am gândit că dacă tot vine iarna şi zăpada şi mai ales vacanţa, poate vreţi idei de locuridefugitcuplozii. Iar eu tocmai ce am descoperit unul. Îi zice Garden Resort şi este hăăăăt în vârf de deal, în Moeciu de Jos. Ce e bine este că la prima vedere, hotelaşul ăsta nu pare să împartă dealul pe care stă cu nimeni. Mă rog, ar mai fi o proprietate niţel mai la vale, la vreun kilometru şi încă un han şi mai în jos, dar în rest linişte şi pace. Mulţi copaci, multă zăpadă (da, da, noi am avut zăpadă suficientă de o tăvăleală bună), soare care coboară agale peste pădure şi munţi, peisaj de vis şi un vin fiert absolut delicios.

Resort-ul e foarte fain. E ţinut de o familie cu copil relativ mic (parcă ziceau că e în clasa a doua) şi uite aşa se explică prezenţa unui maldăr de jucării, cărţi de joc, săbii, sănii, dar şi a  unei pisici negre, la care se adaugă doi iepuraşi, cinci papagali şi un pui de prepeliţă. Plus vreo două acvarii şi o masă de biliard. În curte era un Saint Bernard uriaş, dar ţinut în cuşcă, plus câteva leagăne, un tobogan şi ditamai panta numai bună pentru săniuş. Aşadar chiar şi copiii singuri la părinţi şi fără parteneri de joacă tot au ce face.

Mi-a plăcut mult că patronii s-au gândit să nu facă un singur living generos unde să se înghesuie toată populaţia din hotel, ci să creeze mai multe spaţii în care lumea să se poată retrage în funcţie de nevoi şi număr de persoane. Adică puteai să te afunzi într-un fotoliu şi să stai liniştit de vorbă cu prietenii, cu o ceaşcă de cafea sau de ceai în faţă, puteai la fel de bine să te uiţi cu familia la televizor sau să joci biliard sau să te duci în restaurant la beri şi fripturi. Restaurantul este un mare plus. În primul rând pentru că, fiind în vârf de munte, departe de orice, e neplăcut să trebuiască să te sui în maşină de trei ori pe zi pentru orice îmbucătură. Apoi, ai mic dejun care intră în preţul camerei şi este foarte generos. Pe lângă ceea ce am comandat din meniu, personalul ne-a oferit din partea casei, în fiecare dimineaţă, câte ceva bun de tot: ba o zacuscă, ba nişte paté de casă sau nişte salată orientală cu macrou afumat. Absolut delicioase şi mai ales, oferite în nişte recipiente generoase ca să nu riscăm să ne batem pe ele. Apoi, deşi pe masă există nişte variante tipărite de meniu, poţi să le combini după bunul plac atât timp cât te limitezi doar la ceea ce figurează în ele. Meniul de mic dejun diferă de cel obişnuit. Poţi lua şi la pachet dacă ai un copil mai mofturos. În plus, nu există limitări la cafea sau ceai. Vreţi trei cafele, comanzi trei şi gata! Şi e cafea bună, la expresor, nu d-aia deprimantă, în cafetiere negre de plastic.

Mâncarea la restaurant este bună spre foarte bună. Ciorbele sunt excelente, la fel şi gujoanele de pui care au devenit rapid felul preferat al copiilor. Cartofii prăjiţi sunt d-ăia adevăraţi, făcuţi de ei, ca şi murăturile şi varza acrită. Papanaşii sunt chiar cu brânză de vacă. Frigăruile de porc mi s-au părut cam grase şi unele preparate un pic cam fade, dar probabil că ideea era să ţi le condimentezi după gust. Oricum, una peste alta am mâncat foarte bine, personalul este foarte amabil şi zâmbeşte tot timpul, copiii sunt răsfăţaţi şi lăsaţi să se dea înclusiv cu trotineta prin restaurant. Deci da, mi-a plăcut. Şi mi-a plăcut felul în care au ales să-şi decoreze hotelul. Există o unitate a detaliilor atât în spaţiile comune, cât şi în camere. Stilul este încărcat, dar reuşeşte să-ţi dea senzaţia de căldură şi de intimitate, nicidecum de kitsch. E chiar frumos ce au făcut oamenii ăia acolo şi per total arată mai degrabă ca vila la munte a unei familii mai înstărite decât ca un hotel.

Am totuşi şi trei critici de formulat. Prima şi cea mai importantă este fumatul. Deşi în spaţiile comune nu am simţit miros de ţigară, în restaurant se putea fuma. Culmea este că în primele două zile nu a aprins nimeni nicio ţigară. Toţi fumătorii- marea lor majoritate părinţi- alegeau să se ducă afară să fumeze. Până când într-o seară s-au strâns trei grupuri refractare şi făr' de copii şi care ne-au împuţit. Aşa am aflat că fumătorii sunt toleraţi în restaurant că altfel pleacă şi nu vrem asta, după cum mi-a zis mie şeful de sală. Partea bună este că din ce am văzut eu, nicăieri altundeva nu se mai fuma în interior.

A doua bilă neagră: camerele nu au balcon. Nu e grav, dar e un inconvenient, mai ales dacă vrei să fumezi o ţigară sau să laşi ceva la răcit. Şi aici intervine şi punctul numărul trei: în camere nu există frigider sau minibar. Ceea ce nu e foarte plăcut.

Şi dacă tot v-am spus că odată ajunşi la Garden Resort sunteţi mai mult sau mai puţin dependenţi de restaurantul şi barul lor, hai să vedem şi nişte preţuri. O variantă este să vă uitaţi aici.  Preţurile variază în funcţie de perioadă şi de tipul de cameră: o dublă este între 140 şi 160 de lei pe noapte şi un apartament este la vreo 250 lei pe noapte. La mâncare, o ciorbă este cam 14 lei, o porţie de gujoane de pui e undeva spre 18, o bere Ciuc mică este 10 lei şi să ştiţi că oferta la beri era limitată. Papanaşii sunt undeva la 15 şi clătitele la vreo 10.

Dacă vă plictisiţi de dealul personal pe care e cocoţată vila, puteţi să faceţi ce am făcut noi: ne-am dus la Cheile Grădiştei, am lăsat copiii să zburde sănătos în zăpadă, am fost la Fundata şi am băut un vin fiert, am mâncat nişte sarmale bune şi a doua zi ne-am dus în satul Peştera unde am găsit o coamă de deal plină de omăt şi am profitat la maxim de ea. Nu eram decât noi, un măgăruş, nişte oi şi o minune de curcubeu care se sprijinea între două dealuri albe şi pufoase.

Bun, cred că v-am spus tot. Acum vă las, că mă grăbesc. Ah, încă ceva: acesta nu este un post publicitar. Ca să nu-mi aud vorbe.