Cam aşa a fost fiesta Anei de la ţară.

Încercaţi să vă gândiţi că aveţi 6 ani şi că e ziua voastră.

Ia să vedem acum, ce v-aţi dori cel mai tare? O petrecereee! Păi, am avut. Şi nu oriunde, ci într-o curte imensă, cu iarbă multă, pomişori şi mierle.

Pe terasă, suflând în lumânările care nu se stingeau

Altceva, ce v-aţi mai fi dorit? Musafiiiri! Am avut şi de ăştia. Şi nu doar câţiva şi nu dintre cei ce vin cu părinţii, fiindcă sunt prieteni de familie şi care stau lipiţi de piciorul mamei în timp ce li spune eterna frază:
- Hai, mamă, du-te şi tu la joacă! Cum? Nu-l mai ştii pe Gigel? Vă jucaţi împreună când eraţi mici.  
- So what? Acum sunt mare şi habar nu am cine e copilul ăsta şi ce treabă am eu cu el.

Ana doarme cuminte, iar eu nu mă satur privind-o. Asta fac din acea dimineaţa călduroasă de 26 mai când ne-am cunoscut. La spital lumea mă privea curioasă şi mă întreba ce am păţit. Burta mea prea mică nu dădea de înţeles ca cineva acolo avea chef să mă întâlnească. Prima dată când am văzut-o, am rămas uimită de claia de păr roşcat de pe căpşorul acela mic. Apoi am stat trează toată noaptea, ciulind urechea la plânsetele de copil ce veneau de pe holuri. Îi recunoşteam deja vocea. Ştiam când ţipă a mea.

Numele şi l-a ales singură.

Din ciclul "ce să faci cu copilul în weekend", o idee ar fi să vă duceţi la Ţăndărică. Noi am fost duminică şi am văzut "Povestea porcului". Acu' povestea o ştiţi cu toţii, sau cel puţin aşa ar trebui. Pentru aceia dintre voi ce l-au uitat pe Creangă de când cu Disney şi Thomas şi prietenii, daţi-mi voie să vă reamintesc: cică era odată un moş şi o babă ce nu puteau avea copii. Într-o zi, moşul se duce la târg şi se întoarce cu un purcel pe care baba îl adoptă pe post de copil. Pe când cei doi se bucură de progenitura lor, regele din împărăţie dă de veste că acela ce va face un pod de aur o va lua pe fie-sa de nevastă. Porcul, care era fermecat, face podul, prinţesa e dată după el şi în noaptea nunţii află că sub pielea de porc se ascunde un prinţ. Vă rog, nu vă daţi coate pe sub bancă, aşa e povestea, că doar d-aia se cheamă Povestea Porcului. Buuun. Acum, pe prinţesă o pune naiba, adică o vrăjitoare, să-i arunce pielea lui bărbat-su în foc, ca să rămâie om pe veci, doar că odată cu şoricul piere şi prinţul. Biata femeie trebuie să plece să-l caute prin lumea asta şi prin cea de dincolo, fiindcă altfel nu poate să nască copilul de-l făcu în prima şi singura noapte cu porcul.

Lucrurile mici fac diferenţa. Diferenţa dintre o zi ca oricare alta şi una specială. Pentru mine, vinerea asta va rămâne ziua în care m-am înnoit. Nu mă invidiaţi, nu am ajuns în oraş la cumpărături. Doar în Cişmigiu. Acolo, pe aleea principală, aia ce duce de la rondul mare, din faţa Primăriei, spre chioşcul unde cântă fanfara, se află acum înşirate tarabe cu fel de fel de zorzoane. Ce poate fi mai frumos pentru o femeie decât o jumătate de oră liberă, la sfârşit de săptămână, în faţa unor sumedenii de marafeturi colorate şi relativ ieftine? So, după ce am cântărit raport calitate/preţ, după ce am admirat, răzgândit şi cumpănit, m-am ales cu două inele, o brăţară şi o eşarfă. Hm? Pas mal!

Pentru o dată, nu am venit acasă încărcată cu sacoşa tradiţională cu pui, fructe şi legume. Adieu le păstârnac, adieu şi ţie puiule fericit (ăla de costă mult şi e crescut pe pământ, cu boabe adevărate), la revedere şi vouă, mere ionatane şi ciuperci de Zalău, astăzi am hotărât să redevin femeia ce am fost odată când eram la mama fată.

Deci, dacă aveţi chef de bijuterii, fuga repede în Cişmigiu. Luaţi şi copiii cu voi, sunt locuri noi de joacă. Atenţie însă, tarabele propun şi o gamă largă de jucării din lemn şi dulciuri de toate felurile. Dacă preferaţi sacoşa, duceţi-vă tot în Cişmigiu. Sigur o să vă răzgândiţi! Iar dacă nu, aveţi un magazin în apropiere. Au şi pui fericit! Dar serios, dacă până şi puii sunt fericiţi, nu merităm şi noi să fim, măcar din când în când?

Recunosc din start că sunt pe fugă. Ştiu că am mai spus-o, dar de data asta e pe bune. Chiar trebuie să plec. Nu la birou, ci să mă întâlnesc cu mama. Nu are rost să intru în detalii privind motivele acestei întâlniri matinale, oricum nimic grav.

Ce voiam eu să spui, că doar nu deranjez lumea doar să anunţ că pe mine să nu contaţi. Dacă aveţi o secundă liberă şi chef de râs, citiţi asta - c'est trop cool, man! Adică e super tare, en franglais dans le texte! Felicitări autorului, m-a făcut să râd în hohote de dimineaţă.