Găina mamii

Puiul meu a crescut. Acum a ajuns... găină. Fără supărare, dar chiar aşa e. Ăsta a fost rolul ei de la serbarea de sfârşit de grupă mare. Un rol de care s-a achitat pe cinste. A cotcodăcit frumos, a tremurat atunci când şi-a spus poezia colega deghizată în vulpe, s-a gândit chiar să-şi ia şi un ou din frigider pe care să-l ascundă sub costum. Un costum improvizat, dintr-o pelerină cu creastă şi cioc. Deci, dacă aveţi nevoie vreodată de accesorii de galinacee, vă stăm la dispoziţie.

A fost o serbare frumoasă. Cu multe animăluţe, cu dansuri, cântece şi mult aşteptata demonstraţie de karate. Am ratat o tumbă, dar în rest suntem pregătite să înfruntăm duşmanii. Cu condiţia să fie blânzi şi de preferat mai mici decât noi.

Avem chiar şi o diplomă. Nu de cea mai bună găină, ci de copil cuminte şi silitor. Şi avem şi felicitări de la ceilalţi părinţi pentru cum a dansat pe muzica Shakirei. Om fi noi găină, dar de mişcat ne mişcăm cu graţia unei lebede. Sau aproape...