Mda, ştiu, am văzut şi eu ce e afară. Se numeşte iarnă. Sounds familiar? A mai fost şi acum vreo două luni. Şi era tot aşa: cu zăpadă, vânt, un pic de ger, un pic de fleşcăraie, un pic de nervi, de claxoane, de câini comunitari mirosind a ud, de legături de pătrunjel uşor degerate, de alunecuş şi de noroi.

Buun, şi acum vine întrebarea: de ce s-au închis şcolile? Dacă vă aşteptaţi să vă dau eu răspunsul, eroare! Eu chiar mă întreb sincer: adică, ce i-a speriat aşa de tare? Că de nins, nu ninge exagerat; de frig, nu a dat îngheţul; de vânt, s-a văzut şi mult mai rău -- şi atunci de ce domnule, de ce? Nu că aş avea ceva împotrivă. Ba din contră. De când a început Ana şcoala, aplaud cu frenezie şi chiui la fiecare zi liberă şi fiecare oră în plus de somn şi-n minus de teme.

Dar, încerc să-mi explic de ce trebuie să stea copiii acasă, când, din ce spun autorităţile, se pare că riscul mare este doar pentru zarzavaturi. Ah, dacă ar fi închis şcoala acum o săptămână când a fost epidemie de gripă, aş fi înţeles. Adică dacă într-o şcoală 15 elevi din 28, câţi sunt într-o clasă, zac în pat cu febră 40 şi tuse măgărească, atunci pot să accept că vine Sanepidul şi îi lasă şi pe ăilalţi 13 ce au scăpat miraculos de virus să stea o zi pe Cartoon în loc să rişte să ajungă cu perfuzii. Dar, nu! N-a venit nimeni. Până aseară, când a venit zăpada. Şi când s-au închis şcolile. Ştie cineva de ce? Că dacă e fără motiv evident, poate sunt închise şi mâine. Şi aşa o să am timp s-o scot şi eu pe Ana în parc, la bulgăreală.