Mi-a adus acum vreo câteva zile programul pentru "Săptămâna altfel". Prima zi, adică luni, un curs de o oră de pictură pe sticlă. 18 lei sau așa ceva.
- Dar o să pictăm icoane și eu nu vreau. Nu-mi place. Personajele sunt prea triste.
- Cere și tu altceva, poate mai au și peisaje.
A doua zi, aflu că sunt și tablouri de primăvară, dar nu se poate.
- Mama, doamna mi-a zis că oamenii cu pictatul nu pot să facă excepție doar pentru mine!
- Atunci, tu o să colorezi într-o cărticică de acasă. Cum ți se pare?
- E ok, nu mă deranjează.
Două zile mai târziu, alți bani, altă distracție. De data asta tot vreo 20 de lei pentru un concurs de politețe.
- Ana, fără supărare, dar eu nu îți dau bani ca să vedem dacă ești bine crescută.
- Mi se pare corect, nu mă supăr. O să-mi iau ceva de citit.
Bineînțeles că a fost singura din clasă care nu a participat la tot ceea ce a propus școala. M-am bucurat că nu a avut o problemă cu asta.
- Stai liniștită, mama, nu am vreo problemă să fiu singura care spune "nu".
Ei bine, nici eu. Nu e o tragedie să mai zici și "pas" din când în când. Și cu cât înveți asta mai repede, cu atât mai bine. În rest, i-am dat bani să meargă în excursia de la sfârșitul lui mai. La aer curat și la alergat.
joi, 10 aprilie 2014
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
17 comentarii:
Bravo! A mea e singura care nu face poze la scoala!
Poze? D-alea in care vin diversi dubiosi sa-i traga in poze pe copii ca apoi sa ti le vanda pe rame, globuri, cani si brelocuri? Aoleo, pe aia daca ii prind prin scoala ii iau la bataie. Mi se pare inadmisibil sa fie lasati sa intre in clase.
Ete de aia io consider saptamana asta una de vacanta. Ai nostri se duceau luni la teatru (tot anul au fost) si vineri in excursie unde crezi? La Bucuresti! La circ! M-a bufnit un ras cand am auzit...las' ca o plimb io o saptamana prin oras si gata.
Au fost si ei la circ, ieri. M-am bucurat cand am auzit-o pe Ana spunand-mi "vai ce chinuite sunt animalele alea"! Daca i-as fi spus eu, poate nu ar fi avut acelasi impact. Acum a vazut si singura.
Fiu-meu, care e la liceu, a reusit sa se fofileze cu succes de la majoritatea activitatilor, care erau de altfel teribil de plicticoase. A participat in schimb intr-o zi la un concurs de cultura generala care a fost sponsorizat de ceva firma si a castigat 100 de lei :D
Deci succes pe toate planurile, ca sa zic asa, a capatat bani in loc sa dea si a stat mai mult pe acasa.
Maria
Astept si eu cu interes concursurile unde poate castiga ceva. Deocamdata a castigat o sapca hidoasa la nu stiu ce competitie. Chiar si ea a decretat ca e "oribila":)
La varsta asta, singurul pericol e sa i se para ca a spune "nu" e ceva cool in sine, si va spune nu asa cum spun alti da, fara sa se gandeasca cu adevarat la ce vrea ea.
Hm, nu m-am gandit la asta. Ma gandeam ca abia pe la 14 ani o sa contrazica din principiu. E un punct de vedere obiectiv, o sa urmaresc cum se comporta:)
Saracii copii! La noi era saptamana altfel de cum dadea coltul ierbii. Ba ieseam la o bere in Cismigiu, ba un film pe bulevard, ba o baie pe Herastrau sau Tei (pe vremea aia se putea). Intre astea, mai intercalam si cate o ora pe la liceu, cand nu uitam sa intram si ramaneam in curte la fumat si baschet. Iar copiii astia au acum doar o saptamana pe an pentru asta? Hmmmm, s-a dus naibii sistemul de invatamant in tara asta.
Razi tu,dar sa stii ca e vai si amar acum de fundul lor! Practic, nu se mai poate chiuli in liceu. Mi-a zis o profa care le plangea de mila la propriu: trebuie scutire de la medic, semanata apoi de medicul liceului si contra semnata de director si asta doar o data sau de doua ori pe an. In fine, complicat rau din ce am inteles!
ioana, alexandra, oameni buni, voi vorbiti din punctul vostru de vedere. al unor oameni normali, care si-au dus copii si la muzeu, si la teatru, si la cinema si la munte/mare/chiar strainatate si mai stiu eu pe unde.
parintii mei sunt cadre didactice (profesor de V-VIII si respectiv educatoare) intr-un minuscul orasel de la marginea geografiei (la propriu :)). cam de cand au copii cam 5 ani si stiu cat de cat de capul lor pe lume, mama organizeaza excursii- la munte, la bucuresti, incolo-incoace. 90% dintre copii fiecarei serii n-au fost in viata lor mai departe de satul unde le traiesc bunicii (maaaaaaxim 30-40 km de oras). ce sa mai vorbim de teatru/muzeu/cinema. in aceste locuri au fost doar cu gradinita (de bine de rau exista un muzeu in oras, plus ruinele unei cetati dacice intr-un sat devenit cartier la 5 km de centru; pana acu ceva vreme exista un cinema- eu l-am frecventa asiduu- erau 5 oameni in sala in majoritatea datilor). cei mai multi dintre ei nu sunt dusi nici macar la "locul de joaca", un spatiu cam sinistru, "podit" numa' cu ciment cu un tobogan, 2 leagane si un balansoar (atat exista pt copii in orasul ala). tin minte si acum cand mama a dus o serie la bucuresti, intre circ, gradina botanica si metrou, cea mai cea chestie pt ei a fost metroul- plimbat 1-2 statii si apoi intors la microbuz. cand ii preia tata, un ciclu complet de invatamant dupa ce-i lasa maica-mea, procentajul mentionat nu se schimba cine stie ce.
pe vremuri, cand tata mai organiza tabere; elevii lui isi mai aduceau verii de la tara. copii de 12-13-14 ani care, cel mai departe de casa fusesera "la moara", la jumatatea distantei dintre satul lor si satul urmator.
sau tot elevii lui, ajunsi la liceu, chiar in ultimii ani, preferau sa mearga in tabara (cu copii mai mici) cu domnu' B, pentru ca era singura lor sansa de a iesi din oras in vara aia. si nu era vorba de copii de oameni amarati, care nu-si permiteau un concediu. si pentru ei chiar era o sansa sa vada una-alta, pentru ca pentru tata a duce copii in tabara (exclusiv munte) insemna sa-i duca intr-o excursie sau drumetie aproape in fiecare zi a taberei. (daca petreceam o zi intreaga in tabara era o mare chestie)(pentru mine ca adult e destul de complicat sa-mi aleg locatia de concediu; am fost intr-o gramada de tabere si/sau concedii cu parintii in majoritatea locurilor care mi se propun :) ).
pentru cei mai multi din orasul meu "la munte", inseamna s-o arda prin statiune, pe asfalt la caciulata, olanesti, calimanesti.
in ultimul meu an de liceu, soferul de autocar (ca sa nu-si complice viata, in ultimii ani tata inchiria autocar direct d-acasa, ii platea soferului cazarea in tabara si nu mai trebuia ca caute de nebun transport pt excursii- chiar daca nu pare, excursiile si transportul acasa-tabara dus-intors ieseau mai ieftin), a facut un circ monstru ca vezi, Doamne, i s-a stricat taraboanta pe curbele spre Paltinis (a mers tot drumul, la urcare, cu frana de mana trasa ca sa "nu stiu ce"). ca "lui nu i-a spus nimeni ca asa e la munte", desi i se spusese ca se merge "la munte", ba chiar si Paltinis, dar v-am zis ce inseamna pentru concetatenii mei (cu putiiiine exceptii) "la munte".
pentru astfel de copii se organizeaza toate acele excursii/teatru/circ, etc. (chiar si in bucuresti; cand locuiam in berceni aveam o vecina in varsta, traita cam de la 20 de ani in bucuresti care n-ajunsese mai departe de piata sudului-tot in berceni).
ady
Ady, tot ce ai spus tu e perfect adevarat. Dar aici e vorba de altceva. De firme care isi desfac produsele in scoli. Cum ar fi acele icoane pe sticla. Si care, in plus, nu pot sa tina cont si de preferintele copiilor desi sunt activitati extracuriculare si deci, platite. In Bucuresti nu se organizeaza toate astea pentru copiii ca cei din satul tau pentru simplu motiv ca acei copii nu ar avea bani sa si le plateasca.
Ioana, Ady a descris o realitate si am dubii ca acei copii din provincie ar avea mai multi bani de tabere decat cei de la Bucuresti. E vorba de prioritizarea unor cheltuieli, atat.La fiica-mea la scoala, intr-una din zile, copiii au facut salata de fructe (joi). Banal, ai zice. Dar pentru mine a fost sansa, ca vazandu-i pe ceilalti cum mananca salata, sa se imprieteneasca si ea cu alte fructe decat cele pe care le prefera, ba chiar si cu frisca pe care o detesta.Nici salata facuta acasa, nu o dorea. Insa drept e ca si activitatile astea cu icoanele, mi se par stupide. Nu oricine picteaza icoane (auzi!contra-cost) si oricum, nu-i vad eficienta didactica pentru cei mici. Ana dezvolta o gandire critica si e ok atata vreme cat nu va fi mereu in pozitie de "contra".Sa fii din cand in cand "outsider" e un semn de normalitate si echilibru. Fiica-mea a refuzat sa se duca la biserica la spovedanie, cu toata clasa(marti, tot in Saptamana Altfel), fara ca eu sa fi discutat anterior cu ea si impreuna cu un coleg au desenat toata ora. A fost fericita, in ora aceea. Nimeni nu i-a zis nimic, nu a fost etichetata, pusa la colt, frustrata, etc. Deloc.
Ghindaa, pai exact asta am spus si eu. Problema Anei a fost ca icoanele erau urate, iar a mea a fost ca nu am chef sa dau bani unor firme doar ca sa bifez ca nu se plictiseste copilul. In rest, ea participa cu drag la orice activitati. Chestia cu salata de fructe e geniala, am propus si eu ceva asemanator la scoala, dar nu s-a dorit sau poate nu s-a putut. Next time:)
Da, dar stai ca a avut nevoie de un cutit de acasa,asa scria pe lista data de doamna....eu nu i-am dat, cine stie cum gesticuleaza si isi scot ochii copiii.In consecinta, cand am luat-o de la scoala nu se mai putea opri din reprosuri, ca doar ea si inca un copil, fusesera fara propriul cutit si a trebuit sa imprumute, etc..Adica o astfel de activitate presupune si niste resurse nu tocmai ok pentru varsta lor. Eu nu zic ca acasa nu manuiste fiecare cutitul, asta e altceva. Dar 30 de copii cu cutite in maini, se mai si joaca...
Intr-adevar, nici eu nu i-as fi dat cutit la ea. La noi au facut de Craciun o masa festiva la scoala. S-au facut grupuri de copii si fiecare grup a adus de acasa diverse chestii si si-au decorat mesele. Dupa care s-a lasat cu o petrecere in clasa. Lucrurile de genul asta mi se par mult mai faine decat concursurile de politete pe bani.
Da...stupid concursul de politete, cu bani. Deci buna ziua! e contra cost.
Trimiteți un comentariu