Concret, se dă următorul caz: una bucată puști de unsprezece ani, frumușel și scăpat total din mână de doi părinți divorțați care îl cam plimbă de la unul la altul și-l uită des pe la bunici. În consecință, puștiul decide să se revolte, adoptă un limbaj cu care câștigă rapid respectul celorlalți băieți din clasă, se împrietenește cu altul cu un vocabular la fel de colorat ca al lui și împreună decid să terorizeze toată suflarea feminină din jur. Să nu uităm că vorbim de niște fetițe de zece- unsprezece ani, în plin proces de transformare care și așa au mari probleme în a se accepta, darămite în a se vedea târâte, fără voia lor, în niște jocuri cu o puternică conotație sexuală.
Să nu aveți impresia că, în calitate de femeie și de mamă de fată, leșin la fiecare cuvânt mai porcos pe care îl aud în jurul meu. Am crescut de mică într-o gașcă de băieți, așa că sunt relativ imună și chiar amuzată de teribilismele pre-adolescentine ale masculilor în miniatură. Înțeleg perfect ceea ce fac și de ce o fac și chiar încerc să le țin partea în fața ochilor dați peste cap ai Anei care preferă să-i desființeze total în timp ce-i urmărește cu privirea. Mai mult, pot spune că simpatizez puternic cu puștii rebeli, ieșiți din tipare, ăia altfel decât restul clasei, care fac pe durii doar ca să-și ascundă timiditatea mai bine.
Din păcate, nu este cazul și băiețelului din povestea noastră. Inițial așa am crezut și eu și chiar am încurajat-o pe Ana să-i spună prietenește că pe ea chiar o deranjează înjurăturile și cuvintele porcoase aruncate în neștire către banca ei, doar-doar l-o sensibiliza un pic. Din păcate, am aflat că nu e vorba doar despre cuvinte, ci și despre gesturi dintre cele mai explicite. Practic, e vorba de un act de hărțuire în care protagonistul nu a depășit încă un metru cincizeci dar face uz de un întreg arsenal propriu unui adult. De aici și o serie întreagă de întrebări din partea Anei care, fără voia ei, a ajuns să afle evident mai mult decât și-ar fi dorit în materie de sex.
Acum, problema este ce fac eu cu acest băiețel. Am fost și am vorbit cu învățătoarea. Am aflat că e la curent cu situația lui, în special cu problemele de limbaj, că a anunțat familia și cam atât. M-am gândit să vorbesc eu cu părinții, doar că Ana se teme că-l vor certa acasă, iar el se va răzbuna pe ea, la școală, ceea ce pare plauzibil. Oricum, nu doar fie-mea e ținta porcăriilor lui, ci toate fetele sunt mai mult sau mai puțin luate în colimator. M-am gândit apoi că nu ar fi rău să o învăț pe Ana cum să detroneze un astfel de personaj din poziția de mascul alfa. Că practic aici e problema. Așa că i-am propus să asmută toată suflarea feminină din clasă împotriva lui, cu ironii puternice și de față cu ceilalți băieți, sperând cu puștiul va ieși terfelit și cu coada-ntre picioare. Din păcate, la unsprezece ani, fetițele sunt încă foarte fragile și speriate, așa că, deocamdată, au ales să-l ignore în masă în loc să-l pună la zid, ceea ce nu a rezolvat prea mult situația.
Acum, vin cu o rugăminte. Voi cum ați proceda cu puștiul acesta? Cum învăț eu copila să scape de el și să-l pună la respect? Eu înțeleg foarte bine că băiețelul ar avea nevoie de o familie implicată, de acces restricționat la tabletă și Net și de un psiholog. Dar până una alta, el își vede de viața lui care cred că implică și niscaiva filme deocheate și fiică mea se duce cu frică la școală. Așadar, aștept sugestii și planuri de bătaie. Și rog domnii cititori să vină cu idei, poate reușesc mai bine decât mine să se pună în locul băiețelului și să vadă ce i-ar putea schimba atitudinea.
 |
| sursa foto aici |
11 comentarii:
Varianta sa-ti trimiti consortu la scoala, la iesirea de la ore sa aiba o discutie ca de la copil de 11 la copil de 41 cu bunica/bunicu sau cine dreacu il ia pe ala de a scoaa si care sa contina musai sintagmele "te beep beeep-ti beeep ma-tii de beep, daca mai aud ca a zis idiotu asta mic ceva vin seara la tine in camera si te beeep". Iar daca aia/ala se oripileaza, spus frumos, "pai fah doamna (sau bai coaie in f de sexu apartinatorului) cand iti spun ca limbricu asta mic vorbeste urat cu fie-mea te-a durut in cur, acu te ofuschezi ?"
:)
Ioana, hai ca de ieri tot vreau sa comentez si nu am apucat. In primul rand, parintii copilului trebuie implicati. Ceea ce face el este o infractiune, indiferent ca are 10 sau 100 de ani. Si parintii si-o pot lua pe coaja rau de tot. In al doilea rand, mai bine implica-i acum, cand teoretic ar mai putea face ceva, decat la 16 ani cand o sa-i duca portocale la vorbitor ca a violat vreo colega pentru ca nu i s-a spus niciodata care sunt limitele. Ce o inveti pe Ana asa? Sa taca de frica consecintelor? Nu exista asa ceva. Mergeti toti parintii de fete la directoare, faceti reclamatie pe hartie, convocati consiliul parintilor, implicati psihologul scolii si, la nevoie, si o asociatie de genul Salvati Copiii. Este grav ce se intampla, nu e o gluma intre copii. Iar faptul ca Ana se simte terorizata e si mai grav. Nu poti astepta sa se termine clasa a patra, cu gandul ca intra intr-a cincea si scapa.
Eu zic ca trebuie sa insisti mai mult la scoala, la invatatoare, sa explici ca fiica ta nu se simte confortabil in situatia respectiva. Scoala ar trebui sa ia masuri ca sa rezolve situatia. Daca nu se intampla nimic asa, atunci trebuie sa iei legatura cu parintii/bunicii copilului. Oricum, nu cred ca e o idee buna sa-i sugerezi fetitei tale ca ea si alte fete din clasa ar trebui sa rezolve problema. Chiar nu e cazu, e vorba de copii, de o forma de agresiune, adultii trebuie sa ia atitudine. Noi am avut o problema oarecum asemanatoare, in sensul ca fiul meu avea un coleg de clasa cu probleme de familie asemanatoare, catre se razbuna batand si terorizand toti copiii din clasa. S-a rezolvat dupa cateva intalniri la scoala cu diriginta, directoarea, psihologul si parintii copilului in cauza.
Maria
Eu l-as astepta la iesirea de la scoala. Si i-as zice lucruri multe. Mai mult, i-as demonstra ca arsenalul meu de porcosenii e mai variat decat al lui. Si l-as ameninta si pe el si pe adultul care-l ridica in ziua aia cu Politia, pentru hartuire sexuala. Minorii nu au voie sa se uite la Porcosenii asa ca poti sa-i ameninti si cu Protectia Copilului, daca el are acces la asa ceva e ilegal iar parintele e vinovat. Adica ce, te face pe tine unu' de 11 ani? Daca nu pricepe ii faci zilnic. Celelalte mame de fete ce pazesc? Adunati-va si trageti-l in tzeapa pe mucos! :D
Invatatoare, directiune, parinti, inspectorat. Pana la urma, parintii si baiatul trebuie sa inteleaga ca e gresit ce se intampla.
Sau una din fete ar putea sa il filmeze la un moment dat, in plina manifestare, ca sa nu mai fie nicio indoiala. Daca directiunea nu ia atitudine, mergeti mai departe. De ce sa schimbe fetita clasa pentru ca exista un copil care nu se poate controla? Nu cred ca ar fi corect pentru ea, in primul rand...
Si eu sunt de parere ca tu trebuie sa mergi intr-o dimineata si sa-l iei pe micul mascul alfa la o dicutie in privat, ii zici vreo doua pe limba lui si apoi urmaresti sa vezi ce se intampla.La varsta lui nu cred ca nu se va speria.Invatatoarea deja a scapat situatia de sub control.
Eu cred ca el face toate aceste aiureli ca sa iasa in evidentak e clar ca sufera de o acuta lipsa de atentie si asta e modul prin care el crede ca se face remarcat.
Cu parintii sai eu as discuta nu pentru ca ve deveni violator, ci pentru ca el chiar are grave probleme afective si asta e modul lui de a-si manifesta lipsa unei familii normale, etc.
In primul rand scoala tb sa rezolve problema, invatatoarea, directoarea, psihologul. Si daca este cazul sa se ajunga si la protectia copilului sau politie. Cat mai ulte reclamatii. Daca nici asa nu se rezolva, cred ca toti parintii ar tb sa vina la scoala, in clasa, sa-l ia la intrebari de fata cu parintii sau cine sunt raspunzatori de el. Eu cred ca se va potoli pana la urma, plus ajutat de un terapeut, de un psiholog-terapeut care poate face interventii pe termen lung.
Mihaela
Offf... Grea situatia si nu are o rezolvare usoara sau rapida sau relativ neimplicata. Adica eu una vad viabila o solutionare prin apartenenta - adica sa il atrageti in "tabara voastra", sa il faceti sa empatizeze cu voi si sa se simta acceptat si parte din grup. Mi se pare ca o solutie de rejectare, de respingere a copilului astuia nu va face decat sa agraveze situatia, ca el deja se simte respins de propria familie.
Ai dreptate, e o parte de teribilism al varstei, o parte de invinovatire/auto-pedepsire pentru divortul parintilor (mai ales daca zici ca ei il cam uita pe la bunici, asta acutizeaza sentimentul de vinovatie al copilului) - el provoaca prin limbaj si gestica pentru a fi pedepsit (cauta sa il vada cineva, sa ii dea atentie, dar mai ales sa il pedepseasca pentru greseli, inclusiv aia inchipuita ca din cauza lui au divortat parintii). In plus, e posibil ca odata cu divortul sa isi fi perdut si grupul de prieteni de varsta lui, ceea ce il debilizeaza social - nu mai stie ce e normal, acceptat - si, din nou, incearca sa impresioneze prin vulgaritate ca sa isi atraga "prieteni".
Daca ai rabdare si nervi pentru asa ceva, cred ca solutia reala ar fi sa vorbiti franc (2-3 parinti mai cerebrali, invatatoarea, psihologul scolii, directoarea scolii, numai daca au capetele pe umeri si vor pe bune sa ajute) cu bunicii si/sau parintii copilului - totul e sa ai si cu cine, ca e greu sa ai un dialog din asta nesolicitat cu cineva care e posibil sa nu vrea sa il poarte, sau posibil sa nici nu poata sa il poarte (ca unii nu inteleg, pur si simplu).
Daca dau semne ca inteleg problema si vor sa fie ajutati, atunci puteti trece la pasul urmator - invitat pustiul si bunicii/parintii in cate un weekend sa se joace cu copiii vostri (grupuri mici de 3-4 copii). Copiii instructati in avans sa fie prietenosi si inclusivi, sa ii spuna (direct sau indirect) clar, raspicat, ca le face placere sa se joace cu el si le-ar placea si mai mult de el daca nu ar folosi un asemenea limbaj/gestica.
Bafta!
exista o solutie simpla. insa tare ma tem ca societatea molâie in care am ajuns sa traim nu mai este gata sa o accepte.
in ciuda a ceea ce las sa se citeasca printre randurile de mai sus, va asigur ca sunt din tot sufletul impotriva violentei. numai ca sunt praguri dicolo de care psihologia devine inoperanta si bunul simt, obsolet. teoria comunicarii spune, printre altele, ca participantii la proces trebuie sa aiba acces la un sistem de decodare a mesajului transmis de partea opusa. iar atata timp cat violenta este singurul limbaj inteles de unii, nu vad de ca m-as lasa neinteles...
de ce comenteaza unii sub protectia anonimatului???????
Trimiteți un comentariu