vineri, 17 februarie 2017

La drum

 Disclaimer: Acesta nu este un post plătit sau sponsorizat. E pentru că așa vreau eu.

Dragii mei, după cum vedeți soarele e tot acolo unde l-am avut și ieri ceea ce înseamnă, zic eu, că există speranță că se apropie primăvara. Dacă la asta mai adăugăm și că azi e vineri și că- pentru cei care nu au copii cu olimpiadă la mate duminică, de la nouă dimineața- urmează două zile de relaș, atunci avem toate motivele să ne bucurăm (voi, că eu sunt d-aia cu olimpiadă) și să profităm. De ce? Păi, avem promoții. Le-am găsit pe mail și le dau și eu mai departe, mai ales că știu sigur că sunteți câțiva cu dor de ducă.

Haideți să o luăm în ordinea prețurilor și să începem cu Blue Air care are un discount de 20% la toate zborurile cumpărate între 17 și 19 februarie, cu perioada de călătorie până pe 28 octombrie 2017. Adică, timp berechet! Pentru cei care se feresc de low cost-uri, nu e cazul. Adică na, sigur că nu beneficiezi de aceleași condiții ca la un zbor de linie, dar poti liniștit să-ți cumperi din aeroport un sandvici sau o sticlă de apă, dacă tot ai economisit pe biletul de avion. Știți că puteți să intrați cu pachețel în avion, da? Nu e nevoie să dați 10 lei pe o sticluță cu apă plată. Nu că la tonomate ar fi mult mai ieftină, dar tot nu ajunge la banii ăștia.

Totuși, dacă Blue Air nu vă surâde, nu-i nimic, avem și Tarom. Cu o promoție bună, dar cu niște constrângeri. Propriu zis, în perioada 16 - 26 februarie 2017, puteți cumpăra bilete începând de la 79 de euro pentru călătoriile dus-întors efectuate în perioada 01 - 31 martie 2017 (data ultimului retur), pe curse operate TAROM. Și avem așa:
  • 79 Euro (toate taxele incluse) pentru călătorii între Bucureşti şi Atena, Istanbul, Roma, Munchen;
  • 99 Euro (toate taxele incluse) pentru călătorii între Bucureşti şi Belgrad, Bruxelles, Chişinău, Hamburg, Frankfurt, Larnaca, Londra, Sofia, Viena şi între Iaşi şi Munchen şi între Sibiu şi Munchen;
  • 119 Euro (toate taxele incluse) pentru călătorii între Bucureşti şi Amsterdam, Budapesta, Salonic, Stockholm şi Valencia şi între Iaşi şi Londra, Madrid, Tel Aviv.
  • 139 Euro (toate taxele incluse) pentru călătorii între Bucureşti şi Barcelona, Beirut, Madrid, Paris, Praga şi Tel Aviv şi între Cluj şi Viena.
Singura problemă- pe lângă perioade de călătorie (cam din scurt, dacă e să mă întrebați pe mine), este că locurile sunt limitate.

Ce mai avem? Păi avem Târgul de turism de la Romexpo care a început joi, 16 februarie și se termină duminică, pe 19 februarie. Dacă nu aveți cum să ajungeți, puteți găsi ofertele de la târg și în agenţiile TUI TravelCenter sau Eurolines. Saaaau, mai există o posibilitate pentru a vă găsi o vacanță ieftină. Cei de la Vola au lansat un Târg online de oferte turistice. Cea mai simplă metodă de a beneficia de promoțiile lor este să vă înscrieți la newsletter. Ca idee, există o sumedenie de city break-uri cu prețuri începând de la 109 euro pentru Roma cu avion și două nopți de cazare sau 119 euro pentru o escapadă de trei nopți la Milano, cu avion inclus. Vă las un link aici și uitați-vă voi, în tihnă, dacă vă surâde ceva.

Cam asta ar fi. Hai că aveți de unde alege. Iar dacă bugetul nu e propice pentru călătorii în momentul ăsta, rămâneți cu weekendul și soarele de afară. Știți voi, o plimbare pe afară, prin piață, nu costă nimic.


miercuri, 15 februarie 2017

Mă las păcălită

Mă las păcălită de o rază de soare ce se lasă peste faţa domnului de la geam şi dau să mă aşez pe scaunul rămas gol lângă el. Aproape că-mi îngheaţă fundul instantaneu şi deşi încerc să mă obişnuiesc cu răceala plasticului de sub mine, mă ridic ca arsă. Fixez cu ochii mijiţi raza de soare şi mă gândesc că probabil e încă pui şi nu a reuşit să încălzească decât un pic de sticlă şi un pic dintr-un obraz. Atât. Scaunul rămâne glacial şi neocupat, timp în care eu mă ţin în picioare, atârnată de bară şi cu privirea lipită pe geam. În staţie la Rosetti, o femeie vinde zambile. Cinci lei pentru un fir roz şi bleg care însă are puterea, o ştii prea bine, să-ţi schimbe toată ziua dacă ar fi putea fi al tău. Dar nu. Nu merită te dai jos pentru atâta lucru. Mai ales când ştii cât ai de stat la 90. Marile schimbări vin din interior, îţi spui în gând, în timp ce troleibuzul te poartă departe de zambile şi raze de soare.

Cobor la a treia, păşind cu atenţie nu care cumva, pe asfaltul înnegrit de noroi, să fi rămas lipită vreo pojghiţă de gheaţă. Dar nu. E doar asfalt, cu puţină apă murdară lăsată acolo de astă iarnă. Mă surprind gândind iarna la trecut şi doar ideea că gata, s-a terminat, mă face să zâmbesc. În Cişmigiu, iarba doarme încă udă şi mototolită sub un strat anemic de zăpadă. Deja arată ca un pled cu indice caloric scăzut. Nu mai este pilota de acum ceva vreme. În faţă, o alee se întinde lungă şi neagră ca o pauză-n gândire. Doi măturători cu haine verzi şi mături rare vin spre mine, scuipând seminţe şi râzând naiba ştie de ce. Umblă cu capul gol şi fără mănuşi şi zâmbetul ştirb pe care mi-l aruncă ăl mai tânăr îmi aduce aminte că mai e un pic şi vine 1 Martie. Încă doi, trei metri şi aleea lungă şi neagră va lua sfârşit. La capătul ei, un morman de zăpadă stă ţanţoş şi sigur pe sine. Dar până atunci, mai e de mers. Şi  raza aia  de soare, aia de dimineaţă sau în fine, una la fel ca aia, vine cu mine, mă împinge de la spate, pare că mi se încurcă între picioare ca şi cum ar vrea să mă ţină pe loc, ca şi cum mi-ar spune că nu rezolv nimic dacă ajung în iarna de la capătul aleii. Pentru că nu ştiu dacă doar mie mi se pare, dar pe unele alei a venit primăvara. Sau cel puţin aşa mă las eu păcălită.


marți, 14 februarie 2017

Peditel

Dragii mei, știu că în mod normal astăzi ar trebui să vorbim mai mult despre noi, ăștia marii, decât despre cei mici, dar cum nu putem să ne ocupăm de noi dacă ei nu sunt bine, aș vrea să vă povestesc un pic despre o inițiativă absolut lăudabilă. Este vorba de dorința de a înființa o a doua linie de gardă Peditel 1791 unde puteți telefona și cere gratuit sfatul unui specialist atunci când cel mic nu se simte bine și nu aveți de unde aduce un doctor sau cum ajunge la spital. O să las mai jos câteva rânduri din comunicatul de presă și apoi revin cu câteva cifre importante, zic eu. 

Peditel 1791 a ajuns supra aglomerat, mai ceva ca in camera de garda. Si pentru ca noi vrem sa-i ajutam real, profesionist, prompt si cu empatie si blandete pe parinti, vrem sa aducem a doua linie de garda concomitenta, ca deja am depasit lunar peste 4000 apeluri. Astfel ca, ne-am inscris pe Bursa Binelui- platforma BCR de donatii prin card, necomisionate. https://www.bursabinelui.ro/BursaBinelui/Proiecte/Peditel-1791-Sfat-medical-pediatric-prin-telefon-non-stop 

Campania pe Bursa Binelui durează până mâine, 15 februarie 2017. Știu că este din scurt, dar credeți-mă câteva minute ajung pentru a întinde o mână de ajutor. In momentul de față, proiectul se află pe locul 4. Așadar, mai are nevoie doar de un pic  de susținere pentru a se clasa între primii 3 și a primi astfel de la BCR o finanțare de 5000 de euro.

Costul unui apel este 10 lei și acoperă cheltuielile cu medicii specialiști, cu o linie de gardă, chiria numărului 1791, internet cu banda garantata și IP fix, spațiul de funcționare, cheltuieli administrative, echipamente IT. Eu, când am fost cu Ana ultima dată la pediatru, am plătit consultația 150 de lei. O sumă mare, dar poate și mai important, o sumă pe care un procent semnificativ de părinți  nu și-ar permite-o în veci. Si atunci să nu ne mire că, conform unor cifre puse la dispoziție de Fundația Părinți din România, între 2014 și 2016, 79% dintre adulții români și-au tratat copiii după ureche, pe baza informațiilor culese de pe net. In aceste condiții, Peditel și-a făcut extraordinar de bine treaba, dacă stăm să ne gândim că 72% din sfaturile date de specialiștii de la capătul firului au fost aplicabile la domiciliu. Este foarte important ca acest telefon să rămână gratuit pentru a putea beneficia de el cât mai multă lume, mai ales în mediul rural.

Pentru aceia dintre voi care doresc să știe mai multe despre acest call center pediatric non stop, aflați că în momentul de față el dispune de 11 medici specialiști care asigură 26 de protocoale medicale și trei gărzi pe zi. Proiectul are un soft medical dedicat, o centrală telefonică doar a lui și sistem de telefonie VOIP.


Așadar, dacă vreți să ajutați, azi este momentul. Nu cred că jumătatea voastră se va supăra dacă veți luați un leu sau doi de la cadoul ei de St Valentin pentru a da mai departe. Până la urmă, știm cu toții foarte bine că dacă se îmbolnăvește cel mic, adio cină romantică!


luni, 13 februarie 2017

La schi

Nu știu să spun dacă la cei aproape doisprezece ani ai ei e mare sau încă nu. Cred că depinde întotdeauna și cu ce compari. Dar știu că nu e o vârstă plăcută și nici ușoară. E cu ochi dați peste cap, cu câte o ușă trântită, cu ton răstit, cu lacrimi, cu "nu am chef", cu "tu nu înțelegi", cu "lasă-mă" și uneori chiar și cu "nu vreau". Dar, la fel de bine, după ce trece valul, este și o vârstă cu "ia-mă-n brațe", cu "pot să stau cu tine?", cu "am nevoie să vorbim", cu "te iubesc cel mai mult", cu "vreau să rămân mic". Pre-adolescența sau adolescența mică cum se mai numește e grea în primul rând pentru cine o trăiește efectiv și abia apoi pentru cel asupra căruia se răsfrâng efectele. Și mi se pare de bun simț să o știi atunci când te înhami să ai grijă de niște copii de vârsta asta.

Ana a fost în tabără. De schi. La Sinaia. Când am înscris-o, nu știam mai nimic despre oamenii ăștia. Nici acum nu știu prea multe. Am mers pe mâna tatălui unei prietene cu care a mea a vrut musai să schieze. De la început, prețul mi s-a părut mai mare decât în cazul celorlalte tabere în care a fost, dar știu că și stațiunea e mai scumpă decât Azuga sau Bușteni și în plus, hotelul a avut mai multe stele decât cele din anii trecuți. Pe lângă preț, al doilea lucru care m-a surpris neplăcut a fost faptul că plecarea copiilor nu s-a făcut din București, ci a trebuit fiecare părinte să-și aducă personal copilul în tabără. Da, da, ați înțeles bine: pe lângă cei 2000 de lei pentru o săptămână de schi (cam atât a rezultat adunând la prețul afișat pe site costul echipamentului și al schi pass-ului), am mai pus și banii de tren la dus și benzină la întors. Dar, am zis că na, până la urmă, unde merge suta merge și mia și măcar să fie Ana fericită și să se distreze. De distrat, s-a distrat. Dar cu fericirea a fost discutabil.

Motivul? "Era, mami, o doamnă acolo, cu noi, care era drăguță doar cu cei mici. Pe noi, ăștia marii, nu înceta să ne critice și să ne amenințe!" Am cunoscut-o și eu pe respectiva doamnă. Tânără și frumoasă. Mie mi-a părut și drăguță, mai ales că m-a asigurat că va avea mare grijă de copii. A uitat însă să-mi spună și nici pe site nu era specificat că nu prea știe cum să se poarte cu ăștia mai mari și da, poate mai vocali. Poate că la doisprezece ani, un copil cu niște părinți cu capul pe umeri, o să se simtă prost să te audă pe tine, instructor, spunându-i "dacă nu schiezi bine, îți dau cu bățul la fund". Nu mai spun că nici măcar nu te va lua în serios pentru că știe bine că există pe lumea asta mulți adulți care, în lipsă de argumente, recurg la amenințări, doar-doar câștigă respect. Eu știu că e greu. O cunosc pe Ana și știu bine că poate fi sarcastică și chiar neplăcută. Dar chiar nu e nevoie să o aud plângând la telefon pentru că a fost făcută obraznică pentru o glumă prost înțeleasă si apoi amenințată că va fi pârâtă mamei. Măcar de m-ar fi sunat cineva, tot ar fi fost în regulă. Dar nu. E mult mai simplu să vorbim vrute și nevrute, că na, sunt copii și ce-or să ne facă acum?!

Eu înțeleg și poziția adultului exasperat. Eu însămi sunt pe poziția asta de multe ori. Ințeleg și faptul că există zile proaste și glume deplasate. Dar nu înțeleg cum poți să lucrezi cu copiii, dacă nu știi să te porți cu ei. De fapt, să fiu sinceră, înțeleg și asta. Pentru că așa e la noi, nu pentru că așa e normal. Dacă "a dormit bine, a mâncat tot (apropo, e absolut dezgustător să obligi pe cineva să termine tot din farfurie sub amenințarea că nu primește desert; nu mai spun că mi s-a cerut o listă de alimente pe care Ana nu le mănâncă și într-o zi a primit exact felurile cu pricina), a schiat, nu și-a rupt nimic și nu s-a îmbolnăvit" atunci tabăra a fost un succes. Poate pentru organizatori. Dar pentru copilul meu care a alunecat (ca bleaga, probabil) cu clăparii în picioare și s-a proptit cu capul de un zid, a fost trist să vadă că, deși plângea, nimeni nu a consolat-o, ba mai mult, a și fost certată că nu e atentă. Imi pare rău dacă am prea multe pretenții, dar eu am plătit nu ca să îi ocup zilele de vacanță cu sport și aer curat, ci în primul rând ca să îi ofer o săptămână de relaxare și de distracție. Pentru că asta vrem cu toții în timpul liber, așa-i?

Știu că vacanța s-a terminat. Dar vor mai fi și altele și orice greșeală poate fi îndreptată dacă se dorește. In rest, a fost bine. A mâncat, a dormit, a schiat, nu și-a rupt nimic și nici nu s-a îmbolnăvit.


sâmbătă, 4 februarie 2017

Corint Junior- biblioteca celor mici

Din seria "ce mai citesc copiii noștri atunci când nu stau pe telefon sau tabletă", am primit de la Corint Junior trei propuneri care, zic ei, ar merge pentru vârsta de 10-12 ani (Ana va face în curând 12). Cum pachetul abia ce-a venit de o zi, e prematur să vorbim despre succesul poveștilor la noi în casă. Ce pot însă să vă spun deja este că toate cele trei cărți arată foarte bine, au titluri care au făcut-o pe Ana să le răsfoiască pe loc și subiecte numai bune pentru un  copil de vârsta ei. Apropo, chiar dacă își zice rockeriță, a primit geacă de piele de la Moșu' și  petrece în oglindă cam tot atâta timp cât petrece la teme, Ana e încă copil în mintea ei, așa că iubește cărțile cu povești amuzante. Si cele trei par că răspund așteptărilor ei.


Hai să vă spun și câte ceva despre subiectele celor trei cărticele. Goana după cașcaval a britanicului Chris Mould povestește aventura unui mic echipaj de pirați (mic la propriu, e vorba despre niște omuleți) care trebuie să răscumpere cu cașcaval o pisicuță răpită de niște șoareci. Pentru asta, marinarii mărunței vor fi nevoiți să se aventureze în locul acela înghețat numit frigider.

Cu un titlu care îi va face pe numeroși școlari din România să viseze cu ochii deschiși, Puii de extraterestru mi-au răpit învățătoarea este, zice-se pe copertă, o poveste scrisă de Pamela Butchart, câștigătoare a premiului Blue Peter best story award (nu cunosc acest premiu, dar sunt sigură că e de bine). Vă citesc de pe copertă: "Izzy și prietenii ei sunt de-a dreptul uimiți când domnișoara Jones începe să fie drăguță cu ei. Până la urmă, ea este învățătoarea care zâmbea pe ascuns atunci când, mai demult, Maisie Miller cădea de pe scaun. Apoi, pe catedra ei a apărut un ursuleț de pluș care avea scris pe burtică: "ești grozavă"! Domnișoara Jones chiar nu e genul care să aibă un ursuleț de pluș. E mai degrabă genul care urăște- cățelușii- și- crede- că- pisicuțele- sunt- urâte. Și în momentul acela și-au dat seama ce se întâmplă- domnișoara Jones a devenit extraterestru. Iar acum încearcă să-i transforme și pe ei în extratereștri. Fugiți!!!"

 Cea de-a treia carte este de altfel cea care mi-a atras mie atenția de la bun început datorită ilustrațiilor semnate Gabriel Poenaru. Paradisul lui Mimi și Tibi este o cărticică scrisă de Ioan Antoci, cel care, în 2009, a luat premiul pentru cel mai bun scenariu din Europa Centrală și de Est la Festivalul de la Cannes cu scenariul Câinele japonez. In povestea de față, "monștrii din lumea virtuală invadează lumea reală pentru a o subjuga și a o distruge. Mimi, Prințesa Războinică și Tibi, Vânătorul de Monștri pornesc într-un război pe viață și pe moarte pentru salvarea lumii".

Așadar, trei titluri numai bune să umple timpul celor mici și să-i distreze cât noi, ăștia mari, ieșim un pic la aer, să vedem ce mai e nou prin Piață.



luni, 30 ianuarie 2017

O altfel de lecție de parenting

Am primit o lecție de parenting. Altfel de parenting. Dureros, sfâșietor de adevărat, dramatic până la sângerare interioară. Nu, nu est vorba de nicio conferință sau dezbatere. Ci de o piesă de teatru. Un spectacol de două ore jucat cap-coadă, fără pauză, ca-n viață, cu spectatorii pe scenă- iarăși, ca-n viață, căci din păcate, dramele noastre au de multe ori publicul lor, o piesă în doar patru personaje, suficiente însă să te dizloce sentimental cu totul.

Cu un titlu apăsător "Iadul este amintirea fără puterea de a mai schimba ceva", piesa este, de fapt, o piesă de dragoste. Doar că dragostea este personajul absent, cel care este așteptat, despre care se vorbește de la început până la sfârșit și care nu ajunge pe scenă. Două surori- una celebră, cealaltă cu o viață ratată și o mamă posesivă, cu o dragoste abuzivă, prost exprimată pentru că la rândul ei a fost prost iubită de propria-i mamă. Mama e doar una și e prezentă de la început până la sfârșit, cu bune și rele. Pentru fiecare rău de-al mamei, copilul se acuză și-și caută vină. Pentru fiecare vină, golul dinăuntru se cască și mai tare. Mama nu mă iubește. Nu suficient. Nu orice-ar fi. Nu pentru totdeauna. Nu cel mai tare. Nu doar pe mine. Atâtea spaime, atâtea goluri care neumplute sau ignorate provoacă drame și termină vieți. Indiferent de ce rezervă ele.

E un spectacol în doar cinci personaje și patru actrițe. Suficientă lume cât să umple o scenă cu veleități de tablou unde toate obiectele folosesc, iar muzica si lumina devin personaje. Pe afiș: Diana Gheorghian, Oana Ștefănescu, Liana Mărgineanu și Nicoleta Lefter, toate cu un joc la fel de impresionant ca și viața. Mai ales Diana Gheorghian.

Spectacolul se joacă pe scena Odeonului, de pe Calea Victoriei. De la 19h00. O să vă placă. Dar vă spun de pe acum că o să doară. Exact ca amintirile, fără puterea de a mai schimba ceva.


sâmbătă, 28 ianuarie 2017

Fuga

Merg în fața mea, fiecare cu ghiozdanul în spate, aidoma unei perechi de melci ce se târâie spre niciunde. Iși vorbesc. La început mai pe șopotite, apoi, uitând de mine, vocea le redevine normală.
- Tu când ai cea mai liberă zi? întreabă Ana mea.
In așteptarea răspunsului, se apucă și rupe absentă un țurțure dintr-un burlan.
- Păăăi, nu prea știu. Depinde și de teme, zice prietena.
Inarmată cu țurțurele ce-i picură la picioare, Ana continuă:
- Dar cea mai plină zi?
Timp de așteptare zero.
- Marțea. Am școală, apoi engleză, apoi dansuri. Ajung înapoi acasă foarte târziu. Tu?
A rupt țurțurele în două și acum, cu câte o bucată în fiecare mână, încearcă să lase urme în mormanele de zăpadă murdară de pe trotuar.
- Eu? M-am apucat să iau lecții de chitară.
Colega se oprește.
- Inveți muzică clasică?
-  Ce-ai fată?! Rock! Uite autobuzul, fugim?
- Păi și mama ta?
- Nu-ți fă griji, fuge mai repede decât ai crede!

sursa foto aici



 
Copyright 2013 Așa și-așa
Blog theme by BloggerThemes