Dimineața de astăzi
începuse bine.
Oamenii vorbeau despre ei,
despre alții,
făceau politică
și planuri de weekend.
Acasă la ea, mama dă drumul la radio
și curăță morcovi pentru supă.
E felul ei de a călători și de a se simți utilă.
Nu mai e mult și va veni iarna.
- Te bucuri, mamă, că o să ningă?
Intotdeauna ultima vacanță e cea mai frumoasă.
Ea vine la timp să o șteargă pe cea de dinainte
care, la rândul ei,
a îngropat până și amintirea celei care a fost.

vacanța

mama.

Și uite așa, uneori,
Parisul este mai bun decât Roma
Berlinul mai frumos ca Lisabona
Nu există o ordine,
ci doar oferte.
În mintea mea, orașele sunt ca amanții
Ultimul șterge tot
și câștigă.

- Ia zi, mamă, ce mai spun ăștia la radio?

În blocul de peste drum de blocul meu
(habar nu am de ce îi spun așa, nu eu l-am construit
nu eu l-am dorit, nu eu l-am ales, eu doar am venit și m-am instalat)
Vecinii își prăjesc  visele de peste noapte
În bucătăriile lor minuscule ca niște crematorii de păpuși,
Cu sau fără centrale proprii,
Unde cafea se face în diverse moduri
de parcă asta ar putea schimba ceva.
De dimineață
am aflat șapte motive pentru care
nutrebuiesănetememdecoronavirus
care este doar un alt virus cu niște litere în plus, o boală cu două prenume,
un fel de Ana-Maria a virușilor.
Am citit despre o promoție la bilete de avion,  o jurnalistă moartă în Tunisia,  o prietenă dată afară de la job, o carte a unei africance cu nume complicat, o reducere la noptiere
dacă aplici un cod promoțional.
N-o să-l aplic, e bine?
Eu o să beau expresso și o să mă uit la poze
cu Hugh Grant în tinerețe
imaginându-mi
că blocul de peste drum de al meu
nici măcar nu există.

E șapte și un sfert (de data asta chiar așa și este, nu am pus ora din burtă,
cum mai vezi prin cărți, filme și alte lucruri pline de imaginație).
Aștept să pleci, să pot întoarce zăvorul de două ori, clic, clic,
din hol voi fugi apoi, pe balcon (de fapt, voi face trei pași, așa de aproape e balconul și de mic, holul) și acolo, cu mâna stângă făcută gheară, îmi voi ține halatul strâns, în jurul gâtului
lăsându-mi liberă dreapta, să dau din ea,
just in case, poate te întorci și te uiți.
Mamateiubește, voi spune în gând
și tu o vei ști deja
pentru că noi
așa funcționăm în fiecare dimineață.
E ritualul nostru,
toate familiile au câte unul inventat de o mamă în criză de timp
sau pur și simplu, în criză.
În curând va veni vara,
iar pe balcon vom avea panseluțe, regina nopții
și flori din acelea mici și galbene care nu știu niciodată cum se numesc.
dar pe care le plantez în fiecare an
(pentru că și ele fac parte din felul nostru de a funcționa ca un tot),
Apoi, dezbrăcată de halatul aranjat în cutia de pe dulap,
aia pe care scrie: lucruri pentru iarnă,
Voi sta în pijama
trecându-mi prin păr
mâinile rămase libere.

În ceașca cu flori mari și roșii,
Adusă de tata tocmai din China
Cafeaua păstrează gustul bun
al lucrurilor calde
cu care îmi place
să-mi încep ziua.
Ce gust e ăsta?, m-ai întrebat.
În ultimul timp, întrebările tale
Taie aerul din cameră
ca niște aripi uriașe și frânte
ce se târăsc pe parchet
și pe care calc, cu grijă,
în fiecare dimineață,
nu cumva să le strivesc
cât timp le las
să-mi intre în carne.
- Într-o zi o să-ți aduc micul dejun la pat,
ai zis,
Iar aripile au foșnit
Și m-au gâdilat în talpă,
Cât timp tu ai plecat, grăbit,
să iei cafea
de la Starbucks.