marți, 5 august 2014

Atenţie, cade!

Ana îi spune doamna nebună. Când o vede se trage lângă mine şi din priviri caută un loc pe unde, la nevoie, ar putea să o zbughească. Cică în tinereţe ar fi fost o frumuseţe, dar şi-a nenorocit viaţa cu bună ştiinţă. Şi-a lăsat copilul de izbelişte ca să profite de tinereţe. Apoi, când asta s-a dus, s-a lăsat pradă alcoolului. Are o pisică birmaneză pe care o tunde şi o plimbă în lesă. Sau uneori doar o cară în braţe prin parc şi încearcă să atragă cu ea oamenii din jur, doar-doar are cu cine schimba o vorbă. Pe cei din bloc îi urăşte, aşa că atunci când nu-i înjură de mamă, îi bombardează de pe terasa blocului cu mici proiectile făcute din rahatul mâţei. A avut un iubit cu care s-a ţinut în ultimii ani. Ieşeau cu pisica în parcarea blocului, se aşezau pe câte o bordură şi până seara se îngropau în cutii de bere. El cerea bani pe care apoi nu ţi-i mai dădea înapoi. El obţinea bani cu împrumut pe care ajungeai să-i dai de multe ori de frică. Probabil că se şi droga. Probabil că era şi  violent. De multe ori, poliţia venea însoţită de Salvare. Coborau toţi trei. El pe targă, ea cu pisica la subraţ, bălăngănindu-se pe picioarele-i schiloade, cu faţa buhăită de băutură, cu pielea flască, înfăşurată în câte un capot răpciugos cu flori decolorate,  înjurându-l de mamă pentru că iar i se făcuse rău. Apoi, într-o zi, l-au coborât cu targa cu cearceaful tras până peste cap. Gata cu el. Supradoză sau stop cardiac sau dracu' ştie ce o fi avut. Ea a purtat negru vreo două zile, apoi a început să arunce iar cu biluţe din rahat de pisică. După  vreo câteva luni a adus un altul acasă. La fel ca primul, dar cu pielea mai deschisă şi cu părul alb în cap. La fel de ponosit ca primul, la fel de amărât şi cu respiraţia acră de la alcool. Se ţineau unul de altul pe stradă, îngropându-se pe caldarâm între cutii de bere şi păr de mâţă. Sâmbătă a venit poliţia şi Salvarea. L-au găsit în curtea din faţa blocului. S-a aruncat în gol. Sau poate că le face ea ceva de ăştia nu mai rezistă. Poate că nu e doar alcoolică. Poate că e şi periculoasă. Sau poate că pisica e turbată şi are o muşcătură mortală care te înnebuneşte şi te face să-ţi doreşti moartea. Sau poate nu s-a aruncat. Poate a căzut. Poate a avut doar ghinion și de aici o moarte tragică. Mister total. Vă ţin la curent! Să nu veniţi la mine, în vizită. E mai bine.



 P:S Copilul e în siguranţă, la ţară.


3 comentarii:

Merlin spunea...

Doamne feri ! nu te-ai gândit să te muţi ? şi eu am nişte vecini ciudaţi, f. probabil lume interlopă, dar apartamentul respectiv e închiriat şi mă gândesc că, teoretic, am şanse să scap, să plece de-acolo la un moment dat ...Dar la tine e chiar horror !

Ioana spunea...

Nebuni sunt peste tot. Noroc ca la mine, in bloc, e una singura.

Anonim spunea...

saraca femeie. pacat ca nu exista adaposturi sau organizatii care sa ofere suport psihologic acestor oameni.
Mihaela

 
Copyright 2011-2017 Așa și-așa
Blog theme by BloggerThemes