joi, 21 august 2014

Pa!

Gata, e mare. Sau așa mi se pare mie. Parcă ploile din vara asta ce tocmai trecu au udat-o și au crescut-o brusc și dintr-o dată. Mă gândeam la asta când aproape că se aruncase la picioarele mele, de bucurie că-i cumpăr ghetele. Negre, cu ținte, de rocker.
- Hai că-ți vin bine. Ți le iau că sunt frumoase!
- Mama, astea nu sunt frumoase. Sunt cool și le iubesc!

Cum o zice ea. Important este că sunt impermeabile. Scrie pe ele. Și acolo unde mergem trebuie să nu-i intre apă în galoși. Fiindcă acolo plouă mult. Am văzut și pe prognoză. Mi-au zis și prietenii la care vom sta. Am crescut un pic tensiunea, așa-i? Parcă vă aud "unde naiba pleacă asta iarăși?". Păi, dragii mei, m-am gândit că nu e vacanță stănceștiană dacă nu-l fixez bine pe soț la volan și nu-l pun să rămână așa preț de vreo...două mii de kilometri. De data asta vrem să ajungem până în Olanda și-n Belgia. Nu mult. Doar cât să dăm o raită, să vedem și noi cum e în partea aia de lume unde nu am ajuns vreodată, să bem bere, să mâncăm ciocolată (eu mai puțin că m-am cam dolofănit în ultimul timp), să mergem cu vaporașul, să ne holbăm la morile de vânt și la clădiri și catedrale, să ne vedem cu oameni de care ne e dor și apoi să o luăm înapoi, spre casă.

Așadar, cam peste două săptămâni din care una o să fie drumul (trei zile la dus, trei la întors), vă aștept cu impresii și sugestii despre "ce să faci cu copilul prin Benelux". Cu copilul mare, că deh, până acum o oră, stătea cu ta-su să facă playlist-ul pentru mașină. O să avem pe lângă jazz-ul nostru clasic, ceva Queen, Katy Perry, AC/DC, Adele- astea toate la cererea infantei, la care s-au adăugat niscaiva franțuzisme și portughisme de-ale mele de genul Stromae, Zaz, Mariza și spre disperarea soțului cântecele din Notre Dame de Paris, spectacolul ăla franco-canadian de prin 1998. Și da, am învățat versurile și da, am de gând să le cânt. Și da, încă sunt mai mare ca ea și n-are ce să-mi facă. Ha!

Gata, vă las. Mă duc să termin bagaje, să prind o lăcustă de-mi intră acum zece minute în casă și pe care nu vreau să o las captivă și să caut o pensiune pe lângă Regensburg unde să dormim o noapte. La final, iată și o poză. Cu ea și cizmele dumisale. A crescut, așa-i?



15 comentarii:

roșu vertical spunea...

Ai, mi-ai amintit de Dechiree si ce bine arata dansatorii aia! Bine, si Patrick Fiori. :)
Ma duc sa acultvad un pic piesa.

Misto ghete!

Ioana spunea...

Las' ca nici Garou nu era rau:))

Anonim spunea...

Prima data am crezut ca esti tu in foto...

Ioana spunea...

Ei, nici chiar asa:)

provinciala spunea...

dar esti chiar tu! picatura iti seamana. ca sa nu spun ca nici la capitolul atitudine nu parea sa stea rau.

drum bun si sa reveniti cu povesti frumoase si poze.

Orin spunea...

În primul rînd, drum bun, aveți grijă de voi, aștept să dați un semn în caz că vă opriți pe la Sighii la întoarcere.
Iar Ana... e o domnișoară deja! A crescut și e minitu!

Magda spunea...

De vizitat la Bruxelles, daca ajungeti, Muzeul instrumentelor muzicale: foarte, foarte simpatic si prietenos, poti sa asculti la fiecare instrument muzica specifica, plus o priveliste superba a orasului de la ultimul etaj.
Stiu ca e si un muzeu al benzilor desenate, dar l-am ratat:)

Anonim spunea...

Trebuie neaparat sa gusti ciocolata! Doar sa ai grija de unde o cumperi. Cel putin in Bruxelles in centru platesti ciocolata mai mult decat se merita.

Andreea

Ioana spunea...

Daca ajung, dau un semn.

Ioana spunea...

Merci de pont. Sa vedem ce timp avem.

Ioana spunea...

Am ochit chiar un muzeu al ciocolatei.

ileana spunea...

In Bruxelles lui Luca si Ilincai le-a placut la Technopolis si mai apoi la Parlamentarium. De chocolateriile din Grande Place nu mai zic... concediu placut si drum bun!

Ghindaa spunea...

Cum Ana ta e de varsta fetitei mele, abia astept relatarile. De fapt, jurnalul de vacanta.

Anonim spunea...

Daca te referi la muzeul ciocolatei care este in centru langa Grande Place eu as zice ca nu se merita. E mic, inghesuit, intunecat. Afli ceva informatii. bine, cred ca depinde de cat de multe stii despre ciocolata. Daca ajungi in Bruxelles da-mi un semn cu o zi - doua inainte. mi-ar face placere sa te intalnesc/cunosc.

Andreea

Lorelei spunea...

Da, clar a crescut. In pozele de mai demult era copil, aici deja are alura de domnisoara :).

 
Copyright 2011-2017 Așa și-așa
Blog theme by BloggerThemes