joi, 28 februarie 2013

Comentezi?! Foarte bine!

E lucru ştiut că orice fetiţă şi-a dorit măcar o dată-n viaţă să fie prinţesă. Mai ales de când cu mania Disney, posesoarele de rochiţe şi fustiţe au ajuns să viseze la zâne, prinţi, servitori, caleşti, baluri şi lucruri care nu au nici în clin nici în mânecă cu realitatea de zi cu zi. Ei bine, ţinând cont de asta şi de una bucată odraslă de sex feminin la mine acasă, m-am gândit că nu am cum să dau greş cu o carte cu coperţi roz şi cu un titlu atât de fetiţesco-copilăresc: Manualul prinţeselor de Hilke Rosenboom.

Şi totuşi, în spatele acestui titlu, cum treci de coperta roz, dai peste o poveste pentru fetiţe mai mari decât a mea. La cei aproape 8 ani ai săi, Ana nu a avut răbdare să citească cartea şi nici să-i fie citită. Şi asta pentru că nu a reuşit -- şi nici nu ar fi avut cum -- să se identifice cu personajele: patru fete de zece-unsprezece ani, provenind din familii cu probleme (una din protagoniste are o mamă în scaun cu rotile şi vorbeşte de Autoritatea Tutelară, alteia i-a plecat mama de acasă şi nu se ştie unde s-a dus, alta a fugit ea însăşi de acasă din pricina unor părinţi stricţi, iar cea de-a patra este prea puţin băgată în seamă de o familie numeroasă). Şi totuşi, pentru că au doar zece-unsprezece ani, cele patru prietene simt nevoia unui refugiu, ceva care să le ajute să evadeze şi să se simtă şi ele speciale cum sunt colegele lor de şcoală bogate, blonde şi cu haine în culori pastel.

Aşa că hotărăsc să devină nici mai mult, nici mai puţin decât prinţese, şi asta cu ajutorul unui manual al prinţeselor. O carte din care fetele găsesc doar 8 pagini uitate de cineva într-un scrin. Opt pagini pline de reguli, sfaturi şi constatări, unele amuzante, altele bine de ştiut chiar şi pentru o non prinţesă. Acţiunea cărţii începe propriu zis în momentul în care protagonistele o întâlnesc pe autoarea manualul, doamna Belle von W, cunoscută în oraş drept Anna Pech, o fostă prinţesă pe jumătate rusoaică, pe jumătate evreică, rămasă orfană şi care la paisprezece ani a fost adoptată de o familie de măcelari din Germania. Şi astfel aflăm că din dorinţa de a nu-şi uita complet dulcea existenţă de prinţesă s-a apucat şi a pus pe hârtie o serie de reguli de etichetă pentru cele ce sunt sau vor să se simtă de viţă nobilă.

Acum, după ce am închis şi cea de-a doua copertă roz, pot spune că la zece, unsprezece ani, cred că Ana va devora cartea. Şi nu pentru că ar fi genul de poveste de succes, ci pentru că are aerul unui jurnal plin de frământări şi confidenţe preadolescentine, cu poantă, cu mult dialog, cu personaje tipice pentru vârsta lor. Este genul de carte pe care la unsprezece ani o vrei în ghiozdan ca s-o citeşti în pauză.

Această recenzie se înscrie în campania vAlluntar, iniţiată de editura ALL în colaborare cu ROMSILVA cu scopul de a planta cât mai mulţi copaci în România. La 15 comentarii de-ale voastre, un nou pomişor va apărea în ţara noastră.

40 comentarii:

mara spunea...

Îmi plac cărțile cu personaje care provin din familii cu probleme, chiar și când sunt cărți pentru copii. Că-i ajută să vadă că nu e totul lapte-și-miere pe lumea asta.

Ioana spunea...

Good point, asa e, si cam asta arata si cartea!

Lavinia spunea...

ma bucur foarte foarte mult ca exista astfel de carti care ne ajuta sa invatam sa visam mai frumos alaturi de odraslele din dotare ! Multumim

http://eastraveller.wordpress.com/ spunea...

Suna misto. Genul de carte pe care nu m-ar deranja s-o am in geanta in pauza de prinz, chiar daca nu mai am 15 ani de mult:)

Alexandra Albu spunea...

Foarte frumos suna! Sa plantam, zic!

Ioana spunea...

Pentru eastraveller: daca eu am citit-o in vazul lumii, in troleibuz, poti sa o citesti si tu in pauza de pranz:)

Ioana spunea...

Merci si eu Lavinia si Alexandra!

Butterfree spunea...

o carte de genul asta am devorat si eu prin clasa a 4-a... sunt convinsa ca si Ana o va iubi:)

Ioana spunea...

Trei ani si i-o bag in ghiozdan:)

Anonim spunea...

O carte interesanta.

Anonim spunea...

foarte frumoasa initiativa :)

Mihaela spunea...

Dupa asa descriere, as citi-o si eu.

Ioana spunea...

Este o carte interesanta si pentru ca la sfarsit, te trezesti la cei 11,12 ani ai tai, ca ai invatat o sumedenie de chestii fara sa te piseze la cap parintii.

Lavinia spunea...

frumos ! chiar o sa o caut si eu :)

Orin spunea...

Mie îmi sună a carte pe care aș citi-o și eu! :) Pe băieții mei nu cred că i-ar prinde, poate varianta masculină!

Ioana spunea...

Lavinia,ti-o imprumut:)))

Mihaela, multumesc frumos!

Ioana spunea...

Haha, hai ca suntem culmea! Fetele noastre se joaca cu bakugani, iar noi citim carti cu printese:)Sa stii Orin ca si eu am lecturat-o in cateva ore, chiar mi-a placut!

ileana spunea...

Nu stiu daca vreau sa citesc aceasta carte inca, :)) dar cu siguranta Ilinca mea o sa vrea peste vreo cativa ani. Dar pot macar sa ajut la plantarea unui copac :)

Lavinia spunea...

ia sa-mi dai sa imi citesc seara ..ca tot ma culc la orele 21.00

Ioana spunea...

Vrei sa ti-o citesc eu?:))

Anonim spunea...

Un comentariu, pentru un copacel e un pret excelent! As dori ca si fiica mea de 2 ani jumate sa aiba sansa sa citeasca carti noi la 20 de ani, pe suport clasic, adica hartie!

Ioana spunea...

Corect! Sa plantam asadar!

Lavinia spunea...

daaaa Ioana !!! te rooog ! sunt cuminte si promit ca adorm repede !!! :))))

Stefy spunea...

Cred ca eu sunt exceptia care confirma regula. Nu mi-am dorit niciodata sa fiu printesa. In schimb, voiam sa devin muschetar, pompier, comandant de submarin sau parasutist. Pana la urma, m-am facut ziarist. Tot din zona senzatiilor tari.

Ioana spunea...

Suntem in aceeasi breasla!

Anonim spunea...

Si varianta masculina? Eu am 2 baietzei :)

Ioana spunea...

E pe drum. Cea de-a doua recenzie va fi exact la o carte pentru flacai! Nu stiu cum am facut, dar pe Ana mea nu am prea nimerit-o de de data asta.

monica spunea...

Până azi doar am citit. Dar dacă e vorba de plantat păduri dau şi "bună ziua" :)

Luminita spunea...

peste cativa ani, daca nu se schimba cu mult lucrurile, si hunii o s-o devoreze. ei deja se vad printese :))))))
astept si varianta pentru flacai, totusi :D

Andrei Sarban spunea...

30!
Inca un copaaac!
Andrei

hoi polloi spunea...

Mi-ar fi placut sa citesc o astfel de carte pe la 11-12 ani.

Ioana spunea...

Monica, buna ziua si tie si te mai astept:))

Da Andrei, plantam de zor!

Hoi Polloi: exact, pe la 11-12, era ideal!

AndreeaG spunea...

Hehe ... avem si noi cartea, luata de Craciun. Nu am aprofundat prea tare, inainte sa o iau, ca altfel mi-as fi dat seama ca nu-i pt printesa mea, de 5 ani, dar mie mi-a placut :D
O sa-i placa si ei, dar tot asa, mai peste 5 ani, sa fim noi sanatosi pana atunci! :)

Ioana spunea...

Pai da, si eu am pus-o la pastrare:)

Orin spunea...

Aștept și recenzia celei de-a doua cărți, chiar mi-ar plăcea să le iau ceva nou puștilor, poate așa citește și Arin mai cu drag! ;)

Ioana spunea...

Sa stii ca se anunta faina cea de-a doua carte! Revin cu detalii saptamana viitoare!

Gabriela spunea...

Si pe lista noastra e cartea asta, dar mai asteptam cativa ani, e mica printesa inca.

Ana M spunea...

Foarte interesanta cartea, e buna de pus de lista pentru anii ce vor veni.
Dar totusi ma ingrijoreaza ca nu-mi mai aduc aminte ce-mi placea mie la 11 ani :).

copilarim spunea...

Cartile pentru copii sunt uneori dificile si pentru adulti:).

Mi-ar placea sa o citesc. Sunt curioasa ce reguli si "retete" inventau fetitele..:)

Spor la plantat copaci sa avem!

Rux

alexa spunea...

E buna in caz ca voi avea o fata.

 
Copyright 2011-2017 Așa și-așa
Blog theme by BloggerThemes