vineri, 30 iunie 2017

Opt zile de Madrid

Știți vorba aia cu toate lucrurile bune care au un sfârșit? Așa și cu vacanța noastră la Madrid. Căci după opt zile de sejur spaniol, ne-am întors și noi în capitala mumă, la fix ca să asistăm la noile giumbușlucuri politice ale pesedeului. Dar, decât să ne întristăm, mai bine un cântec vesel să cântăm și să vă povestesc un pic despre Madridul cu copilul.

In primul rând, dacă vă bate gândul să ajungeți prin capitala Spaniei, vedeți că Taromul are promoții la început de primăvară și biletele de avion ne-au costat 90 de euro de căciulă. Sigur, mai mult decât un low cost, dar orele de zbor sunt ok și la aeroport se ajunge direct cu metroul și se coboară la Terminalul 1 (asta nu v-o spun ca pe un avantaj, ci ca să știți pe unde să o luați)

Pentru cazare, am apelat încă o dată la airbnb și am găsit un apartamențel la câteva minute de o stație de metrou, într-un complex rezidențial, cu restaurante și supermarketuri în apropiere. Confortul...hai să zicem că a fost la limită. Patul era de fapt o canapea extensibilă, iar pernele erau d-alea decorative și deci tari și incomode. Dar, am avut o bucătărioară, un frigider, micro-unde, wifi, totul pentru 40 de euro pe noapte. In plus, complexul avea o piscină unde ni s-a explicat că nu avem cum să mergem decât însoțite de proprietar care, din păcate, nu avea timp. Zici tu? mi-am spus în gând. Stai așa, că eu vin din România unde leit motivul vieții este "descurcă-te". Așa că am fost în oraș, i-am luat copilei costum de baie și astfel echipată am dus-o la piscină și am negociat cu paznicul de acolo până a primit-o și pe ea. Adevărul este că era crud pentru Ana să stea în fiecare secundă cu piscina aia sub ochi, plină de copii și să nu poată să intre și ea.

Să revenim însă la Madrid. In mintea mea, orașul ăsta era mai degrabă monumental și impunător, decât vesel și viu. M-am înșelat. Pe cât este de monumental, pe atât este de plin de viață. Primul lucru care m-a frapat a fost arhitectura urbană, ca să-i zic așa. Cu alte cuvinte, ce blocuri frumoase au ăștia, dom'ne! Și nu vorbesc doar de cele din centru, multe din ele foste palate, ci de imobile din cartiere mai puțin turistice! Apoi, tot pe lista de mirări: ce plin este orașul ăsta!  Și mai ales ce plin devine de la 22h00 încolo! Eu înțeleg că e cald- noi am prins temperaturi de patruzeci de grade- dar nu prea m-am lămurit cum muncesc spaniolii ăștia dacă de la zece seara încolo, ei încep să se forfotească prin tot centrul. E drept că pentru un pic de culoare, noi am prins și orașul în săptămâna cu World Pride 2017, ceea ce i-a permis Anei să vadă pe viu cum este să trăiești într-o lume unde toleranța nu e doar la nivel discursiv. Și credeți-mă că nu am văzut nicio mămăică să-și scuipe în sân când mai trecea vreun cuplu homosexual, ținându-se de mână.

Să trecem acum și la partea turistică. Din start o să vă spun că eu și infanta suntem două fricoase, așa că nu am fost la niciun parc de aventuri pentru că nu ne interesează subiectul. Dar, dacă sunteți fani adrenalină, puteți încerca Parque de Attracciones sau Warner Brothers Park. Noi am fost la Zoo unde, vă avertizez, biletele de intrare ne-au dus spre cincizeci  de euro că dacă știam, sigur nu acceptam ideea. Oricum, în banii ăștia, aveți și niște reprezentații cu animale: cu un leu de mare, cu delfini și papagali. Luați-vă apă la voi apă și sandviciuri pentru că din cele cinci cârciumi existente, doar două sunt funcționale și una este exact la intrare.

Zoo

Am fost la Prado. Chiar dacă Ana are 12 ani, nu s-a omorât prea tare după pictorii renascentiști și flamanzi. I-a plăcut însă perioada neagră a lui Goya și prăjitura de la cafeteria muzeului. Apoi, de acolo, am fost în Grădina botanică- foarte mare și frumoasă- unde, ca să facem totuși ceva că doar nu ne-on plimba așa, fără rost, ne-am stropit cu apa din fântâni. După-amiaza am rămas în cartier și am dat o raită prin Parque del Retiro, un fel de Herăstrău gigantic de 125 hectare, din care am ieșit după vreo oră și jumătate de sete și de foame. Apropo de asta, în Madrid se mănâncă bine și relativ ieftin față de alte capitale europeene. Un hamburger cu cartofi prăjiți (da, știu, copiii ăștia care nu știu să aprecieze mâncarea adevărată) era cam 10-12 euro, o paella era vreo 9, tapasurile undeva la 5-7 euro, o bere nesimțit de mică (un păhărel) costa între 2 și 3 euro, un pahar de Sangria vreo 5 și celebrii churros cu cana de ciocolată aferentă erau în jur de 4 euro. Fiți atenți, dacă ajungeți prin zonă, neapărat să mergeți la Ciocolateria San Gines pentru churros. Cuvintele sunt de prisos, atât sunt de buni. Pentru tapas, cel mai frumos loc este Mercado San Miguel, doar că, atenție, prețurile sunt mari. Eu nu m-am îndurat să dau 4 euro pe o prăjiturică. Insă locul este fantastic și aproape de Plaza Mayor.

La Museo del Jamon
 De altfel, dacă vreți să luați doar un pic pulsul orașului până să începeți să intrați în muzee și catedrale, o idee ar fi să luați metroul până la Banco de Espana și apoi să o luați la pas pe Grand Via până la Plaza del Callao și mai departe să vă duceți spre Puerta del Sol și de acolo pe Calle Mayor până la Plaza Mayor. Dacă vă țin picioarele, puteți continua pe Calle Mayor până la intersecția cu Calle del Bailen unde se află Palatul Regal. Madridul e frumos de bătut la pas și chiar dacă nu aveți timp și chef de muzee, strada oferă suficient de multe distracții. Oamenii sunt gălăgioși, zâmbesc mult, par să se distreze și sunt absolut deficitari la capitolul limbi străine. Adică nada. Singurele persoane cu care am reușit să comunicăm în engleză s-au dovedit ulterior a fi români. In rest, am făcut febră musculară de cât am vorbit!

 Dacă muzeul Prado nu a impresionat-o prea tare, Ana a rămas vrăjită de muzeul de artă contemporană Reina Sofia unde găsiți expusă celebra Guernica a lui Picasso. Dar nu numai. Sunt tablouri superbe semnate Dali, Miro, Angeles Santos și bineînțeles Picasso care au făcut-o pe fie-mea să se intereseze brusc de cubism și suprarealism. Am văzut chiar și un Victor Brauner. Dacă muzeul acesta i-a plăcut în mod special, despre Palatul regal, copila a declarat că-i aduce aminte de un bufet suedez: are toate stilurile amestecate! N-aș spune că e chiar așa, dar este un stil baroc cu elemente rococo ceea ce îl face foarte încărcat.

Palacio Real
 Un muzeu care ne-a fost recomandat și care e special prin faptul că oferă un aer intim este Muzeul Romantismului din cartierul Chuecca. Dacă stați suficient de multe zile în Madrid, puneți-l pe listă, mai ales că după orele 14h00, se vizitează gratuit. Apropo de asta, multe monumente sunt gratuite după orele 18h00, dar atenție, și cozile sunt pe măsură!

Pentru că am stat în Madrid opt zile, timpul ne-a permis să facem și trei excursii. Prima era planificată încă de la București și anume la Toledo. Se ajunge ușor, cu un autocar care face cam o oră, iar biletul dus-întors este undeva la 9 euro și cursele sunt din jumătate în jumătate de oră. Vă las aici un link cu informații, în caz că vă interesează subiectul. Ce ziceți? Dacă merită drumul? Oameni buni, este atât de frumos orașul acela că nici nu știu dacă nu cumva mi-a plăcut mai mult ca Madridul. Noi am stat vreo șase ore și l-am văzut pe repede-nainte, la patruzeci de grade, așa că am abandonat lupta cu canicula pe la 17h00 când am decis să ne întoarcem la Madrid. Este un orășel medieval cu străduțe întortocheate, cu clădiri pline de farmec, cu magazine de artizani, cu cârciumi pitorești și mai ales cu cea mai frumoasă catedrală pe care am văzut-o vreodată. Cred că doar Domul din Florența și Mont Saint Michel m-au mai impresionat așa de tare.

stradă
 A doua ieșire din Madrid a fost gândită pentru Ana, pentru că a presupus o călătorie de vreo oră cu un trenuleț de pe timpuri care ne-a dus la Aranjuez, o localitate la 40 de kilometri de Madrid inclusă în patrimoniul UNESCO. Cunoscut sub numele de Tren de la Fresa- Trenul căpșunii- trenulețul mai sus numit circulă în fiecare weekend între 29 aprilie și 29 octombrie și reface, practic, primul traseu feroviar spaniol. Există mai multe tipuri de bilete- noi l-am luat pe cel mai ieftin și apoi am vizitat ce era de vizitat pe barba noastră, ca să nu depindem de grupuri. Celebru pentru culturile de căpșuni (de aici și numele trenului în care pasagerii primesc, la plecare, o casoletă cu căpșuni), Aranjuez are un palat frumos, dar mai ales niște grădini fabuloase, cu fântâni arteziene, cu copaci seculari, cu statui și cu kilometri întregi de alei pe care noi nu am reușit să-i dovedim. Ce am reușit însă să facem a fost să găsim un restaurant care avea o promoție în ziua respectivă: tot meniul la un euro. Inutil să vă spun că ne-am întors în trei rânduri acolo să mai mâncăm câte ceva.

Aranjuez- noi două prin pomi
 Ultima zi a vacanței am plecat la Segovia, un oraș la o oră și jumătate de mers cu autocarul de Madrid sau la 35 de minute de mers cu trenul, doar că prețul biletelor este dublu. Orașul este celebru pentru apeductul roman lung de vreo șapte sute și ceva de metri și înalt de 29, pentru catedrala sa (mult mai puțin impresionantă decât cea din Toledo) și pentru Alcazar- un castel medieval cu o colecție impresionantă de armuri. Copiilor, mai ales băieților, le va plăcea cu siguranță.

Alcazar din Segovia
 Dacă ați ajuns la Madrid cu Taromul, vedeți că zborul la întoarcere e la 12h15. Totuși, duceți-vă din timp la aeroport pentru că se stă destul de mult la cozi și merge greu din cauza numărului mare de minori care sunt trimiși singuri, în România. Apropo de transport: o cartelă cu 10 călătorii e 12 euro, iar pentru aeroport trebuie să vă mai cumpărați un bilet de 3 euro care vă va permite ieșirea din metrou.

Cam asta ar fi, dragii mei. Deși sfârșitul lunii iunie a fost o alegere destul de curajoasă dat fiind temperaturile ridicate (nu m-am așteptat însă la asemenea caniculă), totuși am avut bafta să picăm peste perioada de reduceri. Si da, chiar și pentru cei care nu sunt disperați cu shoppingul, tot a fost tentant să intrăm în magazine. Au haine mai ieftine decât Sangria! Și uneori de o calitate mai bună decât celebra băutură care, în anumitre localuri, îți era servită cu o cantitate rușinos de mare de zahăr. Inutil să vă spun să evitați cârciumile turistice unde mâncarea e proastă și puțină, chiar dacă prețurile par prietenoase.

Cam asta ar fi despre Madrid. Vă pupă mama și vă las cu niște poze. Hasta luego! (v-am zis că ăștia nu știu limbi străine, așa că a trebuit să mă descurc- deh, ca tot românul).
Segovia în spate, noi in față

Plaza Mayor și cu noi

4 comentarii:

Nicoleta Ababei spunea...

Eu iubesc Madridul! Cel mai mult am stat acolo 2 saptamani si am fost de vreo 4 ori! Cand am citit articolul tau am retrait niste clipe minunate! Parca am fost si eu acolo cu voi! Locul meu preferat e parculetul de langa muzeul Prado, cu scaile catre biserica dar si piata San Miguel! La shopping pe Gran via...ce mai viata! :) Mi-a placut tare mult articolul tau!

Ioana spunea...

Mă bucur că am reusit sa te fac să retrăiesti niste momente frumoase

Anonim spunea...

m-am bucurat că am citit articolul tău. având mama în Madrid, am fost acolo de multe ori, iarna, vara, am stat și câte o lună, la un moment dat m-am plictisit de el, așa că am decis să nu mai merg. anul trecut mi-am trimis copilul singur, pentru că mie mi se părea banal. acum, ea tot insista să mergem și răspunsul era evident - nu. tot intrând în atmosfera pe care ai descris-o mi-am dat seama că mi-e cam dor de Madrid... cred că o să te pupe mama de te albește... :-)

Ioana spunea...

Haha! Salutari mamei:)

 
Copyright 2011-2017 Așa și-așa
Blog theme by BloggerThemes