Gata. O făcurăm și pe asta. Am fost la concert Aerosmith, la Berlin, cadou de ziua ei. Sunteți curioși cum reacționează o copilă de 12 ani când apare Steven Tyler pe scenă? Ei bine, don'șoara s-a urcat în picioare pe bancă și cu mâinile pâlnie la gură a început să răcnească din toți rărunchii: I loooove youuuuu! OMG, you are fucking amaziiiiing! A cântat tot playlistul spre uimirea celor din jur și încântarea mea, că deh, cine mai are copchil ca al meu?! A plâns, a dansat, a urlat, bref, mi-a plăcut mult cum face, așa că o mai iau cu mine. Totul e să mă mai accepte ea. Deși, m-am comportat exemplar: am urlat cot la cot cu ea, am cântat mai puțin, dar am dansat mai mult.

Steveeeeen, you are fucking amazing!

Așadar, ați prins ideea: am fost la Berlin, să-i vedem pe cei de la Aerosmith care s-au reunit pentru un turneu de adio, căci gata, au decis să iasă la pensie. Si pentru că nu mai fusesem niciodată în capitala Germaniei, am profitat să bifăm niscaiva chestii pe repede-nainte. Am stat cu totul două zile jumătate: de luni, la prânz, până miercuri la prânz, dar am avut timp să facem destule. In prima zi, am decis să luăm un pic pulsul orașului. Așa că am coborât din metrou în buricul târgului, în Potsdamer Platz, cu clădirile ei moderne și după ce am căscat un pic ochii în stânga și-n dreapta, am fost până la Checkpoint Charlie, fără însă să intrăm și în Muzeului Zidului. De acolo am plecat spre Poarta Brandenburg și apoi, mai departe către Reichstag, Under den Linden și piața Gendarmenmarkt cu cele două catedrale în oglindă- germană și franceză între care se află una din cele mai mari săli de concerte, Schauspielhaus. Apoi, după o bere și un suc, am plecat către Schenenviertel sau cartierul evreiesc, foarte animat la orele serii când canicula se mai domolise un pic. Căci am uitat să vă spun: am prins căldura naibii! 30 de grade și un soare care te frigea prin blugi, făcându-i să se lipească și mai rău de piele. Normal că, cu această ocazie, am răcit groaznic. Noroc că aveam la mine niște paracetamol.

In cartierul evreiesc

 Rămăsesem la plimbarea noastră. Spre seară, ne-am tras spre malul gârlei, adică al Spree-ului ca să vedem în toată splendoarea asfințitului Domul din Berlin și insula Muzeelor. La miezul nopții am căzut răpuse. A doua zi de dimineață. am cedat insistențelor Anei și ne-am dus la Zoo. Nu am ce să vă spun, decât că e o zoo ca oricare zoo din Occident. Animale bine îngrijite, spații relativ generoase, iar speciile pașnice nu au gard. Teoretic, ai putea să mergi să mângâi o antilopă pe cap, dacă vrei. Patrupedele de fermă pot fi atinse, mai puțin iepurii. Cel mai mult ne-a plăcut familia de hipopotami și niște vidre care stăteau la soare și se mângâiau tacticos pe burtă. De la Zoo am luat-o pe Kurfurstendamm- un fel de rue de Rivoli berlinez plină ochi de magazine și ne-am oprit să mâncăm într-un fel de împinge-tava foarte fain unde am zăbovit o oră și ceva pentru că afară se pornise o furtună grozavă, cu perdea de apă. După masă, cu burțile pline, am fost la Alexanderplatz și de acolo pe insula Muzeelor unde am apucat să vedem pe fugă Altes Museum și Neues Museum. Ambele merită din plin, mai ales pentru copiii mai mărișori, pasionați cum este a mea de Antichitate, de mitologie, de legendele Olimpului. Si da, bustul lui Nefertiti est într-adevăr impresionant. Dar nu numai el. Toate colecțiile acelea de amfore grecești, de bijuterii, de statui, de sarcofage, de divinități, de porți, de monede, bref, eu cu Ana am decis că data viitoare (căci am vrea să revenim), vom aloca o zi întreagă insulei Muzeelor.

Berliner Dom in fundal si capul copilei in prim plan

Pe la ora șase ne-am dus către stadion unde urma să fie concertul. Care, deși era prevăzut să înceapă la 19h00, a început abia spre 21h00, spre disperarea Anei care începuse să se întrebe dacă nu i s-o fi făcut rău lui nea Steven. Intre timp, începuse și ploaia, noroc cu  gagicuța de lângă noi- o tatuată, plină de piercinguri- care s-a dus să-și cumpere pentru ea și boyfriendul din dotare niște pelerine de plastic de unică folosință și ne-a luat și nouă două bucăți. Despre concert, ce să vă zic? Că nu înțeleg cum pot oamenii ăștia să facă show-ul pe care l-au făcut la 65 de ani?! Absolut remarcabil. Chiar că they are fucking amazing. Au cântat toate hit-urile lor, da, da, și Crazy și Dream On și preferatele mele I don't want to miss a thing, Janie's got a gun și Livin' on the Edge. De terminat, s-a terminat spre 23h00. Astfel încât am reușit să ne culcăm după miezul nopții. Frânte, dar fericite. Mai ales Ana care tot drumul către casă își vorbea sieși nu-mi vine să cred că erau acolo, pe scenă, nu-mi vine să cred!

Steven Tyler pe pian

Ultima jumătate de zi am petrecut-o la East Side Gallery (merită un drum), iar de acolo m-am luat după un ghid al Berlinului și am ajuns în cartierul Kreuzberg care este plin de musulmani și de restaurante cu specific. Așadar am mâncat la niște arabi, am dat o tură de cartier și din păcate, a trebuit să ne întoarcem la hotel, să ne luăm valiza și să purcedem către aeroport. Dacă aș mai fi avut o zi, mi-ar fi plăcut să văd castelul Charlottenburg (ceva mă face să cred că e un fel de Versailles) și să fac un tur cu vaporașul pe Spree. Dacă aș mai fi avut încă o zi, probabil că aș fi încercat să ajung să văd castelul și domeniul Sanssouci. Nu am fost la Monumentul Holocaustului pentru că eram cu Ana și aceasta excursie era cadoul de ziua ei și chiar am vrut să nu o perturb. Mai ales că e destul de sensibilă și se emoționează foarte ușor.

Ca și atmosferă, Berlinul e un amestec de "de toate". Mi se pare că există părți care seamănă bine cu Bucureștiul și chiar și oamenii sunt, vorba Anei , "ca noi". Nu mi s-a părut că au aerul acela diferit, al celor din Vest. M-a surprins că în două sau chiar trei rânduri nu am putut plăti cu card în localuri. Altfel, prețurile sunt destul de rezonabile față de Paris, de exemplu, sau chiar de Viena. In medie, cheltuiam cam 20-30 de euro la o masă cu tot cu băuturi, cafea și desert. Se putea însă mânca bine și pe stradă. Oamenii sunt drăguți și te ajută. Personal, am interacționat la greu cu ei pentru că recunosc, sunt incapabilă să mă descurc cu harta, așa că mă văd nevoită să întreb.

Bere și cultură

 Hotelul unde am stat era aproape de metrou, camera era mare, baia la fel, micul dejun a fost peste așteptări, iar prețul de 117 euro pe două nopți cu MD inclus, mi s-a părut mai mult decât corect. Singurul minus: nu are AC, iar ferestrele dau spre stradă. In rest, mie mi-a plăcut. In plus, cartierul e foarte safe, cu multe cârciumi și cafenele și lângă stația de metrou cu linie directă către aeroportul Schonefeld.

Așadar, una peste alta, Berlinul m-a impresionat plăcut. O să mai mergem, mai ales că zboară Ryanair-ul și deci, biletele de avion sunt chiar ieftine. Apropo de transport, am luat o cartela pentru amândouă (e un fel de family pass) pe zi, pentru toate mijloacele de transport în comun pe care am dat 7 euro. Asadar cu 21 de euro (trei cartele) am alergat în toate părțile. Copiii au gratuități la muzee și grație legitimației mele de presă, am intrat și eu moca de vreo două ori.

Acum vă las, că mă duc să fac bagaje. Dăm o fugă până la Iași. Știu, sunt incorigibilă. Dar nu am stare. Povestim când ne întoarcem. Până atunci, să fiți cuminți!Apropo, trenul până la Iași e mai scump ca avionul până la Berlin. Si face și 6 ore.