Profit de faptul că știu că, mai nou, aruncă din când în când un ochi pe blog- de altfel, am de gând să-i rezerv un spațiu, undeva, pe aici, că prea scrie bine- și să spun ce nu am apucat să-i spun în față.
Voi trece elegant peste partea cu "eu mă duc la muncă și apoi vin acasă și o iau de la capăt" pentru că e suficient să-mi imaginez ochii ei dați peste cap că îmi piere cheful, și voi trece direct, la aspectele aparent minore care decurg strict din faptul că eu sunt părinte de elev și, ce să vezi, asta nu e întotdeauna vesel.
Să luăm exemplul trezitului de dimineață. Că tu ai ore, înțeleg. Dar eu, eu ce vină am că tu începi cursurile la 8 a.m, să zicem și că deci, mă văd nevoită să mă trezesc cu noaptea-n cap pentru a te pregăti, iar dacă ești mic, pentru a merge cu tine până la școală, hm?
Să presupunem acum, că nu ești așa de mic. Ba chiar că ești mare și că mergi singur. Și chiar că înveți după-amiaza, așa că ne trezim cu toții mai târziu. Nu-i nimic, nici aici nu e totul în avantajul meu. Pentru că intervine foiletonul "casoleta". In fiecare zi, eu îmi pun aceeași întrebare: ce să-i mai pun de mâncare alei mele, pentru școală, ținând cont că are pauzele de cinci minute, nu mănâncă pâine, pleacă la 11h00 de acasă și se întoarce spre 17h30? De când fiică-mea învață după-amiază, casoleta a ajuns pe lista scurtă a motivelor pentru care abia aștept vacanța.
Hai să vorbim și de teme, vrei?! Nu fă ochii mari, pentru că, chiar dacă sunt ale tale și pare că eu, ca om mare, odată întors acasă, de la serviciu, pot să mă trântesc pe canapea, și să zac cu ochii la seriale, de fapt, stresul este și al meu. Ți le-ai făcut, ai înțeles, ia arată-mi-le și mie, cum adică te duci cu ele nefăcute, hai să vedem împreună, iată doar câteva întrebări care se aud, în fiecare seară, cam din toate casele unde locuiesc copii de școală. O să mă întrebi de ce nu pot să am încredere în tine că te descurci și fără mine și să încetez să te mai controlez. O să-ți răspund că e greu, că încerc și că o să vezi și tu când vei fi părinte. Până atunci, pot doar să-ți spun că e în fișa postului să mă stresez și da, temele sunt obligatorii. (iar în cazul Anei mele, chiar nu sunt multe) și nu, nu e bine să ți le faci în pauze. Bine, fie, poți pe alea la Tehnologie.
Lista continuă cu discuțiile pe WhatsApp din grupul de părinți. Alea care încep, în forță, încă din prima zi de după vacanță și o țin așa, tot trimestrul. Alea pe care încerci să le ignori, să le tai sunetul, dar pe care tot ajungi să le urmărești pentru că, printre mulțumesc-uri, la mulți ani-uri și fie ca-uri, se strecoară din când în când și câte-o informație. De exemplu, despre vreun curs sau vreun atelier unde locurile sunt întotdeauna limitate și unde, dacă tu nu ajungi, eu voi fi de vină.
Mai am? Mai am: vin olimpiadele. Ce înseamnă asta? Da, da, că tu ai de învățat, pentru că, ca un făcut, te-ai decis singură-singurică să mergi la vreo patru, cu totul. Bineînțeles că niciuna dintre ele nu va fi aproape de casă și bineînțeles că toate vor avea loc sâmbăta de dimineață. Normal că ne vom trezi împreună, normal că te voi duce până acolo și apoi, te voi aștepta să te și aduc înapoi, acasă. Normal.
Și dacă tot am vorbit de olimpiade, hai să vedem și restul listei de activități. Că o fi cursul de limbi străine, ăla de teatru sau mai știu eu ce meditație, un lucru e cert: nu sunt ale tale, ci ale noastre. Toate familiile ajung să-și organizeze viața în funcție de programul tău. N-am spus că e vina ta, ci doar că așa e.
O să mă opresc aici. E suficient pentru a mă deprima că mâine o luăm de la capăt. Las, însă, lista deschisă și invit părinții să adauge dacă mai au idei și copiii s-o citească, dacă au nemulțumiri și cred că a fi adult e cool.
Și dacă aveți idei de "pachețel" fără pâine, care poate fi mâncat în câteva minute, vă mulțumesc anticipat.
10 comentarii:
În cazul meu, mamă a doi băieți unul elev de liceu în clasa a X-a și unul în clasa pregătitoare, stresurile sunt multe. În primul rând noi locuim la 30 de km. distaniță de București, dar copiii mei învață în oraș ( așa cum și noi lucrăm în oraș) .Nu , nu facem naveta cu mașina decât pe o porțiune de 2,5 km, cât avem până la gară, deoarece pe Dn1 traficul este la orice oră extrem de aglomerat și ar dura mai mult.
Dar să revenim la stresurile legate de ziua de mâine și de cele ce vor urma până la următoarea vacanță.
În primul rând trezitul de dimineață, la 6.10. "Mai stau un pic" e deja lait motivul dimineților mele... Apoi amândoi intră în baie să spele (trebuie să mă asigur că dinții sunt spălați bine. Îmbrăcatul .Cel mare se îmbracă singur ,(evident), dar trebuie să-l zoresc să plece (el merge cu cineva cu mașina și nu îmi place să se lase așteptat). Cel mic trebuie ajutat, depinde de dimineață, uneori mai mult alteori mai puțin. Apoi, drumul spre școală: ne suim în tren,dar trebuie să găsim loc la geam, apoi, mai citim fișele sau vorbim. Uneori, are o problemă cu orarul din ziua respectivă, sau cu afterul, sau cu somnul de la after. Are opțional și trebuie să-i reamintesc să fie cuminte.
Îl las la școală, și mă îndrept spre muncă, dar printre activitățile de serviciu îmi fac timp și urmăresc grupurile de wats up,cel de la clasele și cel al părinților. Pe la orele 14,15, încep să astept telefonul de "am ajuns acasă mami",de la cel mare. Și urmează discuții, ce ai făcut azi la care eternul "bine" mă scoate din minți de fiecare dată. Dar...trebuie să fiu calmă să aflu ce a făcut, pentru că nu cumva adolescentul meu să o ia pe căi greșite și eu să nu-mi dau seama. Oricum îmi e teamă că se poate întâmpla ceva,dar încerc să preîntîmpin prin discuții.
Apoi ai teme, fă-ți temele, și iar afurisitul de mai "stau puțin și mă apuc". Trebuie să țin minte profesori,atitudini de profesori colegi,teme ce au de făcut. La cel muc deocamdată e puțin mai simultan din acest punct de vedere, (are o doamnă învățătoare foarte implicată și care comunică extrem de bine cu noi),dar adaptarea din clasa pregătitoare se face cu pas. Încă îmi e teamă de vre-un posibil "Nu mai vreau să merg la școală ".Și apoi, să înveți să scrie și să citești, nu e floare la ureche.
Când reușim să ajungem toți acasă (în jurul orei 18.00,cel mai târziu) trebuie să combin activitățile de controlor de caiete, de teme și de lecții, poezii ce trebuie învățate,cu activitățile casnice cum ar fi pregătire cinei, aranjatul rufelor, spălat,etc.
Apoi, discuții despre sendvischurile, de a doua zi care de cele mai multe ori, diferă, unul vrea cu pâine prăjită, celălalt le vrea băgare în aparat, unul vrea cașcaval, celălalt nu și tot așa.
Apoi ce mare are seri în care iese pe afară (întrebări, unde cu cine,cât stai). Cel mic ar vrea să stea mai mult pe telefon și avem discuții în care îi explicăm de ce nu se poate.
Da,este adevărat că unele dintre cele enumerate se întâmplă nu doar în timpul perioadei în care merg la școală, dar toate acestea fac parte dintr-un job full-time al oricărui părinte.
Ioana, ca raspuns la inebarea din ultimul paragraf: frittata. In care pui ce legume vrei, sunca, brinzeturi etc. Eu le incep pe aragaz si le termin un cuptor. Avanatjul e ca le poti taia - felii, cuburi etc. Daca 'nu maninca piine' inseamna doar ca nu vrea sandvis, mai poti incerca cu wraps - foi de tortilla ori pita bread in care resturi de friptura, frunze, fisii de morcov, felii de castravete, ceva sos si rulezi. Ori pui scrambled eggs si niste felii de avocado. Ori crema de brinza si somon. Mai poti face quiche/ tarte si isi ia o felie ori doua - isi pastreaza forma destul de bine, mai adaugi niste legume feliate/bucatite alaturi daca vrea.
Recunosc ca astea nu-s idei de parinte, ci doar din pachetul meu de serviciu. Cind eram la scoala si aveam ore dupa-amiaza, mincam prinzul (ori ceva satios) inainte de a pleca de acasa. La scoala aveam doar un mar si chestii de rontait (placinta, saratele, covrigei, etc.). Mincam iar o masa principala cind ma intorceam.
Carmen, dupa ce ti-am citit fisa postului, brusc ma simt mult mai bine:) Vai de capul tau, ca sa zic asa!
Paula, merci mult. Am notat si o sa ma apuc de treaba. Nu stiam ca frittata aia se poate termina in cuptor. (oare se poate face doar in cuptor, fara prajit deloc, in ulei?). Ana pleaca in jur de 11h00 la scoala, cam greu sa manance atunci de pranz.
minifrigarui cu piept de pui / legume diverse; boabe strugure / branza, muschiulet/ legume.
briose aperitiv cu .... orice
minisnitele din piept de pui cu susan (alb si negru) copt la cuptor
cremvusti in aluat de foietaj (aluat foietaj intins putin cu sucitorul, invelit carnatul in el si taiat rondele de 3 cm. uns cu ou, presarat susan si pus la copt 10 -15 minute)
Briose aperitiv, de astea uitasem!
Ioana, uite retete de frittata pe care le-am testat: https://pin.it/sge4npsmz4k2bg. N-am incercat niciodata fara ulei, ca oricum daca nu e unsa tigaia bine se prind de tigaie si se desprind rupt, in loc sa lunece frumos. Ulei insemind ca se inmoaie/Soteaza niste legume si apoi se adauga oule batute deasupra.
Am uitat de tarte: https://pin.it/ctzhfzgmqjhkmz.
Si asta https://thebigmansworld.com/copycat-starbucks-spinach-and-feta-breakfast-wrap/
Sâru'mâna, Paula! Le voi încerca pe toate.
imi place! :)
Trimiteți un comentariu