vineri, 14 martie 2014

Step by step

Are ea o mişcare aşa din picioare de care e foarte mândră: tropăie scurt şi repede pe loc, apoi începe să bată ritmul în podea de vreo trei ori pac, pac, pac, după care face o piruetă şi totul se încheie cu nişte sărituri nebune ce aduc mai degrabă a ritual de exorcizare decât a dans. Este însă atât de ferm convinsă că această bătută e unică şi o caracterizează încât chiar a participat cu ea la o seară a talentelor din tabăra de vară. Şi nu, n-a câştigat. Dar, departe de a se lăsa descurajată, infanta a decis că ar fi păcat să lase să moară un asemenea har şi s-a decis că merită să mai urce o treaptă în perfecţionarea tropăitului. Aşa că acum mi-a cerut să o înscriu la cursuri de step. Departe de a începe la rându-mi să tropăi de bucurie, recunosc că am întâmpinat doleanţa cu un mare oftat. Sigur, în gând, că de faţă cu ea m-am mulţumit să întreb, ce-i drept, cu jumătate de gură:

- Măi, eşti sigură?

Normal că e. Doar că, în capul meu, alesesem deja altceva. Mă gândeam să se reapuce de tenis, undeva mai aproape de casă, că tot vine vara şi avem terenuri berechet în zonă. Sau să încerce să meargă iar la înot. Ştiu că a rămas cam stresată data trecută, dar am aflat că merge şi blondul ăsta de-i place ei şi poate că aşa se lasă. Iar acum, planurile mele s-au dus naibii şi tot ce-mi rămâne de făcut este să mă pun pe căutat cursuri de bătut geamparaua.

Mi se pare foarte amuzantă discrepanţa asta între ce ne dorim noi pentru copii şi ce-şi doresc ei. La mine primul şoc a fost cu pianul. După ce şi-a dorit să cânte, după ce a făcut un an şi se descurca chiar binişor şi bineînţeles că numai după ce am cumpărat o orgă, a decis că s-a stresat suficient şi e de ajuns. Apoi, a vrut la dans. Da, dar nu la d-ăsta lent şi organizat, ci la ceva unde să pot tropăi cum vreau io (se pare că are o chestie cu tropăitul ăsta). Tenisul l-am oprit din vina mea şi a drumului până acolo; la volei, unde s-a cerut într-o vreme, nu am ajuns din motive de ore târzii. Să vedem acum ce va fi şi cu stepul, deşi, trebuie să recunosc că preferam înotul.

Şi apropo de asta. Voi ce v-aţi dori să înveţe copii voştri? Hai măi, ziceţi pe bune că nu ne aude nimeni. Sigur că important este ce-şi doresc ei şi că orice ar vrea să înveţe trebuie încurajat şi blablabla, dar voi, voi ca mame, ce v-aţi fi dorit? Hai că sparg eu gheaţa şi recunosc că mi-ar plăcea ca Ana să înveţe germană şi franceză. Şi cred că mi-ar fi plăcut să ştie să cânte şi la pian, dar deh, acolo nu mai trag nădejde. Acum e rândul vostru.

25 comentarii:

Anonim spunea...

Eu mi-as dori ca fiu-meu sa faca un pic de sport, orice fel de sport. el e genul ala de persoana statica care nu simte nevoia sa se miste DELOC. Dar DELOC. asa e din frageda pruncie, avea 2 ani si era in stare sa stea 3 ore pe covor si sa se joace cu lego. Pe vremea aia, eram incantata. Acum....nu mai sunt chiar asa de incantata, ca imi ia o ora sa-l conving s aiesim cu bicicleta, sa mergem la padure etc.
Si mi-ar place sa aprecieze literatura asa cum o fac eu. De citit ii place sa citeasca, dar citeste in general carti care au legatura cu stiinta sau SF/fantasy. Ma consolez ca macar citeste SF de calitate, favoritul lui e Asimov, dar nah...i-am dat asta vara sa citeasca Morometii si nu i-a placut, pt mine a fost o lovitura...I-au placut in schimb peripetiile lui Svejk, deci mai am sperante...
Maria

smaranda spunea...

Păi să enumer : aș vrea ca amândouă să exceleze în muzică (pian, chitară, că vioara parcă e cam mult, sport (înot, handbal - că e de echipă, șah - că e pentru deștepți, dans - de oricare, măcar un vals acolo), științe exacte (biologie, fizică), limbi străine (engleză, germană), să citească multă literatură de calitate (adică fără ”Jurnalul unui puști” și alte chestii d-astea), informatică (Word, Excel, Autocad, ceva Corel), dezbateri, arte (pictură, desen, olărit) și cam atât. Nu zic unde suntem acum cu dezideratele astea că mă umflă râsul. Maria (aia mare - 10 ani) vrea doar chitară (că de pian s-a plictisit) și înot, aia mică (Irina - 7 ani) nu vrea nimic. Literal nimic, că am tot întrebat-o ”ce-ai vrea mamă, să faci sau să înveți” și mi-a răspuns de fiecare dată ”nimic. să mă uit la desene?”. Io zic că suntem pe drumu cel bun

Ioana spunea...

Aoleo, Morometii? Dar cati ani are, ca eu i-am apreciat abia pe la 18 ani si atunci doar primul volum:) Partea cu sportul e nasoala, eu am fost asa si asa am si ramas din pacate. Noroc ca merg mult pe jos!

Ioana spunea...

Smaranda, cea mica cred ca s-ar intelege cu a mea. Iar tu, la ce dorinte ai, te-ai intelege cu al meu, mai ales pe partea de Excel, Autocad, etc:)

Alexandra Albu spunea...

Pai as vrea sa invete sa inoate din simplul motiv ca e ceva salvator de viata la o adica, mai apoi ca e fun. Ii place foarte mult si invata de una singura la mare an de an, probabil anul asta o sa dea jos si aripioarele. Limbile straine nu le pun la hobi-uri ca alea-s de scoala, cu cat mai multe ar fi cu atat mai bine. In rest nu vreau eu nimic. Ce-o vrea ea si s-o gasi prin Ploiesti o sa faca. Deocamdata incepem maine cu dansuri, agitate, street dans pe hip-hop, m-a informat ca baletul e cah e "prea lent" so...

Alexandra Albu spunea...
Acest comentariu a fost eliminat de autor.
Alexandra Albu spunea...

Pai as vrea sa invete sa inoate din simplul motiv ca e ceva salvator de viata la o adica, mai apoi ca e fun. Ii place foarte mult si invata de una singura la mare an de an, probabil anul asta o sa dea jos si aripioarele. Limbile straine nu le pun la hobi-uri ca alea-s de scoala, cu cat mai multe ar fi cu atat mai bine. In rest nu vreau eu nimic. Ce-o vrea ea si s-o gasi prin Ploiesti o sa faca. Deocamdata incepem maine cu dansuri, agitate, street dans pe hip-hop, m-a informat ca baletul e cah e "prea lent" so...

Anonim spunea...

ce imi place cand mamele au idei pt copiii lor. mai bine asa decat sa iti doresti ca fata ta sa faca curat luna in casa, sa stearga vitrinile, sa spele geamurile, adica sa fie cenusareasa casei. sa gasesti luna cand te intorci de la job.

Ioana spunea...

Alexandra: si eu cred ca înotul e necesar, asa ca l-am trecut pe lista "ascult-o pe ma-ta ca știe ea mai bine':))

Ioana spunea...

Draga anonima, recunosc ca nici nu mi-a trecut prin cap sa o pun sa faca chestii gospodaresti. Le vede ea la mine si sigur o sa le faca daca va fi nevoie si cand va fi nevoie.

roșu vertical spunea...

Ah, simpatica faza cu Morometii :))
Eu zic ca pentru un adolescent, cum il banuiesc pe baiat, daca citeste Hasek si Asimov e mare lucru, sint sperante, nu e de deturnat de pe drumul bun cu morometi.

Fata mea e inca mica, dar mi-as dori sa invete sa inoate, ca si eu si tac-su am invatat singuri, dupa ureche, si la o adica ne cam bilbiim, mi-as dori sa aiba indeminare, ca eu nu am, gen cusut, pictat, bricolat, orice tine de facut cu miinile. Mi-ar placea sa invete limbi straine, la alegere, dar dupa ce va fi suficient de mare ca sa inteleaga ce e aia o cultura /civilizatie noua, sa viziteze tara cu pricina s.a.m.d. Nu meditatii la greu fara scop.

Ioana, nu ziceai ca profu de sport ti-a recomandat sa o dai la atletism? Nu-i place?

P.s. Eu nu m-as supara nici sa puna fata mina sa faca una, alta prin casa :)

Ioana spunea...

Drago, eu sunt de vina la faza cu atletismul: mi s-a parut mult de trei ori pe saptamana in conditiile in care are deja engleza de doua ori. Cred ca ar fi trebuit sa o las, acum incerc cu tenisul si mai vedem. Cat despre facut prin casa, Ana mai face diverse pe la bucatarie (mi-a facut ieri cina). E cool sa gasesti masa pusa:)

Irina spunea...

Am tot vrut sa comentez la alte posturi pe aceeasi tema, dar uite ca am reusit doar acum.
Eu mi-as dori sa am copii carora sa le placa sa invete, copii curiosi, copii care sa faca cu drag orice ar incerca, copii creativi si sportivi...iar eu sa le pot oferii sansa sa incerce cate si mai cate.
Acum, copilul meu mare (6 ani juma) e genul caruia ii place SA FACA. Orice! Drama, inot, pian, gimnastica (de tenis nu a prea avut rabdare pana acum, dar nu ma dau batuta). Vrea si la balet, si la vioara, si inapoi la gimnastica si drama... si problema e ca-i place ce face iar eu nu am castigat inca la Acum, daca ma iei la bani marunti, mie mi-ar placea sa cate la un instrument (care sa-i fie de nedejde prin viata), mi-ar placea sa inoate, sa schieze, sa joace tenis, sa le placa matematica, sa le placa sa citeasca, sa le mearga mana la desen/ pictat macar un pic (Sara promite deja), sa nu se teama sa puna 2, 3 randuri pe-o foaie de hartie. limbi straine s-or lipi de ei de la scoala (ma multumesc si cu stadiul bilingv de acum la o adica), iar de dansat, nu cred sa fie vreo problema- se fatzaie amandoi pe ritm de se zgaltaie casa. Mi-ar mai placea sa faca si altele, dar daca raman curiosi ii las pe ei sa descopere ce ar mai vrea sa faca... Nu am sa ma supar daca nu vor fi buni si la olarit si la biologie (zau asa, Smaranda draga! :) dar Luca ar putea si el sa castige Wimbledon-ul (daca eu nu m-am invrednicit) si Sara sa concerteze (la pian) la Albert Hall, na! :D

Irina spunea...

Erata: '...nu am castigat inca la LOTO' :)

eu spunea...

pot sa raspund si eu, mama de copil de 22 de ani?
mi-am dorit foarte mult sa faca germana, nu a vrut, acum isi plange soarta ca nu am obligat-o! (i-ar fi foarte utila in continuarea studiilor in Germania.)
mi-am dorit sa faca un sport, nu a vrut, inotul a fost "de la sine"-suntem de la mare.
a incercat ceva dansuri latino pe la 6 ani ca a vrut ea, abandon dupa un an. a inceput cu dansurile populare prin clasa a 6-a si a continuat pana in liceu, a fost cea mai faina alegere, a traversat pubertatea, adolescenta simtind atat de natural apropierea fizica de un baiat. un sport minunat! plus ca acum face furori la orice petrecere! plus ca a vizitat mare parte din tara cu ansamblul.
asa ca... multe ne dorim noi, putine aleg ei... uneori ne judeca pentru ca nu i-am obligat, uneori ne multumesc...
Si zic acum: copii mici, griji mici: copii mari, griji mari!
Succes voua!

Anonim spunea...

n-am copil nici macar in planurile pe urmatorul an, dar mi-ar placea sa-i placa sa citeasca (ca mine) (chiar si aiureli, la un moment dat ajunge el singur la chestii adevarate; eu am ajuns, desi tata se lua cu mainile de cap de ce citeam eu in copilarie si adolescenta; n-am reusit niciodata sa citesc vol 2 din morometii :) ), un sport- care vrea el/ea (nu exagerat de costisitor totusi)(nu ca mine; detest sportul cu patima; imi plac drumetiile montane totusi si dansul) si ceva limbi straine.
spune-i anei ca dansurile clasice doar par lente. chiar si valsul. dupa o melodie de vals, dansata cap-coada, aveam limba cravata. la tineretea si energia ei, poate n-o sa lesine dintr-un vals, dar o salsa in tempo rapid s-ar putea sa-i dea si ei de furca.
ady.

Anonim spunea...

Ei, pasiunile copiilor sunt schimbatoare. Si fiica-mea a descoperit ca ar vrea pian, doar pt. ca ii plac cum arata notele insirate pe portativ. Ar face crafturi toata ziua dar in provincie, prea multe ateliere nu se gasesc. Intr-o vreme vroia sa cante la trompeta. I-a trecut.Iar inotul e musai sa il faca, nici nu se pune problema daca vrea sau nu vrea. Dar numai in anotimpul cald. A facut si dans si ceva atletism (de 3 ori pe saptamana)insa nu mi-am pus problema performantei. As dori sa ia lectii de germana in particular, la anul, engleza o fac la scoala, oricum. Iar desenul il exerseaza de cca. 3 ani.Lectiile constante au fost doar cele de desen. In rest,alte preocupari... mai mult in vacante.

Anonim spunea...

Noi incercam mai multe. Am adunat lucruri variate (ca sa fie si putin sport, ceva arta, o idee de joc). Le-am ales dupa atmosfera locului, dupa profesori, dupa programa. Si am pornit pe ideea ca le incerca si vedem ce-l atrage si cu ce vrea sa mearga mai departe... FaTracKids aduce informatii interesante, experimente si jocuri interesante predate in stil "incerca si vei invata", tenisul e pentru sport si atmosfera de acolo (oamenii dau suflet locului), la sah a cerut el singur si ne bucuram de placerea de a merge la curs si la concurs (desi mai avem de invatat!). Am mai incercat cursuri de desen si stiinta la Antipa, apoi sambete insorite de desen la Muzul pallady pe terasa... mai trecem si pe la piscina.... Pana acum nu am renuntat la nimic si sunt deschisa propunerilor noi -)). Acum , scriind, imi dau seama ca nici macar nu le vad ca pe niste cursuri, ci ca pe un "passe-temps" placut.
Ce mi-ar fi placut? Ma gandeam sa invete o limba mai speciala... poate chineza, daca ii va placea. Deocamdata nu am facut, insa, imic in sensul asta....

Anonim spunea...

Irina: haha, hai ca m-am distrat! Da, asa suntem noi, mamele, vedem in ei mici genii! Adevarul este ca orice e mai bun decat a sta cu nasul in televizor. Problema este ca eu, uneori, sincer, nu mai pot sa-i tot umplu timpul. Deocamdata, am planuri destul de restranse: sa continue cu engleza (desi British-ul e scump, dar Ana mi-a zis ca imi da toti banii ei de buzunar numai sa o duc in continuare) si sa incercam un sport. In rest, teme, teme si parcul de langa casa. Ioana

Ioana spunea...

Eu (adica Tu): ei, vezi, asta imi e si mie. Ca o sa-mi spuna mai tarziu ca nu am facut bine ca nu m-am tinut de capul ei. Asa suntem cu franceza: eu stiu bine (cu asta ma ocup), ea nu vrea sa invete, eu am lasat-o si nu stiu daca fac bine. Pe de alta parte, mi-as dori sa invete germana. Am incercat eu sa o invat la 30 de ani si deja era complicat. O sa vedem, dar trece timpul asta si programul ei se tot aglomereaza cu scoala si nu prea mai apucam sa facem nimic.

Ioana spunea...

Ady: Ana nu are starea sa i se spuna ce sa faca si cum sa faca, asta apropo de dansuri. Ea vrea ceva unde sa nu fie repetitiv. Culmea este ca aseara, dansam amandoua pe Stromae (Papaoutai) si am ramas masca cand am vazut ca ea reusea sa imite miscarile din video-clip. So, cred ca o sa caut totusi ceva street dance pentru ea, ca parca-parca misca bine.

Ioana spunea...

Anonim: de ce ati renuntat la atletism? Profu de sport al Anei m-a curtat intr-o vreme sa o dau la atletism, dar, tot asa, de trei ori pe saptamana era mult. Practic, ar fi avut doua zile cand nu mai avea timp de lectii. Sau, cel putin, asa mi se parea mie.

Ioana spunea...

Draga L. (cred ca te-am nimerit), la voi programul este coplesitor ca timp. Eu nu as putea sa o duc in toate locurile astea, desi mi-ar placea. Chiar nu inteleg cum ajungeti peste tot. Deja bona nu cred ca ar vrea sa se mai trambalezeze si in alta parte decat la engleza, B. are un program pe care nici el nu si-l stie, bunicii nu pot niciodata din motive de serviciu si am ramas eu singura. Si sincer, uneori abia ajung sa mananc de pranz. Imi pare rau de tot ca am renuntat la tenis, dar chiar era prea tarzie ora. La piscina nu am curajul fara instructor, o sa mai incercam la vara, pe langa noi. Stii care e culmea? Ana voia sa invete chineza cand era mica. Acum, cred totusi ca ar fi mai utila germana. Dar, daca nu o sa vrea si o sa prefere altceva, o sa o las. Ma cam incurca scoala asta si temele, ca idei am destule:))

Irina spunea...

Ioana draga, eu am jucat tenis de la 6-7 ani pana in clasa a X-a. Intr-a V-a, cand am fost singurul copil din an care a luat media generala 10 (habar n-am cat e de relevant) aveam antrenament zilnic, iar tata zice ca am dat un randament extraordinar tot anul- dimineata tenis, scoala seria a doua si seara lectii. Iar intr-o vacanta de vara aveam tenis dimineata, inot la pranz si tenis dupa amiaza si nu-mi aduc aminte sa ma fi traumatizat cumva. Recunosc insa ca au fost sute de dimineti in care nu am vrut sa ma trezezc sa ma duc la antrenament in toti anii astia, dar ma bucur din suflet ca s-au tinut ai mei de fundul meu. Nu am ajuns la Wimbledon (decat in vizita), dar joc tenis cu o bucurie, pe care nu mi-o poate lua nimeni, e a mea.
E talentul parintelui cred, sa vada linia, foarte fina, intre libertatea de a alege pe care trebuie sa o acorde copilului si perseverenta, cu care il inveti ca trebuie facute unele lucruri...(ca sa iasa).
Luni (ziua mea libera), Sara are pian dupa scoala si inot dupa pian (si seara lectii) si desi e rupta la sfarsitul zilei, in fiecare duminica abia asteapta sa se faca luni.
P.S. M-am gandit si am sa-i lasa sa-si faca formatie rock daca vor. Unu' gurist si unu' instrumentist (Sara oricum 'compune' toata ziua). :D Oricum, dupa toate lucrurile pe care le-am facut cu Sara ma tem ca la Luca or sa fie bani doar de fotbal. :D
Pupaturi si du copilu' la dans. :D

Ioana spunea...

Irina, da, recunosc ca si banii pot deveni o problema. Cursurile extra costa destul de mult. In plus, la mine e si timpul o problema. Adica, orice curs ar face Ana, ar trebui sa o duc eu si anume dupa 18h. Si recunosc si ca am incercat sa-i las timp liber de mers in parc, la joaca. Pe de alta parte admit ca e bine ca cei mici sa aiba activitati, mai ales sportive, ca sa nu mai aiba timp sa stea la desene, cum face a mea.

 
Copyright 2011-2017 Așa și-așa
Blog theme by BloggerThemes