Nu știu cum sunteți voi, dar eu știu un lucru, despre mine, cu certitudine: sunt cea mai atehnică persoană pe care o cunosc. De fapt, cea mai atehnică după mama care, săraca, suferă de un fel de butono-fobie. Tot ce are mai mult de un buton on/off îi provoacă palpitații și o aruncă într-o zonă de nesiguranță care se răsfrânge ulterior asupra anturajului apropiat. Adică a mea.

Revenind la mine, ei bine, eu nu mă sperii așa ușor, doar că nu reușesc să înțeleg explicațiile de ordin tehnic. Recunosc că nici nu mă interesează. Adică, ca s-o spun pe aia dreaptă, sunt complet lipsită de curiozitate când vine vorba de partea științifică a vieții noastre. Nu ești interesată să știi de ce forța nu știu de care face nu știu ce? Ei bine, nu! Sau nu ești curioasă să înțelegi care e treaba cu suma lui Gauss? Păi...nu prea! Și, ce să vezi, ca un făcut, numai de d-astea am parte de la începutul anului.

De exemplu, mai să fac o criză de apoplexie la Orange când am ascultat beneficiile unui telefon nu știu de care față de cel pe care-l dețineam eu și de care eram foarte mulțumită dacă nu ar fi început să se închidă de unul singur când mi-era lumea mai dragă. După ce m-au trecut toate sudorile ascultând o prelegere despre diversele aplicații pe care noul telefon le are, am tras infanta lângă mine și i-am șoptit "auzi, ia vorbește tu cu domnu' și explică-mi și mie acasă". Așa că, eu m-am mulțumit doar să semnez și acum mă întreb ce naiba oi fi semnat de noua factură a venit cu douăzeci și ceva de lei mai mult.

Partea bună este că, acum, am un telefon care funcționează. Partea proastă este că mi s-a stricat televizorul. De fapt, nu știu ce a pățit pentru că s-a decis să pornească singur, de nebun, la trei dimineața și de atunci a rămas blocat pe Antena Stars și pas de a mai reacționa la orice apăsare de butoane. Dar, nu vă îngrijorați, ca o femeie vitează ce sunt, am tras biroul de la perete, am pătruns cu grijă într-un fel de mățăraie de cabluri, fire, prelungitoare, mufe și alte chestii asemănătoare și, încercând să văd dacă nu e ceva, pe undeva, scos din priză, m-am dat cu capul de raftul de deasupra biroului, am tras o înjurătură, am făcut un pas în spate și am smuls firul care intra într-o ditamai boxa. Acum nu mai am nici televizor, nici sunet, dar am un ditamai cucuiul.

Aș vrea totuși să închei povestea pe un ton vesel. Am de ales între două glume bune: declarația lui Meleșcanu la BBC sau faptul că mi-au mărit salariul la radio, după nu știu câți ani (peste zece), cu fabuloasa sumă de 74 de lei și asta, pentru că a crescut salariul minim pe economie. Nu știu, zău, pe care s-o aleg.