- Ia să vedem, deci ai început să porți aparatul?
- Ihî, zice ea, aruncând o privire destul de nesigură în jur.
Apoi, către mine.
- Trebuie purtat zilnic, știți, nu-i așa?
- Da, am ajuns la douăzeci de minute pe zi.
El mă dojenește blând.
- Dar ar trebui să-l poarte vreo două ore.
- Păi n-ați spus să o luăm treptat? Acum va pleca în tabără și nu poate să-l ia cu ea.
- Eeeeei, poate reușește totuși să-l poarte și acolo.
- Stați așa, v-am zis că pleacă în tabără și că acolo nu are cum să stea cu drăcovenia în gură și inițial ați spus că nu e nicio problemă.
Se uită la mine și vede că mă înfurii. Pe bună dreptate. Aparatul ăsta e unul special care o împiedică să deschidă gura și care o obligă să respire doar pe nas. Nu vreau să-mi imaginez cum s-ar simți printre alți copiii care s-ar distra pe seama ei. Respir adânc și zic:
- În altă ordine de idei, vedeți că se vede un pic de alb pe gingie, deasupra caninului. E vreo problemă?
Îi deschide gura, aruncă o privire și spune pe cel mai calm ton din lume:
- Ah, trebuie să-i scoatem dintele. Și pe ăsta și pe cel de lângă. Cresc ceilalți permanenți prin spate. Ăștia sunt de lapte, dar nu se mișcă.
Mă uit la el și prima întrebare care-mi dă prin cap este "frate, tu ești prost?". Cum naiba spui asta în fața unui copil care este oricum îngrozit de mersul la stomatolog?! Reformulez, încercând să o liniștesc pe Ana care se albise la față și dădea să plângă:
- Eu zic să așteptăm să vedem poate cad dinții de la sine. Dacă nu, vedem atunci, n-are rost să ne grăbim, nu-i așa?
El mă dojenește din nou:
- Doamnă, dar care e problema? O extracție nu e mare lucru. Ce, doar nu îi e frică de anestezie?
"Chiar că ești prost", zic în sinea mea. Apoi, cu voce tare:
- Are doar opt ani, e normal să-i fie frică.
După care, ca și cum nu ar fi fost de ajuns, începe să-mi țină o teorie a tartrului. Că are prea mult. Că nu e bine spălată pe dinți. Hop, sare și colega și dă-i și luptă cum că e nevoie de o igienă orală riguroasă. Explodez:
- Vă rog să înțelegeți că o spăl pe dinți de nu știu câte ori pe zi și pur și simplu nu reușesc să curăț mai bine. Atâta pot eu și gata. M-am plictisit să fiu certată și să mi se tot spună că nu fac. Am detartrat-o acum două luni și mi s-a spus că e prea des. Acum, voi spuneți că nu e suficient. Nu faceți toți aceeași facultate?
Poate că am fost cam arțăgoasă. Poate că doctorul cel tânăr mă consideră o mamă cretină și exagerată care își ferește copilul de o mică anestezie. Poate că doctorița cea și mai tânără m-a bodogănit printre dinți pentru felul meu de a reacționa. Dar, dragii mei doctori, încetați să mă mai trageți de urechi. Cine naiba vă dă vouă dreptul să mă certați și să-mi spuneți că o extracție dublă la un copil de opt ani nu e mare scofală? Lăsați-mă pe mine să decid dacă e sau nu mare lucru și mai ales, hai să nu avem discuția asta de față cu pacientul mai ales când el abia ajunge să se urce singur pe scaun. Și încă ceva, vă rog să vă faceți timp să-mi explicați, să mă informați, să-mi spuneți alternativele și apoi LĂSAȚI-MĂ PE MINE SĂ DECID! E DREPTUL MEU!
luni, 15 iulie 2013
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
11 comentarii:
Cu copiii e mai dificil.Trebuie ori sa vorbesti cu dr inainte sa intre Ana, sa-i explici ca e mica, infricosata, ca are/a avut probleme cu dintii de mai multa vreme, ca e traumatizata etc, ori sa cauti altii care le au cu infantii.Dentista mea mi-e fosta colega de liceu si uneori reuseste sa ma sperie si pe mine, care nu-s deloc vreo sensibila si nici n-am probleme dentare...unii oameni sunt mai din topor, n-ai ce sa le faci.
In alta ordine, tu o speli pe Ana pe dinti, nu se spala singurica ?
Plus "treptatul" ala trebuia definit din capul locului, treptat poate sa insemne ca pleci de la un minut pe zi si cresti in fiecare zi cu inca un minut pana la 2 ore sau pleci de la 10 minute si cresti in fiecare zi cu inca 5, ceea ce da alta mancare de peste.
Nu toți dentiștii sunt făcuți să lucreze cu copiii. Taicămeu și fratemiu refuză din start, pentru că știu că nu au răbdare să explice. De asta au și apărut acum clinici de stomato speciale pentru pici. Poate e mai bine să vă îndreptați spre una din astea. Medicii de acolo au altă abordare și știu cum să vorbească cu copiii. Baftă!
Ideea e ca eu m-am dus la facultatea de ortodontie departamentul pediatrie. Deci astia lucreaza doar cu copiii. Oricum, maine ma duc sa cer o second opinion, sper sa se rezolve.
Ana se spala singura pe dinti, doar ca trebuie o igiena mai riguroasa, inclusiv la dintii luxati unde prefer sa intervin eu si sa nu o las pe ea sa-i perie. E complicat, nu mai am chef sa intru acum in amanunte.
La fel si Marei i-a iesit unul in spatele celui care se misca, si acum e mai in spate :( Si mie mi-a zis stomatoloaga ca daca nu se rezolva de la sine trebuie scosi astia de lapte cu anestezie dar ea a zis ca nu vrea sa se repeada, sa lasam intai natura sa isi faca treaba si o sa vedem mai incolo. Mi-e groaza sincer...cred ca o voi lasa cu ei asa un pic strambi si aia e...o sa isi puna aparat cand o fi mare daca vrea ea neaparat. Nu imi vine sa o supun acum la asemenea chestii. :(
Eu cand am fost mica si am avut un dinte in aceeasi situatie (aparuse dintele nou dar cel vechi de lapte nu se misca)am urlat si m-am dat cu fundul de pamant ca mi-e prea frica si sa imi lase dintele in pace. Mama a renuntat din cauza scandalului si m-a lasat asa. Rezultatul? Dintele "bun" a ramas cumva blocat in gingie si nu a mai crescut niciodata, iar eu am ramas cu o gaura ce nu mai poate fi rezolvata stomatologic acum. Este unul din regretele mele, si in mintea mea ii reprosez mamei ca nu a insistat si nu a facut ce trebuia facut la momentul respectiv. La fel, dupa parerea mea, si aparatul dentar trebuie folosit in copilarie, si nu mai tarziu.
Eu nu am de gand sa o las cu dintii strambi. Maine ma duc sa ma sfatuiesc cu alt stomatolog si daca trebuie scosi, o sa-i scoatem. Doar ca nu mi s-a parut normal sa am aceasta discutie de fata cu copilul si mai ales ca si cum o extractie e ceva absolut banal. Pentru un stomatolog sigur ca nu e mare lucru, dar pentru pacient e destul de inspaimantator, cred eu.
Îmi pare rău de ce-aţi păţit, şi eu m-aş fi enervat în atare situaţie şi da, ştiu, ok, unele aspecte puteau fi prevenite, totuşi m-aş fi enervat să mi se fi întâmplat una ca asta.
Am impresia ca tie ti-e mult mai frica decat fetei ;)o extractie poate fi ceva naspa dar si ceva foarte simplu, mai ales la dintisorii astia de lapte.In 3 secunde poate sa fie gata.
Relaxeaza-te.
:)
Eu am un principiu,poate stupid, dar nu vreau sa renunt la el: daca nu e nevoie sa doara, atunci fa naibii tot ce poti ca sa nu doara! Mie nu-mi e frica de anestezie, eu insa am fost un copil care a fost traumatizat in copilarie de o anestezie de am ramas cu sechele pana spre 20 de ani. Si cand vorbesc de sechele ma refer la crize de tahicardie in apropiere de spitale sau doctori. Nu vreau ca Ana sa pateasca la fel.
Pai vezi...tu esti aia speriata, nu copilul.
Dentista mea imi cere sa ridic mana stanga la cel mai mic semn de durere.Nu-mi aduc aminte sa fi fost nevoie vreodata sa fac gestul.
Plus ca anesteziile de azi nu prea mai seamana cu alea de cand erai tu mica.
In concluzie...lasa fata singura in cabinet sau trimite-ti consortul cu ea.Nu-i induce fricile tale.
Trimiteți un comentariu