miercuri, 24 iulie 2013

Oglindă, oglinjoară, cine-i cel mai mic din țară?

De fiecare dată când mă duc la coafor, ajung să mă simt ca în țara Lilliput. Și asta pentru că invariabil corpul meu este redus drastic și implacabil din vorbe. Nici nu mă așez bine pe scaun că și încep să am dimensiuni de păpușică cu care urmează să se joace niște doamne cu voci de fetițe.
- Ia să vedem, ce vă facem la perișor? Hai să mergeți să-l spălăm cu șamponel și apoi o să tundem puțin și bretonelul, bine? Și unghiuțele cum sunt, ia să le văd!

Încă nu m-am hotărât dacă îmi place sau nu ipostaza asta de fetiță ce urmează a fi făcută frumușică. Mă bucur că la cosmetică nu am ajuns să vorbim tot cu diminutive; nu dau exemple, dar mă bazez pe imaginația voastră ca să vedeți unde s-ar ajunge.

Totuși, am remarcat că această dorință de micșorare drăgăstoasă se practică nu numai la coafor ci și în alte locuri unde sincer, nu-mi doresc deloc să mă simt ca o jucărie. De fapt, acum că stau să mă gândesc bine, la noi totul are un iz lilliputan. Vânzătoarea din Mall îți vinde rochițe și bluzițe, doamna de la contabilitate îți semnează facturica, la brutărie tocmai au adus pâinică proaspătă, precupeața are roșioare, florăreasa te îmbie cu floricele (mai puțin când e vorba de tuberoze care poartă o denumire de matroane expirate și anume "chiparoase").

Dulcegăria asta ia însă proporții grotești la restaurant. Nu știu dacă mai există vreun loc în Europa unde mâncarea să fie atât de alintată ca la noi. Păcat că e fără rost și că de cele mai multe ori chelnerul care vorbește ca un copil de 5 ani e un mustăcios dat cu gel ce suferă și acum după vremurile când era șef de sală și prieten cu vreun Gicu de la partid. Așadar, degeaba comanzi tu o ciorbă de vită și o friptură cu cartofi și salată că tot te vei procopsi cu o ciorbiță de văcuță cu smântânică, un coșuleț cu pâinică și o fripturică cu o sălățică și eventual o berică și o prăjiturică -- asta dacă îți mai e fomică. Când vrei să plătești, aceeași poveste: banii se transformă cât ai zice pește în bănuți, de cele mai multe ori prea mulți pentru ce ai primit.

Așadar, de ce dracu' ne tot alintăm așa cu necunoscuții? Serios, ați auzit voi prin Austria să vi se aduc un snițelaș, la greci un călămărel, să vă vândă francezii cornulețe sau italienii pizzulici? Ori e moștenire rusească (ăia au multe diminutive), ori e felul nostru de a încerca să ne mângâiem unii pe alții pe cap (pardon, căpșor), atunci când știm că lucrurile oricum nu merg bine. Păcat că nu ajută...

Vă pupic!

14 comentarii:

moonlight spunea...

Mor când aud din astea. Mai are și al meu o vorbă - ce facem de papa, sau mi-e fomică. Mă zgârie pe creier, mi se strepezesc dinții. Eu nici la copii nu aș vorbi așa.

O dată i-am tăiat-o, cu ceva de genul „mâncăm, nu păpăm, că nu avem 5 ani”. S-a cam ofticat, dar de renunțat la diminutiv nu a renunțat. Cred că e în sânge, ni se inoculează de mici. Se și spune că nu trebuie să le vorbești copiilor cu diminutive sau baby voice, că le scade ceva din IQ.

Ioana spunea...

Si pe mine ma distreaza spre enerveaza sa aud bunici care le vorbesc celor mici intr-o limba stalcita si cu o vocisoara subtirica de parca ar avea probleme la cap:)

Alex Diaconescu spunea...

Citez din clasici in viata : "A facut Luca cacutza?" Moooooooor!

Alex Diaconescu spunea...

Si daaaaa vocea pitigaiata non stop, care simt cum ma zgarie pe creier.

Orin spunea...

Hihi, am scris și eu despre asta, pe mine m-a uluit diminutivul ”cărduțul”, folosit de o tanti farmacistă cînd i se adresa unui domn mai în vîrstă, urmat de ”stați să vă dăm și două cărticele poștale”... Yak!

Andrei Sarban spunea...

Vaaai...ce articolas dragut pe bloguletul astaaaa!

Anonim spunea...

eu vreau sa mananc pastute cu sosulet de rosiute. oare sunt corecte diminutivele sau nu mai conteaza in cazul asta.
Mihaela

pipioz spunea...

:)))))) bine zis, cel putin la mancare avem si sinonime la diminutive: ciorbita, ciorbica, painica, painita, puiut, puisor si lista poate continua......

ioana spunea...

Cardulet? Ha, pe asta nu am mai auzit-o, foarte tare!

ioana spunea...

Mihaela, iti urez pofta bunicica:)

ioana spunea...

Alex, probabil ca bolul fecal este direct proportional cu individul:)

ioana spunea...

Andrei, mercic:))

L. spunea...

Ah, sotul meu, om in toata firea, a patit din astea la oftalmolog. Sa verificam ochisorii, sa vedem ce ochelarei se potrivesc, etc. etc.

Anonim spunea...

uite, acu' vreo 3 ani, baiatu' asta m-a facut sa ma tavalesc pe jos de ras:


http://razvan.exarhu.ro/o-miresica-pentru-bossulica/

 
Copyright 2011-2017 Așa și-așa
Blog theme by BloggerThemes