Ieri, la 10h era în tren spre Azuga. La 14h ne suna fericită că are camera la mansardă. La 19h ne povestea că e frântă după ce au alergat-o vreo două ore pe afară. La 21h plângea cu sughiţuri că vrea acasă în timp ce eu încercam să aflu dacă a păţit ceva sau dacă doar îi e dor de noi. Sper să fie doar dorul, că nu am reuşit să înţeleg nimic prin telefon.

Până la urmă ea a adormit plângând şi eu nu am mai dormit aproape deloc. Mai bine zis am reuşit să închid ochii abia spre 4 dimineaţa ca trei ore mai târziu să sar din pat bezmetică, să mă duc teleghidată spre bucătărie, să-mi fac repede o cafea şi să plec voioasă (e doar o vorbă, nu mă luaţi în serios) către Dani.

Înainte de toate trebuie spus că e vorba de o ea. Dani e mămoasă şi are ochii frumoşi şi nişte mâini uşoare ca de stomatolog bun. Dani e cosmeticiana mea şi astăzi era liberă doar de la opt dimineaţa. Şi dacă tot m-am dus până la salon şi tot era devreme, am zis că ce-ar fi dacă mi-aş aranja şi părul înainte de a mă năpusti spre ziarele de la birou din care urma să confecţionez o revistă a presei. La ora 9h30 eram netedă şi lucioasă, cu părul spălat, bretonul filat şi cu un copil la capătul firului fericit: dormise bine şi stricase duşul. Nu am înţeles prea bine cum dar, fiind vorba de fata mea, probabil că a tras de el cu forţa tipic masculină ce caraterizează ramura femeiască din familia mea.

În rest, sunt bine. Obosită, dar bine. Şi încă un pic stresată. Şi aiurită de cap, având în vedere că de ieri port în geantă un flacon de Pronto pe care am uitat să-l las acasă şi peste care am dat întâmplător, căutând ochelarii de soare.

Dragilor, aş vrea să mai stăm de vorbă, dar chiar nu mai pot. Mi se închid ochii şi e musai să profit de ultima geană de lumină pe care o mai percep pentru a termina de tradus o chestie cu România şi Bulgaria şi reforma sistemului judiciar. Dacă mai treceţi pe aici, scuturaţi-mă din când în când să fiţi siguri că nu adorm cu capul pe tubul de Pronto şi nu risc să devin şi antistatică, pe lângă netedă şi lucioasă!