Nu-mi place iarna. Sau, poate doar așa, dacă sunt la munte, la căldură, tolănită pe o canapea cu o carte bună și o ceașcă de cafea și din când în când, arunc un ochi pe geam și văd cum ninge cu fulgi imenși. Așa poate mi-ar plăcea. Dar altfel nu e amuzant deloc. In primul rând pentru că e frig. Sau mie mi-e frig. Ca să mă încălzesc, ar trebui să merg repede. Doar că pe jos ori e zloată, ori alunecă.

Astăzi, a fost desemnată câștigătoare cea de-a doua variantă. In consecință, m-am rostogolit cât eram de lungă pe o pojghiță de gheață- d-aia de crezi că e asfalt și de fapt nu e-și am aterizat direct în fund. Ceea ce mă face să înscriu căzătura în categoria evenimentelor cu final fericit, fiindcă era cât pe ce să cad exact pe genunchiul care mă doare. Căci da, când vine iarna și frigul și gerul și presiunea scade, genunchiul doare. Mă rog, probabil că și țopăiala din ultima vreme de la Zumba și din club a avut un cuvânt de spus.

Iarna traficul se blochează. Ca azi de dimineață când, pe Mihai Bravu, practic nu se circula. Era un fel de procesiune de mașini și autobuze blocate pe trei rânduri și cu claxoanele apăsate la maxim.

Ați spune că măcar copiii se bucură. Așa e, dar nu toți. De exemplu, fetița cu căciulă roșie și ochi albaștri pe care o trăgea bunicul cu sania, astăzi, de dimineață. La prima vedere părea fericită. N-avea mai mult de trei ani, o mutriță adorabilă și două mânuțe înmănușate cu care se ținea strâns de sanie. Stătea cu spatele la drum și încerca să prindă cu limba fulgii din jurul ei. La traversare- regulamentară de altfel- bunicul s-a avântat vitejește cu săniuța peste linia de tramvai. O mică denivelare și sania l-a urmat cuminte și goală, în timp ce fetița alunecase și rămăsese prostită, pe jos, în mijlocul drumului. Abia după ce a ajuns pe trotuarul de vizavi, și-a dat și bunicul seama că-și pierduse nepoata. Bine că nu a văzut acasă.

Așa că d-aia vă zic: nu-mi place iarna. Și apoi, când te gândești că e și luni. Și prima zi de școală. Poate de fapt, nu are legătură cu vremea. Poate are legătură cu mine. Mai vedem până mâine.