Știu, știu, aveți dreptate. N-am mai trecut de ceva vreme pe aici, de fapt, ajung tot mai rar, dar asta nu înseamnă că nu-mi pasă sau că nu-mi mai place de el, de blogul meu. Doar că am ajuns, cumva, ca în relațiile alea de durată: de la un punct încolo, o iei ca pe un dat și nu mai simți nevoia să investești nici timp, nici sentimente.
Acum ar trebui să urmeze partea în care să vă povestesc diverse, însă nu prea am ce. N-am mai văzut niciun film, nu am mai fost la teatru, n-am ajuns la niciun târg de Crăciun, nu mi-am cumpărat nimic. Ba da, mint, aici aș putea să vă fac o recomandare: cârnații copți de Mangalița, de la Carrefour. De-li-cioși! Băgați la cuptor, stropiți cu un pic de ulei, lângă fel de fel de legume (cartofi, morcovi, ciuperci, dovlecei), cu muștar și o salată, ce să mai zic, o nebunie! Și pentru că tot se poartă zilele astea articolele culinare, să știți că am făcut și eu cozonac. Da, da, e bine folosit singularul, pentru că mi-a ieșit unul singur! Asta după ce prima cocă a ajuns la gunoi din motive de necrescut.

Cred că acum e momentul ăla în care ar trebui să încep să vă urez diverse, că dacă nu am apucat să intru pe-aici în ultima perioadă, mă îndoiesc că voi avea mai mult timp în zilele ce urmează. Mai ales că voi lucra de Crăciun. Vă las câteva secunde să-mi plângeți de milă și continui imediat.

Ziceam așadar că ar trebui să profit de momentul acesta de tihnă ca să vă spun Sărbători fericite și vise împlinite! Chiar așa, ce vă doriți pentru anul care vine? După lista clasică cu sănătate, copii fericiți, timp și altă clasă politică, ce v-ați dori pentru voi? Eu cred că aș vrea să-mi schimb ușile la apartament, să zugrăvesc, să ajung la Lisabona și să scriu o carte. Mă rog, nu neapărat în ordinea asta.

Uitați cum facem: vă pun mai jos o poză cu cozonacul și vă aștept cu lista cu dorințe. Poate dacă suntem mai mulți, se împlinește (vă propun s-o experimentăm pe cea cu clasa politică).