marți, 13 mai 2014

Scoate limba mare, mare

De obicei nu dau sfaturi mamelor. Nu pentru că nu aş fi tentată să o fac, ci pentru că-mi aduc aminte de cât de tare mă panicam eu când era Ana mică şi săreau diverse persoane cu gura, ba certându-mă, ba sfătuindu-mă ce şi cum. Aşa că prefer să tac şi să mai pufnesc uneori la mine pe blog, fără să aştept să fiu luată drept etalon. Ei bine, astăzi, o să mă abat de la regulă şi o să mă adresez vouă, proaspetelor sau viitoarelor mame. Rog aşadar toate posesoarele sau viitoarele posesoare de cel puţin o chestie mică, scumpă şi urlătoare prin preajmă, să fie atente un pic la mine, pentru că ceea ce urmează să vă povestesc poate să vă scape şi pe voi şi pe cei mici de suferinţe viitoare.

Când Ana mea avea vreo două luni, pediatra de atunci mi-a spus că ar trebui să cer sfatul unui ORL-ist în legătură cu frenul lingual al odraslei care, cică, ar fi cam scurt. Buuun, zis şi făcut. Conştiincioasă, mă duc la ORL, prezint copilul cu gura deschisă şi aflu fericită că nu e cazul, doamnă, dacă suge bine nu e nicio problemă.

Trece timpul, face copilul vreo doi ani, vorbeşte peltic şi drăgălaş, dar parcă nu scoate limba cât de mult ar trebui. Alţii prin parc fac blablabla cu limba pe afară, se ling pe buze de iaurt, a mea nu. Întreb pediatra (alta decât cea iniţială) şi aflu că sunt obsedată şi nebună în a căuta probleme. Şi uite aşa mai trece un an, face Ana trei şi apoi patru şi tot peltic vorbeşte: nu-l spune cum trebuie nici pe r şi nici pe s, aşa că ajungem la logoped. Acolo, o rog pe duduia cu pricina să se uite şi la fren, că, zic eu, parcă are aţa asta de sub limbă cam scurtă. Neeah, nu vedeţi că nu are probleme să mănânce şi uite, scoate limba afară. OK, hai atunci cu logopedia înainte că poate aşa se rezolva şi vorbirea odraslei. Dar nu se rezolvă şi constat că mi-este destul de greu să înţeleg ce spune, mai ales că Ana vorbeşte şi foarte repede.

La cinci ani trebuie să o operăm de vegetaţii. Păi, zic eu, dacă tot o anesteziaţi, nu vreţi să ciupiţi şi frenul ăla, că, zău, eu îl văd prea scurt! Ciupim, doamnă, zic doctorii. Doar că nimeni nu mi-a spus că la cinci ani un fren e deja dur şi degeaba îl ciupeşti un pic, el se va reface precum o rană care se închide. Ceea ce s-a şi întâmplat.

Aşa că Ana e peltică în continuare. Nu rău, dar suficient cât să pronunţe altfel decât ar trebui. Zici că vorbeşte româna cu accent american. Dintr-un elan matern nebun, o duc la ORL, la Grigore Alexandrescu, să o vadă o super mega doctoriţă. Se uită femeia şi zice că mda, cam scurt şi cam dur frenul, dar la vârsta asta nu se mai poate face nimic. E prea periculos să intervină, că acolo e vascularizat puternic şi doamne fereşte de vreo hemoragie. Mai bine încercaţi cu logopedie. Zis şi făcut. Caut alt logoped, mergem o dată pe săptămână, facem zilnic brabrebri şi sasesi de ameţim şi... mai nimic. O întreb şi pe femeia asta ce părere are de frenul copilei. E în regulă, n-are legătură cu pronunţia peltică şi cu limba între dinţi. Are însă dorinţa de a vorbi repede şi de aceea mănâncă silabe şi sunetele sunt neîngrijite. 

Şi iată-ne ajunse la momentul accidentului când a început saga noastră stomatologică. Cade Ana, îşi fracturează dinţii şi intrăm în circuitul clinicilor din Bucureşti. De anul trecut, am început şi tratamentul ortodontic, că, pentru a nu ne plictisi, pe lângă dinţii buşiţi, mai are şi o ocluzie deschisă (adică atunci când apropie maxilarele rămâne ditamai spaţiul în gură). La controlul de acum vreo trei luni, o aud pe doctoriţă că parcă zice ceva de fren. Nu-mi spune, ce naiba mai e şi asta -- că dacă n-am întrebat de blestemata asta de aţă de m-am plictisit! Mă duc cu ea la cabinetul endodontului (avem două cabinete unde mergem, unul la Facultatea de Stomatologie pentru aparat şi altul, particular, pentru a se urmări starea dinţilor afectaţi de căzătură). Îl rog pe om să se uite şi el la păcătosul ăsta de fren. E ok, arată bine, limba se mişcă, care e problema?! Păi am auzit ceva şi mă gândeam că Ana are probleme de pronunţie... Haideţi, doamnă, că vorbeşte bine, dacă i-aţi vedea pe alţii cum pronunţă...

Plec liniştită şi mă gândesc că poate nu am insistat eu suficient să-i corectez vorbitul. Ana poate să pronunţe cum trebuie, dar cu efort. Nu o doare, dar nu-i este la îndemână să pună vârful limbii acolo unde ar trebui. Încep deja să o pisez la cap. Îi tot spun că nu înţeleg ce vorbeşte şi, din păcate, de multe ori aşa şi este. O pun să repete cuvintele, o cert că se grăbeşte. Ea plânge, pe mine mă doare sufletul, dar mă gândesc că e spre binele ei, că o să ajungă mare şi o să-şi dorească ea să vorbească bine.

Ieri, la controlul de la Facultatea de Stomatologie, se apropie doctoriţa şi zice:
- Ocluzia s-a mai micşorat, dinţii par ok, haideţi să vorbim acum şi de fren.Trebuie operat.
Mi se face rău de indignare.
- Doamnă, iertaţi-mă, dar nu faceţi toţi aceeaşi facultate? Că de ani de zile mă tot plimb ca nebuna întrebând de frenul ăsta în stânga şi-n dreapta şi aproape că am ajuns să par că vreau eu să-i tai limba copilului, de plictiseală.

Râde.

- Doamnă, frenul ăsta trebuia operat demult. E adevărat că la ea nu e prins decât parţial. Dar tot e scurt şi nu poate ridica limba în cerul gurii. Copilul nu poate pronunţa cum trebuie, dar, şi mai grav, frenul scurt o face să ţină limba între dinţi şi să împingă în ei: degeaba îi punem aparat dacă nu corectăm şi asta.Vă fac trimitere la chirurgie şi, cândva în vacanţă, duceţi-vă şi rezolvaţi. Nu e mare lucru pentru un chirurg, dar pentru copil o să fie mai greu: anestezie, fire, suturi, durere la mâncat şi vorbit după aceea.

Plec cu Ana de-o mână şi biletul de trimitere în cealaltă. Îmi aduc aminte de ceea ce am citit pe net legat de frenul ăsta. Pare o chestie banală, dar îţi poate strica viaţa. Ştiam asta, de aceea am şi vrut să rezolv problema atunci când era mică. Ştiam că îţi afectează felul de a vorbi, de a înghiţi, de a mesteca, dar şi de a te săruta când vei fi mare. Personal, partea asta, ultimă, mi s-a părut cea mai tristă. Adică să fie un chin să te pupi şi tu ca lumea? Să te doară oribil limba de fiecare dată când te săruţi, cum povestea că a păţit o adolescentă ce a ajuns să facă ruptură de fren din cauza unui sărut mai pasional şi a sfârşit la Urgenţă cu hemoragie?

Aşadar, noi acum ne pregătim de frenectomie. Nu ştiu când va fi şi nici cum va fi. Probabil în vacanţă, pentru a putea să jucăm jocul tăcerii vreo câteva zile. Iar voi, dacă vedeţi că cei mici au probleme de supt, că parcă-parcă nu pot scoate limba cum trebuie, că parcă-parcă nu pronunţă la fel de bine ca ceilalţi copii de vârsta lor, nu mai staţi pe gânduri. Duceţi-vă la doctor. Până în doi ani, frenul lingual se desprinde foarte uşor, fără anestezie, doar cu o ciupitură de foarfecă, obligatoriu făcută de un specialist. După, e mai greu. O să vă povestim noi cum stă treaba. Din păcate.

28 comentarii:

Vio spunea...

Andrei e sasait...vorbeste cu limba intre dinti...Si peltic. Drept este ca r si l le spune corect, cand nu sunt in cuvinte. Adica le poate spune, fara pelticenie... Si mie mi-a fost teama de fren, si noua ne-au zis ca n-avem de ce.. Citindu-te sper sa nu patim ce-ati patit voi (are si el deja 2 ani si 5 luni..). Al meu barbat zice ca daca si la 3 ani vorbeste tot asa...sa mergem la logoped. Eu n-as vrea...adica sper sa fie ceva ce se indreapta..dar, nah, nu se stie niciodata.
Acum ca m-ai panicat...o sa intreb iar cand om merge la control...

Va tin pumnii pt operatie...usor n-are sa fie.. :(

Ioana spunea...

Vio, cel mai simplu test este sa vezi daca in repaus sta cu varful limbii intre dinti sau cu gura intre deschisa. La fel de bine, Ana nu se poate linge pe buze. Vezi si asta. Si da, du-te, la varsta lui Andrei se rezolva inca foarte usor. In doua minute, fara durere sau riscuri.

Anonim spunea...

Tu ai un fix cu intrebarea asta" n-au facut toti aceeasi facultate?".NU.
Pediatrii fac 6 ani de medicina generala plus 5 de rezidentiat pe pediatrie,ORL-istii 6 de facultate idem cu astilalti dar cu 5 de rezi pe orl,alta mancare, stomatologii fac stomatologie, tot 6 ani, da nitel diferit pe ici pe colea, prin punctele esentiale,logopezii..hm...astia cred ca fac ceva cursuri pe la facultatea de psihologie.
Tu spui ca de la 2 luni la 5 ani doar un singur orl-ist a vazut-o si a zis ca nu-i bai.Poate trebuia sa mai intrebi, macar 1 pe an.
Fiecare dintre specialistii astia le stie p-ale lui, daca era simplu faceau fiecare cate 4 ani ca la orice altceva si gata doctoru!

Ioana spunea...

Draga anonim super vehement in afirmatii si acuze, frenul lingual este luat in calcul la nastere, de catre medicul neonatolog, in spital. Ulterior, pediatrul se ocupa de problemele legate de fren. Daca el considera ca acest fren trebuie sectionat te trimite la ORL. ORL-istul te poate trimite ulterior la logoped care, o sa razi, dar stie tot ceea ce trebuie sa stie despre aparatul fonator, inclusiv toate cauzele problemelor de pronuntie. Practic, un fren lingual incastrat nu trebuie descoperit la ORL si, in niciun caz, la stomatolog. Ci la nastere. Eu am ajuns la stomatolog pentru ca Ana este deja mare si la ea nu se mai pune problema unei simple sectionari,ci unei operatii cu anestezie. Sper ca acum iti este clar. Si nu, atunci cand ti se spune ca esti sanatos si nu ai bube in cap, nu te duci o data pe an sa intrebi "sunteti sigur?". Ci faci ce ti-a spus doctorul si anume te duci la logoped.

Ghindaa spunea...

Imi pare foarte rau sa aud asta.Nici nu m-am gandit vreodata la asa o problema. Sper sa auzim de bine si sa treaca Ana foarte usor peste operatie. Sa fie curajoasa. Pe moment, te va ocari(asa face fiica-mea) dar apoi va intelege, cand va fi mai mare.

Ioana spunea...

Noroc ca am un copil extrem de stoic. A luat-o ca pe un dat, a zis "of, nu-mi spune!" si cam atat. Sa vedem cum se va tine pana la sfârșit. Sper doar sa o ajute si sa merite chinul.

Anonim spunea...

În mod sigur va fi bine, nu are cum să fie altfel. De multe ori medicii trebuie convinşi de ceea ce crezi tu că simţi sau ştii despre problemele copilul tău. Roxana

Ioana spunea...

Se pare ca asa e, Roxana. Din pacate.

mara spunea...

wow, habar n-aveam de de-astea!

Ioana spunea...

Lasa, Mara, ca le patim noi si povestim mai departe:)

L. spunea...

Acum m-ai pus si pe mine pe ginduri. Copila mea la un an jumate inca nu zice s si r, dar de supt suge bine si sigur isi poate duce limba in cerul gurii si isi linge buzele. O sa verificam si noi.

Succes cu operatia, sa mearga totul bine.Draga de ea, cum sa ramina frumusete de fata nepupata? Pfff!

Ioana spunea...

Stai linistita, faptul ca nu-l zice pe r la varsta e este mai degraba normal. Multi copii ajung sa-l spuna pe r abia la scoala. Daca limba are mobilitate, e ok.

Vio spunea...

Ioana, da, Andrei se poate linge pe buze, nu tine limba intre dinti cand nu vb...Gura o tine usor intredeschisa, dar asta pt ca are un usor prognatism mostenit de la taica-sau... Sau cel putin asta ne-au zis noua specialistiilupesteprajit pe la care-am fost...
Bine, noi am mers la ORL-isti pt alta problema: o hipersalivatie care a inceput la 4 luni si nu se mai termina (am acceptat luni de zile ideea ca e "de la dinti", dar de la 19luni are totul iesit, asadar e un bullshit asta cu dintii)... Daca ai un ORL-ist bun, te rog sa-mi spui si mie..caci noi tot nu ne-am rezolvat problema..

Ioana spunea...

Eu am fost la Budimex, ma rog, la Marie Curie cum ii zice acum la doctorul Dan Gheorghe. Acum cativa ani avea ore si la Sanador. Pentru operatia aceea a fost ok. Nu stiu si pentru alte probleme.

Cristina spunea...

Cred ca pana la urma acum cel mai greu sa sa-i explici partea cu pupatul.
Tare greu sa-i explici unui copil de ce are nevoie de operatie :(.

Ioana spunea...

Cristina, saraca Ana, cand a auzit chestia cu pupatul a inceput sa spuna "lasa, mama, raman burlaca, doar lasa-mi limba in pace":))

Ioana Zberea spunea...

Buna, îmi poți spune te rog, numele medicului care a diagnosticat in final frenul si a spus ca trebuie tăiat, si al chirurgului către care ați fost îndrumati? Eu sunt o mămica ce trece prin saga frenului cu bebelusul ei de 6 luni acum, am fost si noi pe la destui medici care spun eronat ca e ok frenul in conditiile in care avem probleme cu suptul:( Exista un group de suport in alaptare , iar mamicile de a acolo sunt trimise la un medic care nu se price pe la pb asta:( Am adjuta multi bebelusi daca le-am putea recomanda nu medic specialist in asta. Voi ati facut operatia, e ok acum? Multumesc mult!

Ioana spunea...

Pe Ana a diagnosticat-o Manuela Popescu de la Facultatea de ortodontie, din strada Eforie. Ulterior a fost operata de cei de la Clinica de chirurgie maxilo-faciala. A fost consultata de prof. Alexandru Bucur. Eu stiu insa ca la varsta de sase luni un bebelus nu are nevoie de chirurgie cu anestezie generala pentru ciupirea frenului. Cica o simpla ciupitura cu foarfeca ar fi in regula. Sigur, facuta de un orl-ist.

Anonim spunea...

Pacat ca nu am vazut articolul asta atunci cand a fost publicat :( ...acum am dat de el cautand informatii suplimentare despre fren pentru ca si baiatul meu(are 3 ani si jumatate) se pare ca are probleme si nu stiu in ce directie s-o apuc.
Spune-mi, te rog, ati facut interventia? cum a fost?

Anonim spunea...

Va rog un sfat un fren rupt la copil accidental ce se va intampla pe viitor o sa aibe probleme cu pozitia guriti sau altceva ca in mintea mea ma gandesc la fel si fel de probleme cine a trecut prin asa ceva va rog sa imi spuneti ca nu stiu ce sa ma fac astept un raspuns va multumesc frenul dintre buza de sus si gingie

Anonim spunea...

Frenul rupt la copil dintre buza si gingia de sus rupt accidental ce urmari o sa aibe oare o sa aibe probleme cu gurita saucu po itia guriti sau a nasului ca in mintea mea ma gandesc la multe probleme va rog cine a mai trect prin asa ceva ce sfat imi dati astept un raspuns

elena spunea...

Frenul rupt dintre buza si gingie accidental poate sa ii afecteze pozitia guriti la copil de 3ani si9lunisau a nasului ca eu ma gandesc la fel si fel de probleme cine a mai trecut prin ada ceva sa imi dea si mie un sfat va rog astept un raspuns cat mai repede

Ioana spunea...

Elena, nu cred ca e o problrma. Dar intreaba un doctor. Orl sau ortodont.

Anonim spunea...

Buna seara!Fetita mea are frenul lingial mai scurt( mi s-a zis inca din matetnitate) insa abia acum m-am decis sa merg cu ea la chirurg. Ea are 7 luni jumate( nascuta prematur la 7 luni jumate). Am decis sa mergem la Grigore Alexandescu, la dr Coman Gabriel, mi l-a recomandat o doamna asistenta. A fost cineva la dansul sau a auzit de el? Taierea frenului poate constitui un pericol pt bebelus? Exista vreun dezavantaj in aceasta interventie? Multumesc mult!

Corina spunea...

Ioana, iti multumesc mult pentru articolul tau... m-a facut sa iau o hotarare. Chiar dupa ce l-am citit i-am facut programare la ORL fetitei mele. Are 3 luni si a fost diagnosticata cu fren in maternitate. Neonatologul ne-a spus sa nu ne grabim cu operatia daca bebe suge bine si ia in greutate, pediatrul a fost de aceeasi parere. Bebe chiar suge bine, doar ca se ineaca frecvent in timpul meselor. Pe mine ma ingrozeste operatia, nu imi pot imagina cum o pot tine sa nu se miste, mi-e teama sa nu ii taie limba...Dar nu as vrea sa trecem prin aceeasi aventura ca voi. Pe 20 febr avem programare la ORL si sper ca saptamana viitoare sa ajungem si la operatie.

Cum a fost, in final, operatia Anei? Acum promunta corect?

Ioana spunea...

Draga mea, la trei luni nu e vorba de nicio operatie. E doar o mica incizie, o sectionare a frenului care nu e inca vascularizat,asa ca, stai calma, o sa fie bine si teoretic dureaza trei secunde.
Ana nu pronunta deloc mai bine dupa operatie. Practic nu am vazut nicio diferenta. Probabil ca va conta cand ii voi pune aparatul dentar care nu incapea din cauza frenului (apasa pe el).

Anonim spunea...

Ioana ,super articol ....
Amo fetita de 7 saptamani diagnosticata din maternitate cu frenu scurt ,ieri 22.03.2016 am fost la ORL fara anestezie si fara nimic medicul orl-ist a ciupit-o cu o forfecuta a sangerat 5 pic de sange oprite cu o compresa sterila si totul e ok.
In 30 min.am ajuns acasa si a supt 70 ml din biberon fara nici o problema .A plans destul de putin zic eu

Anonim spunea...

Bebelul meu a fost "ciupit" putin in maternitate de fren de către neonatolog, suge binișor la sân, a luat in greutate corespunzător. Neonatologul ne-a spus ca nu a ciupit prea adânc, limba mai este încă prinsă dar ca cu timpul poate se va desprinde singura fara intervenție. Bebe nu atinge cerul gurii cu limba si nici nu o poate scoate afara. Prinde insa foarte greu sânul la supt, doar cu mamelon. Se enervează, plânge si intr-un final se apuca de supt. Noroc ca am apelat la un specialist super ok pe alăptare care m-a sfătuit sa fac cat mai repede intervenția insa la ORL de data aceasta!!!! A rămas mirata ca neonatologul s-a ocupat de aceasta problema si nu un ORL-ist si ca bebe săracul totuși se chinuie si suge cu fren cu tot. Am avut dubii mari dacă sa fac sau nu intervenția. Practic din nou, căci el a fost ciupit o data, chinuit, insa fara "rezultat" din cauza unui neonatolog inconștient. Si am mai născut si la privat!!!!!!. Azi citind despre consecințele frenului lingual scurt sunt indignata si neagră de furie de nepăsarea si inconștienta unor doctori. Bebele meu mai mult ca sigur sufera groaznic in acest moment la 6 saptamani de niste colici groaznice, are gaze si reflux, se îneacă frecvent la supt, sughite, salivează excesiv iar gurița ii rămâne plină de voma si lapte neinghitit, toate datorită frenului. Dacă neonatologul imi spunea toate acestea de la nastere puteam evita suferința bebelului de la inceput. Sa nu mai vb de problemele avute la inceput cu alăptarea, eram gata, gata sa renunț la alăptat si sa il trec doar pe formula crezând ca eu nu am lapte, ca flamanzesc copilul, când de fapt bebe săracul nu avea suficientă putere din cauza frenului sa tragă cum trebuie si sa pornească/stimuleze lactația. Asa ca azi dupa un "studiu" intensiv al problemei m-am hotărât sa il programez la ORL. Sper sa dau peste cineva cum trebuie si sa rezolve problema. Nu as vrea sa pățesc ca fetița Ioanei. Si intr-adevăr o mama isi da seama imediat ca ceva nu e in regula cu copilul ei, nu e exagerare cum considera unii doctori, de aceea trebuie insistat când simțim ca ceva nu e in regula, încă de la primele semne. Doctorii încă mai sunt destui, dacă nu ne mulțumește unul, mergem la altul insa nu trebuie cedat pana nu avem certitudinea ca totul e ok. Sanatate multa! CRISTINA, Oradea.

 
Copyright 2011-2017 Așa și-așa
Blog theme by BloggerThemes