Bizinichi este un om rău. Până şi numele lui este de om rău. Bi-zi-ni-chi. Nu poţi să-ţi imaginezi pe cineva drăguţ, generos, sensibil, cu un astfel de nume. Ar putea să fie cineva glumeţ, dar nu e. El nu zâmbeşte niciodată, sau poate o face doar acasă la el, când stă seara singur în oglindă şi îşi freacă mâinile cu satisfacţie una de alta, spunând printre dinţi: na, că le-am făcut-o! Bizinichi este vecinul meu. Un omuleţ negricios, pirpiriu, care se furişează noaptea prin bloc şi strecoară pe sub uşile vecinilor scrisori de revoltă la adresa administraţiei.

Pentru că Bizinichi urăşte tot ceea ce înseamnă comitet de administraţie, preşedinte de bloc, contabil, fochist şi femeie de serviciu. De aia a şi hotărât să se răzbune şi a pornit o cruciadă prin tribunale ca să arate lumii întregi cum a fost păcălit şi furat. Nu a convins pe nimeni. Dar nici el nu se lasă convins că poate lumea nu e aşa de rea cum crede el. Aşa că Bizinichi a pornit să-şi facă singur dreptate. A hotărât că ceasul răzbunării a sunat în sfârşit. Din acea zi, vecinul meu a spus pas întreţinerii. Să vadă ei ce păţesc dacă se pun cu Bizinichi! Hahaha! râdea el tare în oglindă, frecându-şi mâinile una de cealaltă.

Bizinichi e un om rău. Din cauza lui, am rămas luni dimineaţă fără apă caldă. Ne-au tăiat-o din cauza datoriilor.  După ce a savurat victoria, Bizinichi s-a înmuiat. Sau poate jocul nu i se mai părea amuzant. În fond, ce putea să ne mai facă ? Ce planuri  putea să mai ţeasă noaptea când toată lumea din bloc dormea visând la şuvoaie de apă caldă?

Aşa că ieri Bizinichi a plătit. Tot.

Acum avem iar apă caldă. Dar, Bizinichi este în continuare un om rău. Chiar şi numele lui sună înfricoşător. Sau poate aşa mi se pare mie după ce am stat o zi fără apă caldă şi am ticluit singură, în oglindă, planuri de răzbunare, frecându-mi mâinile una de cealaltă.