O duminică în care mama stă acasă şi nu trebuie să plece nicăieri. Un parc nou. Prima îngheţată pe anul ăsta, de zmeură şi mere verzi. O scenă plină ochi de copii ce dansau. O plimbare pe căluşei de lemn, frumos coloraţi. Tobogane şi leagăne. Mama ce se juca cu ea de-a morarul ce încarcă făina într-un vas mare pe care ea îl răsturna apoi, să-l macine şi să-l vândă la târg. In loc de făină, nisip. Un leagăn mare ce o ducea până la cer şi înapoi. O plimbare pe marginea unor fântâni arteziene. Un balon uriaş, adevărat, la intrarea în parc, cu care te puteai ridica în aer preţ de câteva minute. Dacă voiai. Nu am vrut. O cursă în maşinuţe cu ea la volan. Un balon mic şi albastru primit cadou de la un băieţel cu ochi albaştri ca balonul. Două gogoşele cu gem de la McDonalds. Un braţ de flori de câmp luat pe o nimica toată de la o ţărancă (e lichidare de stoc, doamnă, luaţi-le să mă duc şi eu acasă!). Un pahar mare cu limonadă.

O plimbare în parc după-amiază cu tata, cu o carte de poveşti la subraţ. Doar ei doi, pe o bancă stând şi citind.

O cină romantică, în familie, pe balconul nostru mare, cu  masa de afară aranjată frumos, ca la restaurant. Un croissant cu zmeură la desert. Nu mă întrebaţi reţeta, că nu l-am făcut eu.

Eu doar am avut o duminică liberă pe care am vrut să o petrec cu ai mei.