joi, 31 iulie 2014

Coffee break

De obicei scriu dimineaţa, la cafea. Sau după-amiaza, la cafea. Nu sunt o mare băutoare de cafea, nu sunt dependentă, sau mai bine zis nu-mi place să mă consider ca atare, deşi beau zilnic, un pahar măricel luat de la maşinăria din colţ pe care-l împart în două: jumătate până spre zece şi cealaltă după două. Îmi fac totuşi o cafea şi dimineaţa, la trezire. Îmi place mirosul, mă linişteşte hârâitul filtrului, mă bucur să văd cana plină dar nu am timp să o beau. O gură, două şi trebuie să plec.

Merg apoi peste jumătate de oră cu gândul la cafeaua de-o lăsai pe masă şi la cea ce va să curgă din maşinărie. Mă văd deja cu degetele fremătând pe paharul încins şi brusc îmi vine în gură pofta de-o ţigară. Prima pe zi. La cafeaua de dinainte de ora zece. La prima jumătate de pahar. Două, trei guri, un fum sau două şi parcă mi se dezleagă şi limba şi aş vorbi cu cineva. Doar că la ora aia sunt prima din birou. Aşa că scriu. Sau mă uit pe net. Sau stau pe facebook şi o ard cu cafeaua în faţă şi fără chef. De citit nu am stare, deşi am întotdeauna o carte prin geantă. Acum mă trambalez cu Cimitirul de Teleşpan. Cei de îl citirăţi probabil că vreţi să ştiţi cum îmi pică. Sunt abia la început, dar ce mă enervează la culme este că din motive de atâtea organe genitale trambalate la vedere, îmi e foarte greu să citesc în autobuz. Na, am şi eu o problemă. Ce spuneam? Aşa, ziceam că nu-mi vine să citesc la birou, deşi ajung mai devreme decât ceilalţi şi deşi lucrez printre oameni care nu au nimic cu cartea lui Teleşpan, cu homosexualii sau cu organele genitale flaşce sau în acţiune, dar care-ţi sar în ochi la fiecare pagină.

După ora zece lucrurile se precipită, cafeaua rămână într-un colţ, pe birou şi stă ca proasta şi se răceşte de una singură până când mai am eu timp să mă întorc la ea, după orele prânzului. Şi atunci  iar am un moment când aş putea să scriu sau să o ard pe facebook sau pe net. De două zile o cam ard. Aşa că mai bine vă las pe voi să vorbiţi. Asta e momentul în care ar fi bine să vă întreb ceva. Dar nu ştiu dacă să vă întreb despre cărţi, adică despre ce aţi mai citit sau despre cafea, adică dacă beţi sau nu, cu zahăr sau fără, tot timpul sau din când în când, neagră sau cu lapte. Sau să vă întreb despre ambele. Sau nu.






6 comentarii:

Anonim spunea...

Moi,je n'ai jamais le temps le matin de boire tranquillement un lait blanc sans sucre.je le bois toujours debout voire en faisant d'autres choses.pour le café noir,je le bois de temps en temps au travail en discutant quelques minutes avec un collègue.alors je le prends pour le plaisir et non pas par nécessité :-)

Lucian Branea spunea...

Nu pot articula decit silabe fara sens fara cafea dimineata. Ma lovesc de mobile. Insa cel mai mare soor la un test IQ l-am obtinut intr-o dimineata fara cafea :)

Ioana spunea...

Adica nu prea stiai ce faci:)

Ioana spunea...

Moi, je prends un verre de lait et puis le cafe:)

Orin spunea...

Hmmm... ai activat moderarea comentariilor sau eu sînt prea adormită și am apăsat butonul care nu trebuie?

Anonim spunea...

les cancers ....;)

 
Copyright 2011-2017 Așa și-așa
Blog theme by BloggerThemes