Dragul meu,

A trecut ceva vreme de când nu am mai venit pe aici. Să nu mă înțelegi greșit: nu ți-am dat papucii, doar că, dat fiind faptul că lucrurile între noi merg destul de bine, mi-am permis să te las un pic deoparte și să mă ocup și de alte aspecte ale vieții mele- the real one: știi tu, aia cu alergătură, hârțogăraie, teme, ședințe cu părinții, analize, decizii, facturi. Nu zic că toate astea sunt neapărat mai importante sau mai plăcute decât relația noastră, ci, hai să zicem, că nu mai sufereau amânare.

Dacă te întrebai, apăi să știi că am reușit într-un final să o scot la capăt cu diversele must to do-uri, că am rezolvat ce aveam de rezolvat și că acum...ei bine, acum mă pregătesc și eu ca tot omu' de o sarma și o piftie (vorba vine, nu am nici sarmale, nici piftie). Așa că, dacă nu ți-e cu supărare, o să te mai las un pic liniștit, până după Anu' nou. Hm, te oftici? Hai, te rog, nu fă mutra asta! Nu e că nu te mai iubesc sau că nu te mai vreau în viața mea, dar sunt momente când pur și simplu simt nevoia să mă dau un pas în spate, să stau deoparte, liniștită, eu cu gândurile mele, fără public care să aștepte să-i povestesc. Incă o dată, asta nu înseamnă că s-a sfârșit între noi. Still love you, dar te rog să ai nițică răbdare și promit că mă întorc la tine.

Acestea fiind zise, dragă blogule, îți urez un Crăciun fericit, așa cum sper că va fi și al meu. Dacă te uiți cu atenție sub brad, Moșu' a venit deja. Nu, nu poți să desfaci încă cadourile și nu, geaca aia de piele, brățara cu cranii, CD-ul și tricoul cu Aerosmith nu sunt pentru tine. Pentru tine am însă, toată dragostea și nevoia din lume. Dar nu chiar acum. Mai lasă-mă un pic. O respirație, două și revin. Promit.

Te rog să mă înțelegi și să mă aștepți.

Cu drag,
Ioana

P.S Eu și blogul meu vă urăm sărbători fericite.

Nu, nu le-am făcut eu