Da, anul acesta, de Crăciun, am primit cel mai frumos cadou din viața mea. Nu mă refer la acele daruri pe care ți le face viața când doar speri, fără să le mai aștepți, ci la un cadou real, palpabil, pe care două mâini mici l-au ambalat frumos și l-au așezat sub brad. Nu a fost un an simplu. Nici pentru mine, nici pentru ea. Ea crește, eu....nu. Ea are aproape doisprezece ani, eu...ei, hai să zicem suficienți. Ne certăm. Orgoliile noastre se ciocnesc, se iau la trântă. Hormonii își fac de cap prin sufrageria noastră. Ușile se trântesc, vocile urcă și se răstesc. E mult spleen și multă tăcere. Lacrimi. Regrete. Ea e mică și se vrea mare. Eu o văd și mai mică, când de fapt ea e pe cale să devină mare.

Anul ăsta, ea a știut să-mi facă cel mai frumos cadou de Crăciun pe care l-am primit vreodată. Și asta nu pentru că a fost imaginat de ea, ci pentru că a venit la momentul potrivit. Exact când aveam nevoie de el. E un set de șapte plicuri- câte unul pentru fiecare zi din săptămână- pe care să le deschid la nevoie, în funcție de ce simt în ziua respectivă: pentru momentele în care sunt supărată, în care am o problemă, când mă simt ciudat, când sunt tristă, când ne certăm sau când mă supăr pe ea. In fiecare plic se găsește un bilețel cu câte un gând de iubire și de încurajare scris de ea, din capul ei. Preferatul meu este plicul pe care scrie "doar așa...". Acolo e un strop de iubire doar pentru că e minunat să știi că există, că o ai și că e bine să nu uiți de ea. 

Nu o să desfac plicurile în fața voastră pentru că mesajele dinăuntrul lor îmi aparțin doar mie și ei. O să vi le arăt însă un pic cât să vă aduc aminte că, indiferent de ce ni se întâmplă, există un strop de magie pentru fiecare dintre noi. Trebuie doar să desfacem plicul corect la momentul oportun.

Sărbători frumoase și să fiți fericiți!