Fuserăm la teatru. Iarăși. Am decis să înfruntăm ploaia și vântul și profitând de faptul că la Ana, la școală, urma Săptămâna altfel, am zis să fiu și eu în pas cu colegiul și să fac ceva mai special cu infanta. Și am reușit. Mame și tați de adolescenți, duceți-i la Teatrul Excelsior să vadă iHamlet. Ana a decretat la sfârșit "oau, ăsta da spectacol!".

De la început trebuie să știți că nu prea are legătură cu piesa lui Shakespeare, ci preia personajul central, cu tot cu întrebările lui existențiale (nu, nu veți auzi deja celebra "a fi sau a nu fi") și-l aduce în prezent sub forma unui adolescent cu probleme de adolescent. Concret, avem un tânăr chinuit de îndoieli ca toți tinerii, cu părinți divorțați ca mulți tineri, cu o mamă care încearcă să-și refacă viața, cu un tată mereu ocupat, cu o iubită timidă care nici ea nu prea știe ce vrea sau dacă vrea, cu prieteni care nu-i înțeleg întotdeauna frământările. Un Hamlet care se simte complet inadaptat și singur, cu gânduri sinucigașe, cu frici și angoase și care i-a făcut pe toți adolescenții prezenți în sală să aplaude la final, în picioare.

Spectacolul este un proiect de teatru multimedia, cu proiecții video capabile să formeze decoruri și să provoace stări și emoții și cu doar patru actori pe scenă (foarte buni toți patru). Fiecare dintre ei va juca, pe rând, mai multe roluri. Și ceea ce este cu adevărat minunat la dramatizarea scrisă de Elise Wilk este faptul că reușește să te facă pe tine, cel din sală, să te identifici cu toate personajele. In plus, o să aveți ocazia să asistați la o trecere în revistă, extrem de crudă, a tuturor greșelilor pe care noi, părinții, ajungem să le facem fără să vrem. De altfel, când am ieșit de la teatru, am întrebat-o pe Ana "măi, tu ești ok cu părinții pe care îi ai?"

Pentru aceia dintre voi care nu au mai fost la Excelsior, să știți că au un repertoriu foarte interesant pentru copiii mai mari. Noi am văzut deja Mamma Mia, un spectacol al trupei de teatru a liceului Tudor Vianu si Emojiplay, un spectacol-dans realizat de Gigi Căciuleanu, despre care am scris aici. Mai am în vedere Fluturii sunt liberi. Dacă l-ați văzut deja, aștept impresii.

sursa foto aici