De când am decis
să-mi aduc tot universul
la mine în cameră,
să nu dorm singură,
să nu-mi fie urât
Nopțile mele (de fapt și zilele,
atunci când nu sunt plecată)
arată ca dulăpiorul cu sertare
de la bunica, din cameră.
În primul sertar - pensia
în al doilea- cutii goale de pudră și de parfum franțuzesc.
Pe al treilea îl deschidea doar seara, la culcare,
când nu o vedea nimeni.
- Ce e acolo? o întrebam.
- Nimic, spunea zâmbind
și-mi dădea un bănuț
din primul sertar.
Azi noapte, am stat în camera mea
cât un univers.
La radio,  cânta muzică italienească
din anii 80.
Am recunoscut-o pe Gianna Nannini și pentru câteva minute
am început să dansez
Iar cel de-al treilea sertar
s-a deschis de unul singur
la mine-n cap.
- Ce e acolo? m-a întrebat copilul
- Nimic, i-am răspuns
și l-am tras lângă mine
să dansăm împreună.