Nu că aş fi păţit ceva rău. Dar, data viitoare când am de gând să mă duc într-un supermarket necunoscut, vineri seară, cu copilul după mine, aduceţi-mi aminte că sunt nebună.

Am ajuns vineri în Carrefour Berceni, după ce, într-un entuziasm nebun, am hotărât să merg în Decathlon-ul de lângă, să-i cumpăr Anei o vestă de fâş pentru patinaj. Ultima dată a transpirat în geacă atât de tare, că a răcit cobză. Şi dacă tot eram prin zonă, am zis să mergem şi-n Carrefour să ne facem cumpărăturile. Iniţial părea o idee bună, mai ales că ceasul arăta doar vreo 18h30. Se pare însă că aceeaşi oră, aparent inofensivă, atrăsese vreo juma de Bucureşti care ocupase tot spaţiul dintre rafturi.

În plus, client fidel al Corei Pantelimon, m-am trezit absolut debusolată printre produsele concurenţei. Am căutat 45 de minute pişcoturile, altele 30 de minute făina, am renunţat să mai cumpăr ulei, am luat primele mezeluri ieşite în cale, m-am pierdut de bărbat, copil şi căruţul de cumpărături şi ne-am căutat disperaţi, printre rafturi, vreo juma de oră. Bref, la ora 20h50, am părăsit Carrefour-ul plini de draci, cu dureri musculare în picioare şi cu altele, mai crunte, de cap.

Am răsplătit copilul pentru turul de forţă cu 10 minute de dat într-un balon uriaş ce plutea pe un bazin. Concret: se descalţă copilul, se bagă în balon, i se pun mâinile la urechi în timp ce o tanti umflă balonul cu o pompă şi se împinge balonul cu copchil cu tot, într-o piscinuţă. După 10 minute, obţii un copil fericit, transpirat şi uşor umed, fiindcă mai intră şi apă în interiorul balonului.

Singurul lucru bun a fost că Ana a dormit azi dimineaţă până la 9h. Tocmai azi, când eu a trebuit să mă duc la muncă. De unde vă şi scriu.