Ana şi tortul ei...

S-a întâmplat acum vreun an şi jumătate, pe vremea când pârdalnicul de R se încăpățâna să nu facă parte din viaţa noastră. Atunci, am început mersul la logoped şi odată cu el, seriile lungi de teme şi de exerciţii.  Şi tot atunci i-am spus Anei că în ziua în care îl va putea spune pe R o să-i fac petrecere la grădiniţă, cu toţi prietenii. Că doar munca trebuia răsplătită, chiar şi-n cazul unui copil mic ce se chinuie luni de-a rândul să-şi facă limba să vibreze.

Şi în sfârşit, a reușit! Aşa că azi am avut petrecere, cu tort de la Alice. Bravo, Ana!

...care arăta aşa.