Ziua mea de nume a fost eclipsată de ziua lui. Un el frumos, cu ochi albaştri, îmbrăcat de gală în costum de Spiderman. Îl cheamă Ion, are 6 ani, doi fraţi mai mici, un câine, o pisică, un hamster, doi verişori şi doi părinţi super zen care au avut puterea să-i facă petrecere, deşi mezinul familiei are abia 5 săptămâni.

Cum să nu te duci în vizită la un astfel de flăcău care, în plus, are şi un arsenal întreg de săbii de jucărie şi ştie să cânte şi la vioară? Cum să ratezi o petrecere unde poţi să joci nestingherit v-aţi ascunselea şi leapşa, unde eşti hrănit cu pizza şi unde bunica cicălitoare este pusă la punct fără drept de apel? Ziceţi şi voi, nu meritam eu să fiu eclipsată de un astfel de personaj? Culmea e că, deşi eram singura mamă de la petrecere - restul părinţilor şi-au lăsat copiii şi au plecat - eram, bineînţeles şi cea mai stresată. Astfel încât mi-am petrecut mare parte a timpului alergând-o pe fie-mea cu foehn-ul. O mişcare justificată în parte de claia de păr ud de pe capul Anei şi de altă parte de recenta sinuzită ce ne-a stricat sărbătorile. Ştiu că vă frământă întrebarea de ce naiba am rămas eu cu ochii pe Ana, în loc să fac şi eu ca ceilalţi părinţi normali la cap? Păi, având în vedere că Ionul din poveste locuieşte undeva, după Cora Pantelimon, odată ajunsă cu maşina cuiva care a trebuit să plece ulterior, nu am avut cu ce să mă întorc acasă la mine. Şi uite aşa, am ajuns să fiu unicul adult enervant cu excepţia bunicii pisăloage. Oricum, până şi ea şi-a spălat păcatele cu cel mai minunat tort diplomat pe care l-am mâncat -- ever. Cu kiwi şi căpşune şi o cremă bună rău.

După ce am plecat de la Ion pe la 16:00, după ce am ajuns acasă şi am încercat să o culc o juma de oră la mine în pat, după ce Ana nu a putut să adoarmă, după ce am dat-o jos din pat şi am trimis-o la joacă, după ce a jelit o oră de oboseală, am hotărât să-mi spăl totuşi păcatele de mamă control freak. Aşa că ieri, duminică, am fost împreună în oraş şi după ce s-a dat cu trotineta pe străduţe, după ce a cunoscut o pisică şi a vrut să plece cu ea, am mers la cofetărie, am ales un tort şi am chemat-o în vizită pe cea mai bună prietenă. A ei, of course! A venit şi cu mama din dotare şi în timp ce noi beam o bere şi fierbeam crenvurşti în bucătărie, fetele se jucau cu îmbrăcatul şi dezbrăcatul unor patrupede marca Ikea. Apropo, ştiaţi că mai nou puteţi cumpăra de la Ikea costumaşe pentru jucăriile de pluş? Am aflat şi noi aseară şi de atunci vreeeeem!