Dragă Moşule (Crăciun sau Nicolae, nu contează, Moş să fii)

Mai e un pic şi ar trebui să dai o tură şi pe la noi. Încă se mai crede în tine şi deci, încă ne ocupăm cu făcutul de liste şi scrisori. Din păcate, te-ai procopsit cu încă un client nehotărât şi pretenţios. Nu ştiu dacă aşa sunt toţi copiii din ziua de azi, dar poţi să crezi că am dus copila în două magazine de jucării şi nu i-a plăcut nimic? Şi nu erau jafuri chinezeşti de la tarabă, erau jucării d-alea scumpele, coloratele şi bibilitele, care apar şi-n reclame la teveu, iar fie-mea a declarat că nimic nu-i place atât de mult încât să merite să te deranjeze (pupe mama pe ea de înţeleaptă!).

Dar stai, asta nu înseamnă că n-are rost să mai vii! Te rog, să nu-mi faci figura, mai ales că a stat vreo două ceasuri ieri să-ţi facă ţie o felicitare! Acum, nu că ar fi rudă cu mine, dar să ştii că Ana chiar are talent la inventat drăcovenii d-astea hand made. Nu intru acum în amănunte, dar vreau să-ţi spun că de adus, trebuie să-i aduci ceva. Din păcate,  nu pot să te ajut cu nicio idee. Dacă o întrebi pe ea, ştie una şi bună: un căţel adevărat. Dacă mă întrebi pe mine, să ştii că încheiem socotelile definitiv dacă bagi potaia în cizmuliţă. Te rog să nu mă provoci, că strig în gura mea cine eşti şi de unde vii!

Şi acum, ca să nu zici că sunt naşpa, ţin să-ţi spun că am încercat să-i dau ceva idei în materie de cadouri, dar n-a prea ţinut figura. Am încercat să-i vâr sub nas şi nişte pliante d-alea şmechere de la supermarketuri, dar nimic. A bâiguit ea ceva cu o păpuşică ce face pe învăţătoarea la vreo 180 lei, dar i-am scos repede gărgăunii din cap. În momentul de faţă am rămas la un joc, dar şi pe ăsta l-a ales mai mult de gura mea. Acum, eu ce să zic, mie mi-a plăcut că e cu întrebări din geografie, cu un glob pământesc, cu chestii d-alea inteligente unde copilul învaţă jucându-se şi ce bine va fi şi ce deştept se va face! Dacă îl găseşti pe undeva, adu-l, că oricum nici ea nu ştie ce vrea. Dacă nu, oi găsi tu ceva de băgat în ghetuţe.

Ei, şi apropo de ghetuţe. Eu de fapt d-aia te deranjez, că vezi tu, ni s-au terminat ghetuţele! Nu mai avem nicio pereche. Ce aveam ne-a rămas mic şi altele noi n-am găsit. Şi să ştii că am căutat. Am scormonit la Viena o după-amiază întreagă, am bătut patru ore Sun Plaza acum două weekenduri şi trei ore Afi-ul şi nimic. Şi pe bune că nu sunt pretenţioasă. Mă mulţumesc cu orice ghetuţă cât de cât călduroasă, cu arici sau cu şiret, din piele sau nu şi musai fără beculeţe care se aprind şi se sting la fiecare călcătură. Nu ştiu dacă m-ai văzut uţupindu-mă printre cutii, nu ştiu dacă ai zărit o blondă congestionată la faţă trăgând frenetic un copil de picioare. Eu eram! Eu eram aia care am încercat, în disperare de cauză, să încalţ dreptul cu 32 şi stângul cu 33, după ce zeci de ghete erau bune la un picior şi mici la celălalt. Şi da, eu eram aia care ţipam şi gesticulam la un copil desculţ şi ascuns pe sub rafturi. 

Aşa că uite ce-ţi propun eu: ştiu că eşti şi tu obosit şi terfelit, că vremurile sunt grele şi pensia mică, dar fără ghete, degeaba vii la noi. N-ai frate unde să laşi cadoul. Înţelegi că baţi drumul degeaba? Aşa că ocupă-te tu de ghete, că eu nu mai pot şi mă duc să cumpăr eu cadou în locul tău. Ce zice, Moşule, te bagi?