Păi nu e şi ar fi trebuit să ştiu şi eu asta. Iar dacă adaugăm şi vorba aia cu ulciorul care nu merge de multe ori la apă, atunci era evident că după noiembriele călduros de anul trecut de la Paris, ăsta vienez va fi friguros, noros, ploios şi morocănos. Şi aşa a şi fost. Iar zicerea cum că Viena e frumoasă, indiferent de anotimp, e o abureală. Nu e nimic fain în a te plimba pe străzi cu capul în pământ, cu vântul în faţă, cu umbrela ţinută drept pavăză, trăgând după tine un copil ce miorlăie că îl dor picioarele.

Acum că am stabilit cam cum a fost starea de spirit în acest city break, să o luăm cu începutul. Primo: dacă vreţi să zburaţi la Viena, Austrian-ul e cea mai bună variantă. Luate din timp, cu red ticket, biletele noastre au fost nici 200 de euro în total. Avantajul faţă de o campanie low cost a fost că noi am zburat după cum scria pe bilet, lăsându-i în urmă pe cei de la Fly Niki care aveau probleme cu avionul şi au rămas blocaţi pe aeroport nu se ştie cât.

În ceea ce priveşte cazarea, noi am ales rezervarea de pe wimdu. V-am mai povestit despre ei, acum pot doar să vă spun că a fost cea mai fericită variantă. Vorba cântecului am avut di tăte: dormitor cu pat dublu, canapea extensibilă în sufragerie, chicinetă echipată (inclusiv toaster, filtru pentru cafea, microunde, aragaz, frigider), un balcon numai bun de băut cafeaua, DVD player. Blocul era în buricul târgului, la 2 minute de staţia de metrou, la 1 minut de super marketuri şi vis-a-vis de o pizzerie cu bucătar napolitan şi chelneriţă veselă (în general ăştia de prin fostul imperiu sunt mai serioşi şi mai puțin zâmbitori).

Ia să vedem ce avem până acum: bilete de avion faine, cazare super şi vreme proastă. La toate astea se adaugă şi faptul că multe chestii turistice sunt, fie în aer liber şi deci impracticabile sub ploaie, fie închise începând cu 1 noiembrie. Spre exemplu, turul Schonbrunn-ului destinat copiilor (unde cei mici sunt invitaţi să se îmbrace în costume de epocă şi să înveţe despre eticheta de la Curte) se închisese cu o zi înainte să ajungem noi, tot aşa cum erau închise şi grădinile şi labirintul de la Palat sau Casa Strudelului vienez unde copiii erau învăţaţi să prepare ei înşişi faimoasa prăjitură cu mere. Şi apropo de apfelstrudel, Anei nu i-a plăcut. S-a plimbat cu linguriţa un pic prin el şi a decretat că cel de la cofetăria noastră din colţ e mai bun.

De plimbat prin Viena, merită să o faci per pedes. Asta dacă e frumos afară.  Dar cum nu a fost cazul, ne-am echipat cu multe pass-uri de călătorie ce s-au dovedit în final prea multe şi mai ales inutile. Nu are rost să pierd timpul povestindu-vă despre transportul vienez, găsiţi peste tot informaţii. Şi naturlch că merge brici. Metroul vine când scrie, se duce unde spune, nu întârzie, nu se strică şi costă cam 2 euro o călătorie. Ce merită spus este faptul că, în weekend, copiii sub 15 ani călătoresc gratuit. Eu ştiam că doar duminica e chestia asta, dar se pare că e vorba de absolut tot weekend-ul. În plus, există un abonament numit Viena Card la 20 de euro de căciulă cu care poți merge 72 de ore cu toate mijloacele de transport, cu care ai și niscaiva discount- uri la muzee şi concerte şi cu care poţi plimba gratuit copilul. Problema e că noi nu am ajuns să-l folosim la capacitate maximă din motive de noiembrie ploios şi atracţii închise şi deci, cred că ieşeam mai ieftin cu un abonament simplu pentru 3 zile, fără cupoane de reducere la fel de fel de trăznăi.

Cam asta ar fi pentru început. Sigur că există şi o continuare cu ce am văzut şi alta cu ce, unde şi cât am mâncat, sigur că avem şi ceva poze, dar mai am două zile de stat acasă şi trebuie să mi le umplu cumva.  Staţi pe aproape!