Am trecut pe aici să vă spun că e foarte nasol să fii mic. Mic şi cu dinţii strâmbi. Şi cu cei de sus luxaţi. Şi cu caninul de jos care stă să cadă. Nu leşinaţi, e de lapte şi e ok să cadă. Dap, e nasol să fii mic şi-n vacanţă şi maică-ta să se pună la birou pe tură de după-amiază ca să aibă timp să te plimbe dimineaţa prin târg, la ortodont. E trist să fii sculat din aşternuturi calde, mirosind a somn şi linişte, la opt fix, plimbat rapid din baie în bucătărie şi apoi vârât în nişte blugi, tricou şi adidaşi şi de-acolo într-un autobuz cu destinaţia hai să te chinuim, puiule!

Să ştiţi că, spre surprinderea mea, e destul de chinuitoare treaba cu aparatul dentar, fie el şi un trainer. Păi normal că la noi trebuia să fie mai cu moţ şi deci, noi nu putem pune, ca toţi copiii, sârme de-ale de se înfăşoară în jurul dinţilor. Aşa că ne-am ales cu una bucată plăsticoşenie care se bagă cu greu în gură, după care se aşează dinţii în nişte şanţuri şi se încearcă cu lacrimi în ochi să se închidă gura. Rezultatul? Copilul vostru frumuşel capătă brusc un aer de maimuţoi nebun. Spre uimirea dentistului, eu chiar i-am spus asta Anei care se zguduia de râs, mai-mai să înghită porcăria din gură.

Apoi, tocmai pentru că eşti mic şi nu ai niciun cuvânt de spus, te trezeşti că trebuie să ţi se ia şi o amprentă dentară. La prima vedere pare simplu, în realitate e destul de aiurea. Nu intru în amănunte, cert este că de la un punct încolo i se dă copilului o tăviţă în mână în cazul în care îl apucă vomatul. Oricum, am reuşit şi de data asta să uimesc onorata asistenţă medicală, în clipa în care am întrebat de ce nu se face anestezie ca să nu mai existe riscul de spasme cu iz de vomă. Nu am aflat răspunsul, fiindcă nu şi-au pus problema să facă aşa ceva. Vorbesc de anestezie d-aia cu fâs, fâs, nu cu seringă.

Şi dacă tot eşti mic, atunci eşti târât şi la o sesiune de cumpărături inutile din punctul tău de vedere, în urma căreia te alegi cu un ceai, nişte şerveţele umede şi un gel de duş. Ah şi nişte pastile pentru dezinfectat plăsticoşenia cu care va trebuie să te obisşnuieşti să dormi în următoarele opt luni.

Acum, corect faţă de mine ar fi să vă spun cum stă treaba şi dacă eşti mare. Păi, aici lucrurile sunt simple: iei cardul, îl verifici, ţopăi de două ori în sus că ţi-au intrat banii de concediu şi apoi te arunci cu capul înainte şi nu te mai gândeşti la nimic. Ca o ultimă informaţie: tratamentul ortodontic nu e decontat, dar la Policlinica facultăţii de stomatologie e mult mai ieftin decât la privaţi. Nu ştiu însă şi dacă vreau să rămân la ei. Din motive de doctori tineri care nu ştiu câtă experienţă au în aparate dentare montate post traumatism.

Ei, acum înţelegi, mamă, de ce e mai bine să fii mic? Pentru tine a fost doar o zi de vacanţă ratată, pentru mine începe iarăşi chinul de a lua o decizie.