Ne întorserăm. Şi fu bine şi frumos. Şi acum că am desfăcut bagajele şi am spălat deja vreo cinci maşini, să vă povestesc pe scurt cum mai este viaţa prin nordul Greciei, mai precis ce mai e nou prin Sithonia unde am stat prima săptămână de vacanţă înainte de a ajunge în Thassos. Pentru noi totul a fost nou pentru că am fost pentru prima dată pe braţul din mijloc al Peninsulei Halkidiki. Mai fuserăm noi, în urmă cu doi ani, vreo trei zile pe celălalt braţ de-i zice Kassandra şi unde, în urma unei izbitoare asemănări dintre Pefkohori şi Saturn, am decis să fugim în Thassos. Din păcate, nici în Thassos nu prea mai ai unde să te ascunzi, după cum v-am povestit deja aici.

Harta plajelor de pe Sithonia; sursa

Revenind însă la Sithonia, ei bine, ne plăcu. Chiar mult. Dar nu şi în Neos Marmaras, unde am avut cazarea. Şi asta din motive de plajă vântoasă şi în consecinţă, de mare recişoară. Adică pentru mine, 19 grade în apă nu-s suficiente. În plus, staţiunea asta frumoasă, cocoţată pe o colină, cu case albe cu etaj coborând abrupt spre port, staţiunea asta carevasăzică e cam scumpă. Ca să nu o mai lungesc, îmi cerură la o tavernă 30 de euro pentru o doradă. Mă laşi, cu 30 de euro mâncam o super masă în mod normal! Iar pentru un fel de gauffre mare, ce-i drept cu Nutella şi o cupă de îngheţată, am ajuns să plătesc 5 euro jumătate. Sigur, aveam un fel de bucătărie în cameră, dar mică şi complet nedotată. E drept că şi dacă ar fi avut mama dotărilor, tot nu aş fi vrut să ajung să o folosesc excesiv. Îmi pare rău, dar eu sunt genul care găteşte zilnic acasă şi niciodată în vacanţă. Apropo de cazare, am luat o cameră triplă la Studio La Luna. Scor mare pe booking, habar nu am de ce. Adică da, gazda era drăguţă, camera era curată, dar cam atât. Baia era minusculă şi senzaţia era că faci duş în closet, aerul condiţionat era fix deasupra paturilor şi deci inutilizabil, congelatorul nu avea uşiţă, plita era vai mama ei, nu aveam detergent sau burete de vase, nici uscător de rufe nu era până când nu am revendicat noi unul. So, Studio La Luna, mi dispiace, dar nu te recomand prea călduros. În plus, dacă nu sunteţi şoferi cât de cât experimentaţi, mă tem că veţi urî rapid staţiunea asta unde străzile sunt mai toate în pantă, locurile de parcare nu prea există şi atunci când sunt, e greu de ajuns la ele.

Şi totuşi, Sithonia ne-a plăcut şi cred că ne vom mai duce. Unde? Ei bine, făcând noi turul braţului, ochii ne-au căzut şi inima ne-a rămas în Vourvourou. Culmea, exact contrariul a ceea ce am fi căutat noi în mod normal. Adică nu este o staţiune propriu-zisă, ci o înşiruire de vile şi case frumoase de o parte şi de alta a unei şosele ce şerpuieşte pe malul estic al Sithoniei cum te uiţi pe hartă. Dar sunt nişte golfuri cu apă d-aia turcoaz, cu pini umbroşi sub care te poate uita dumnezeu până seara, la asfinţit, cu linişte, cu pescăruşi şi cu o sălbăticie domesticită cât să te ţină aproape.

Prima plajă pe care am văzut-o aici este Karidi. Apă mică, golf prietenos, oameni la greu, pini suficienţi pentru ăştia ca noi făr' de umbrelă proprietate personală, super market aproape, parcare şi tonetă cu cafele şi îngheţată fix pe plajă. Dar copilul fericit pe care-l vedeţi mergând pe ape doar în chiloţi fucsia se întâmpla la o minune de plajă ce se numeşte Livari. De fapt, plajă e impropriu spus. Şi asta pentru că este vorba de o limbă de pământ ce străbate marea adunată într-un mic golf cu apă caldă ce nu urcă mai sus de genunchi. Tot ce trebuie să faceţi este să aşteptaţi lumina blândă a amurgului, să vă luaţi familia şi un prosop, să staţi întinşi pe nisip cu marea în stânga şi-n dreaptă şi să vă bucuraţi.


Cum treci de Vourvourou şi continui să mergi pe şosea spre Sarti, ajungi la un moment dat la Armenistis Beach. Pentru cei care au fost în Thassos, plaja asta e un fel de Makryammos, adică un golf superb, cu plajă cu nisip fin, cu intrare lină în apă, cu baruri şi tavernă şi... cu intrare. Vreo 9 euro pentru doi adulţi, cu o cafea sau un suc în preţ. Copilul intră gratis şi ulterior ajungi să-i cedezi sucul. Mai trist este faptul că şezlongurile pe care ai putea să te aşezi în urma biletului plătit sunt în număr de vreo şase. În rest, vii cu umbrela de acasă sau speri să mai prinzi loc sub pin. Pentru că da, e unul singur. Încă un minus ar fi restaurantul din complex. Se mănâncă rezonabil ca şi preţ, dar industrial ca şi mâncare. Adică nimic de aici nu vă va gâdila nările în mod plăcut.

Am văzut din goana calului şi renumita Portokali Beach, la vreo paisprezece kilometri de Armenistis. Mi-a plăcut ce am zărit. Golf frumos, cu apă clară, dar neamenajat. Aşa că vă trebuie umbrelă de soare şi speranţa că veţi găsi şi un locuşor liber pe limba minusculă de nisip unde să înfingeţi ţăruşul. La Sarti nu am oprit, dar am reuşit să ne dăm seama că este o staţiune mare, animată şi cu o plajă lungă, lungă, cât o zi de post. Oamenii de fuseră prin zonă spuneau că intrarea în apă e destul de abruptă. Am oprit în schimb la Toroni, pe coasta vestică -- şi nu mi-a plăcut. Adică a fost frumos de vreo două poze. Plaja nu e cu nisip, ci cu un fel de pietriş foarte fin care curge printre degete şi din care e imposibil să faci cozonaci sau castele. Marea e frumoasă cu o intrare în apă foarte brutală. Apusul de soare e însă superb şi sunt peşti mari în apă. Tot pe coasta vestică am fost în Kalogria, la vreo zece kilometri de Neos Marmaras, spre Nikiti. Frumos loc, frumos golf, ne-a plăcut şi am mai fi revenit dacă nu erau atâtea chestii de văzut şi de făcut.

De exemplu să închiriezi o barcă cu motor şi să faci turul insuliţelor din Vourvourou. Oameni buni, a fost pe departe cea mai faină chestie pe care am reuşit să o facem, în primul rând pentru Ana. Ştiţi bucuria aia pură a copiilor când parcă râd cu inima la vedere? Noi de asta am avut parte o zi întreagă. Am hălăduit de nebuni pe mare, am oprit în mijlocul lagunelor, ne-am aruncat din barcă (unii, că eu coboram încetişor şi cu grijă), am ajuns pe plaje minuscule necălcate de om, am văzut peşti, am adunat scoici, am râs şi ne-am dat pe valuri în chiote de copil. A costat destul de mult (65 de euro barca pe zi, de dimineaţă până la şase după amiaza plus vreo 25 de euro motorina). Am mâncat apoi două zile gyros cu doi euro jumătate şi am reuşit să amortizăm costurile. Pentru mine însă şi pentru Ana, ziua pe barcă rămâne în cap de listă.


Ce mi-a mai plăcut în Sithonia a fost o escapadă în satul Agios Nicolaos, un sătuleţ cocoţat pe nişte dealuri, cu case frumoase, cu taverne mirosind a Grecie autentică, cu pisici tolănite la soare şi bătrâne în haine cernute sporovăind pe la porţi, cu bolţi de viţă de vie şi tufe mari de leandri, cu smochine în pomi şi capre tropăind pe dealuri. La fel de frumos este şi Ormos Panagia, un port la mare, cum cobori din Ag. Nicolaos spre Egee, unde aveţi o plajă ce figurează (nu ştiu sincer de ce) în topul celor mai bune plaje de pe braţ. Este vorba de Trani Ammouda. Într-adevăr este lungă, cu nisip, dar are pietriş la intrarea în apă, se face adâncă destul de repede, nu e foarte caldă şi e populată de fel de fel de mişcorici ciupitori. Mie una, nu mi-a plăcut prea tare.

Nu am ajuns pe plaja din Nikiti, pe braţul vestic, considerată şi ea una din cele frumoase, cu nisip şi cu apă bună pentru cei mici, în schimb am beneficiat de un super platou cu Meze (nişte gustări geniale tipic greceşti) la o tavernă faină de tot, chiar în port. Şi ca preţ, mult mai bine decât în Neos Marmaras. Graţie celor de pe Trip Advisor am reuşit să găsim şi la noi, în staţiune, un loc bun de mâncat. Deşi nu arată genial la prima vedere, mâncarea e excelentă, serviciul ok, iar mesele de pe ponton fac toţi banii. Vă recomand crochetele de roşii cu feta şi musacaua care este demenţială.

Încă un cuvânt şi mă opresc. M-am tot plimbat şi am tot salivat la vilele din Vourvourou. E clar că cel mai bine este să mergi la faţa locului, să vezi cum arată, cât de departe sunt de plajă şi de restaurante, etc. Dar, din ce am văzut eu, mi-a plăcut Top Studios. Sunt foarte aproape de plaja Karidi (care, zic eu, e cea mai faină din zonă, dacă nu sunteţi dornici să staţi chiar singuri pe plajă), vilele arată mişto, pizzeria din dotare cică ar fi cea mai bună din zonă, au locuri de parcare acoperite, loc de joacă mic, dar existent (din păcate e cam în soare) şi piscină (din păcate, şi ea cam în soare). Am luat un pliant de la ei şi camerele păreau să arate super fain în interior, cu dotări moderne şi preţuri undeva la 45 de euro camera triplă în plin sezon. Am văzut la exterior şi Vila Ioannis. Nu ştiu cum e pe dinăuntru, dar pe afară părea frumoasă şi elegantă.

Noi am decis. Data viitoare când mai dorim Grecie cu maşina, în Vourvourou vom căuta. Aproape de Karidis Beach, la o vilă, cu prieteni. Şi neapărat vom mai închiria o barcă. Şi în mod sigur nu o vom mai lua pe drumul spre Makaza. Pentru că noul punct de frontieră bulgaro-grec este minunat pentru a ajunge în Thassos. Pentru Sithonia însă, luaţi-o pe ruta spre Sofia. Altfel ajungeţi să faceţi vreo douăsprezece ore oribil de lungi. Vă pupă mama!