Când s-a urcat în staţia de la Universitate, a adus în jur miros şi rumoare. Ponosită, zdrenţăroasă, cu pielea tăbăcită de riduri şi lipsuri, cu haine curgând în petice decolorate şi mai ales cu patru copii împinşi de la spate pe scările prea înalte ale troleibuzului. O familie numeroasă venită din cine ştie ce margine de lume, târând după ea greutatea unei vieţi pe care nimeni nu şi-o doreşte. Erau locuri libere, dar femeia şi-a tras copiii în jurul ei şi s-a aşezat cu puii aproape, direct pe o ridicătură de lângă un scaun. Miros greu de transpiraţie, de nespălat şi de cipsuri care au început să se împrăştie pe jos.
- Coboară imediat, nesimţito! Tu auzi ce-ţi spun?! Nu vreau să mor de putoarea voastră!
Tace şi-i lasă pe cei patru copiii murdari şi prea mici pentru cuvintele grele să se bată în continuare pe punga de cipsuri.
- Tu n-auzi ce zice doamna? zice alta. Hai, fă paşi de aici că ne-ai împuţit pe toţi!
Mirosul devine din ce în ce mai greu. Ai vrea să nu fie acolo. Ai vrea să dai timpul înapoi, cu o staţie în urmă când nimic încă nu te făcea să întorci privirile şi când nările tale puteau trage în voie aer în piept.
Doamna continuă să se agite, să ceară şoferului să facă ceva pentru că este revoltător, zice ea, să suporte şi să accepte.
- Dar cine sunteţi dumneavoastră, stimată doamnă, ca să decideţi cine are voie şi cine nu să urce în troleibuz? Dacă nu vă convine, coborâţi dumneavoastră, nu daţi oamenii jos că nu e de datoria dumneavoastră să faceţi ordine!
Voce de bărbat. Undeva la treizeci de ani. Încearcă să respire normal, deşi îi e greu şi lui. Încearcă să fie corect, deşi îi e greu şi lui.
De acolo de pe jos, de unde stă ghemuită cu puii răpciugoşi adunaţi în jurul ei, femeia ridică ochii cu uimire şi umilinţă.
- Lăsaţi, domnu, e în regulă. Dar, mulţumesc!
A mea stă lipită de mine şi mă strânge molcom de mână. Voce şoptită de copil care nu ştie încă de partea cui e dreptatea. Dar e bine că uite, există două opinii. Are de unde alege. Şi totuşi, întrebarea ei mă pune pe gânduri, mai ales că nu are decât zece ani.
- Mama, dacă nu era femeie, se mai lua cineva de ea?
joi, 30 aprilie 2015
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
10 comentarii:
Hm.... Buna intrebare, Ana! Eu as zice ca da. Cineva ar fi fost la fel de deranjat de miros...
Ei bine, eu cred ca nu. De frica. In orice caz nu o doamna in varsta. O femeie cu patru copii e vulnerabila. Un barbat e mai imprevizibil.
ce păcat că există două opinii.În acest fel cea de-a doua nu are alt rol decât de a te deruta.Pe de o parte e cineva care ia atitudine şi, pe de altă parte, un bou căruia nu-i convine asta.Care lasă răul să existe şi se enervează pe cel care face ceva. e şi un principu de drept de pe vremea romanilor care spune că în lucrurile clare nu se face interpretare - in claris non fit interpretatio .
In claris non fit interpretatio vrea să spună că o regulă deja clară nu trebuie complicată cu interpretări suplimentare care ar risca mai degrabă să încâlcească lucrurile. În cazul de față, regula clară este aceea că cetățenii au dreptul să utilizeze mijloacele de transport în comun.
Draga Merlin, in conformitate cu legea, doar politia si controlorul au voie sa te dea jos din mijloacele de transport in comun. In cazul de fata, persoana era cu siguranta asistata social, asadar avea dreptul sa circule gratuit. Daca este corect sau nu, asta deja e o alta discutie. Copiii, la fel, avand toti sub sapte ani. Avand in vedere starea de degradare a persoanei, cel mai corect ar fi fost sa se intervina si sa se deschida o ancheta sociala pentru a vedea ce se putea face in cazul ei. Asta insa nu ne da dreptul (intr-un stat democratic) sa decidem noi, in calitate de simpli cetateni, cine are voie si cine nu sa circule langa noi. Putem sa facem o sesizare, putem sa sunam la 112 si sa ne plangem, dar nu putem sa ne unim fortele sa impingem pe cineva pe scari in jos. Putem insa, desi sunt de acord ca nu e convenabil, sa coboram noi. Altfel riscam ca data viitoare sa nu ne convina sa calatorim alaturi de tigani,arabi, negri ca sa dau doar cateva exemple.
B., oamenii nu au dreptul să utilizeze mijloacele de transport oricum, adică nu au dreptul să facă ce vor acolo.
Asta e clar.
Restul (ar trebui să fi)e tăcere.
Intrebare pentru Merlin: daca in aceeasi situatie se gasea un domn imbracat extrem de bine, cu alura de businessman dar al carui miros corporal te scotea din minti, ai fi incercat sa-l dai jos si pe el? Sincer :-)
Stimată Simo,
chiar dacă, strict teoretic, se poate întâmpla şi o scenă descrisă de tine, în realitate aşa ceva este extrem de improbabil să se întâmple din mai multe motive, în primul rând tehnice : cineva care se îmbracă la 4 ace are grijă, de regulă, şi la igiena corporală generală.Mirosul corporal la care te referi se acumulează în timp, provine din mai multe părţi ale trupului şi nu este apanajul unor personaje descrise de tine, aparţinând oamenilor străzii.
Dacă te referi la a doua problemă ridicată de Ioana, dacă faţă de un bărbat al străzii, reacţia femeii în vârstă ar fi fost la fel, eu răspund : "Cu siguraţă, DA."
Din câte am observat eu, observaţie bazată pe studierea atentă a manifestărilor în spaţiul public a oamenilor obişnuiţi, se poate face o clasificare pe criterii de sex a persoanelor active, implicate social, sau, hai să le spunem persoane cu simţ civic, care sunt în covârşitoare majoritate femei.Persoanele care sunt urecheate, justificat sau nu, de femeile cu spirit civic sunt în egală măsură bărbaţi şi femei, cu deosebirea, constatată de mine, că bărbaţii urecheaţi au o reacţie mult mai docilă, mai aplanatoare a conflictului decât femeile aflate în acestă situaţie, care, de regulă, ripostează.
stimate Merlin, miros corporal nu inseamna automant jeg, desi recunosc, asta inseamna in majoritatea cazurilor.
insa din cand in cand poate sa insemne cu un parfum al carui miros provoaca greata, la propriu, aproape oricui alcuiva decat "proprietarul".
si apropos de igiena, am avut un prof in facultate, pus la 4 ace si servieta, super destept si cum mai doriti, care putea a transpiratie (inca de dimineata) de-ti venea sa-ti iei campii.
eu insa stau sa ma gandesc cate si ce fel de scene a vazut Ana in spatiul public in cei 9 ani ai ei de a pus o astfel de intrebare. iar posibilul raspuns ma baga in depresie.
ady
din pacate, noi, in luxul apei curente la robinet uitam ca mai sunt unii locuiesc intr-un subsol de bloc sau intr-o baraca insalubra pe terenul viran de la Vacaresti, sau intr-o casa la curte si cu fantana la distanta.
A, da, 20% din romani nu au apa curenta in casa.
In Bucuresti erau 2 centre sociale unde gaseau un loc sa faca un dus, un asistent medical ce ii ajuta la deparazitat, o mancare calda, si in situatii dramatice si un colt de dormit peste noapte. Niciunul din cei din tranvai nu a avut nevoie de asa ceva, sa ii recomande unde sa mearga
Trimiteți un comentariu