Uneori, îmi cere să-i pun două sandviciuri la ea, pentru că de la școală programul se continuă prin oraș cu kinetoterapia pentru platfus sau cu vreo oră de engleză și nu vreau să-și ia pateuri sau gogoși. Ana mea are aproape unsprezece ani și în toți anii ăștia, copilul meu nu a suferit niciodată de foame. Dacă ne uităm pe statistici însă, prea mulți copii din România nu sunt ca ea și prea mulți părinți de la noi nu pot să-și hrănească copiii. Concret, în clipa de față, un copil din opt din mediul rural se culcă flămând. La țară, 51% dintre copilași trăiesc cu riscul sărăciei și, mai grav, 34% dintre ei se zbat în sărăcie extremă. Adică nu au ce mânca. Atunci să nu ne mai surprindă că media abandonului școlar în România este de 18%, în timp ce în UE este de 11%.
Toate aceste date le găsiți pe site-ul celor de la World Vision. Înainte să spuneți că sunt doar niște statistici și că da, viața e nedreaptă uneori, gândiți-vă că în spatele fiecărui astfel de procent, există un copil care merge la culcare nemâncat. De aceea, World
Vision România lansează programul „Pâine şi Mâine”, menit să
asigure unui număr de 2.500 de copii, din zonele defavorizate, o
masă caldă în fiecare zi şi sprijin pentru realizarea temelor.
Astfel, programul urmărește în egală măsură asigurarea
nutriției necesare pentru dezvoltarea copiilor și diminuarea ratei
abandonului şcolar în satele sărace din judeţele Vaslui, Dolj şi
Vâlcea.
World Vision lansează așadar campania Unii copii mănâncă doar litere prin care fundația face un apel către toți aceia dispuși să plătească o masă caldă unui copil flămând. Dacă doriți să ajutați, puteți să o faceți chiar de acum printr-un sms la 8844 cu textul pâine și 2 euro vor hrăni, în fiecare lună, unul din cei 225.000 de copii flămânzi din mediul rural. Dacă la un moment dat nu doriți să mai participați la campanie, e suficient să trimiteți un nou sms la același număr de telefon cu textul pâine stop și contribuția voastră va lua sfârșit. Dar, înainte să o faceți, gândiți-vă ce înseamnă pentru voi 2 euro și ce înseamnă pentru un copil care poate depinde de voi să mănânce o masă caldă, la prânz.
Dacă doriți să vă implicați și mai mult în proiect, puteți să faceți donații directe pe pagina proiectului, să direcționați 2% din impozitul pe venit până pe 25 mai 2016 sau să faceți sponsorizări directe.
Mă gândesc la toți anii ăștia în care eu, părinte, stau și mă uit cum lângă mine crește încet un alt om. Și mă gândesc la toată fericirea aia pură și simplă a mamei care se bucură că celui mic îi e foame și îi e poftă și-l vede cum mănâncă și știe că-l ajută să se facă mare. Și mă întreb cum o fi să-ți fie frică de o clipă de bucurie?
 |
| poza din campania World Vision |
4 comentarii:
Intai de toate sunt de acord 99 % cu mai tot ce scrii, citesc insa rar dau reply.
2. Sunt de acord ca niciun copil nu ar trebui sa mearga la culcare flamand, in frig, speriat, niciun copil nu ar trebui sa nu aiba dreptul la educatie, la un trai decent, civilizat.
3. Acum vine punctul spinos: noi cei ce participam la proiecte umanitare, tratam efectul nu cauza. Niciodata aceste probleme nu se vor reduce si in nici un caz diparea daca nu ne vom actiona pe cauza.
Acesti copii nefericiti provin din familii care, de multe ori, daca primesc in dar o casa, nu o pretuiesc, daca primesc in dar bani, ii cheltuie pe tigari, alcool, daca primesc imbracaminte pentru copii le vand, din nou, ca sa aiba bani de tigari si alcool, daca li se ofera masuri de contraceptie, nu-si bat capul nici sa le bage in seama, aduc pe lume cu nemiluita suflet dupa suflet si ii chinuie in conditii grotesti. La randul lor acesti copii din aceste familii, multi vor repeta modelul si vor ajunge asemeni parintilor lor ingrosand numarul flamanzilor. Solutia nu e sa facem mereu campanii de ajutorare a lor cu bani, haine, alimente si sfaturi. Trebuie facut ceva mai mult de atat....
Mihaela Lia Rusu, Si eu sunt de acord cu tot ceea ce spuneti, toata lumea stie aceste adevaruri...nu sunt bune aceste ajutoare, atunci, cu tot respectul, ce este de facut??? Trist, dar adevarat...
Aveti solutia la indemana nu mai stati sa intrebati, ce este de facut? Ridicarea nivelului de trai al acestor familii sau mai bine spus a tuturor familiilor. Nu prin pomeni efemere care firesc se vor duce la a satisface necesitatea celui mai puternic. Dooh! Am invatat asta in scoala atat de la profesori cat si de la colegi. Mancarea mea era mancata de altul mai puternic. daca nivelul de trai ar fi suficient pentru o perioada mai mare de timp, din frimiturile ramase ar ramane destul si pentru indestularea celor mici si slabi.Apropo ei nu muncesc pe bani putini, asta ca sa nu ii acuzati ca nu vor sa munceasca. Vor, dar echitabil si platiti suficient incat sa poata supravietui. Ce ziceti?
Pentru toți antevorbitorii, mi se pare excepțional materialul ăsta: Trei bebeluși plutesc pe râu în jos spre tine.
Trimiteți un comentariu