A doua carte este din cu totul alt registru. Autobiografică, Băiuțeii surprinde de la început prin faptul că are doi autori: frații Filip și Matei Florian. De altfel, pe lângă recenziile foarte bune și câțiva prieteni care mi-o tot lăudaseră citește-o, bă, că o să-ți placă, recunosc că am fost împinsă înspre lecturarea ei exact de curiozitatea de a vedea cum faci să scrii o carte la patru mâini. Ei bine, simplu: povestea- copilăria a doi frați în anii 1980- se construiește din două puncte de vedere. Practic, cei doi își pasează acțiunea, își iau vorba din gură, aduc precizări ca și cum ar fi în fața ta, la o masă, și s-ar apuca să-și depene amintirile. In spatele poveștii, stă orașului cu aerul posomorât și trist al comunismului. Cartea se citește extrem de repede, cititorul ajunge rapid să se prindă cum este construit romanul și sare cu bucurie de la un frate la altul, abia așteptând să afle ce prostii au mai făcut. Intâmplările sunt în majoritate banale, copilăria celor doi nu are nimic extraordinar față de cea a altor copii (aceleași jocuri de băieți, aceleași găști de la bloc, aceleași drame de familie, aceleași probleme la școală sau grădiniță, ici-colo câte un divorț, o moarte sau apariția unui frate vitreg). Insă, felul în care este povestită, umorul cu care ne sunt livrate amintirile și mai ales inocența ce decurge din carte mi-au adus aminte de Prințul din Central Park a lui Evan H. Rhodes sau de binecunoscuta De veghe în lanul de secară a lui J.D. Salinger. Așa că, dacă nu ai ce citi în momentul de față, ți-o recomand cu căldură. Serios, bă! Citește-o că o să-ți placă!
Pastile impotriva amocului
Acum 4 săptămâni
6 comentarii:
Le-am citit pe amândouă chiar anul acesta.
Inimi cicatrizate mi s-a părut rece și obiectivă față de ce mă așteptam. în ciuda tonului confesional, îi lipsește încărcătura emoțională.
Băiuțeii mi-a plăcut, dar, a venit după Inocenții Ioanei Pârvulescu așa că, nu am mai retrăit întâmplările din copilărie la aceeași intensitate. Mi-a lipsit tonul nostalgic din Inocenții, dar am apreciat totuși că și aici autorii s-au concentrat pe aspectele pozitive ale comunismului, și mai puțin pe neajunsurile vremii.
Am scris despre amanândouă romanele aici: http://matricea.ro/author/dana-dumitru/page/2/
Am citit doar Blecher. M-a surprins foarte plăcut. A fost obsedant, chiar. Am povestit în câteva rânduri la mine pe blog. ;)
Despre Băiuțeii am tot auzit și îmi propusesem să o citesc, dar probabil o amân. Acum am o stare bizară în care mă hotărăsc greu și mă plictisesc repede, așa că am devenit foarte pretențioasă la cărți. Am citit însă Cexina Catapuxina a lui Matei Florian în vara asta și mi-a plăcut mult. Nu știu în ce măsură se regăsește stilul lui în cartea asta scrisă la comun.
Ia să mă apuc să citesc și eu Inocentii și Cexina Catapuxina. Oare când or mai fi reduceri pe Elefant?
azi :)
Și dacă ți-a plăcut „Băiuțeii”, să încerci neapărat și „Muzici și faze” de Ovidiu Verdeș. Plus „Inocenții”, cum s-a amintit deja mai sus.
Notat!
Trimiteți un comentariu